Metoda tainică a ascultării interioare isihaste în conformitate cu învăţătura Părintelui Serafim (1)

Traducere realizată de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
după Jean-Yves Leloup, „Note asupra isihasmului

Preambul

În multe situaţii am mai remarcat persistenţa şi chiar amplificarea la noi în ţară a fel şi fel de elucubraţii penibile care sunt (datorită ignoranţei) prezentate şi acceptate cu naivitate drept o autentică orientare isihastă. Printre acestea se află şi pseudoisihasmul de salon promovat de domnul Vasile Andru în ridicolele sale practici supranumite, în mod hilar chiar, Oratio Mentis.

Jean-Yves Leloup

Pentru că la noi în ţară au lipsit până în prezent informaţiile autentice şi valoroase cu privire la adevăratul isihasm, vă oferim o mărturie trăită, pe care noi o considerăm deosebit de instructivă cu privire la practicile isihaste ale unui tânăr care a vizitat Muntele Athos şi le-a practicat cu consecvenţă sub directa îndrumare a unui călugăr isihast – Părintele Serafim. Cei inteligenţi şi intuitivi care trec uşor dincolo de lanţurile dogmelor, care închistează şi osifică, vor putea face singuri (citind această mărturie) unele paralele constructive între practicile yoga şi practicile isihaste autentice.

Sperăm ca această mărturie emoţionantă să vă ajute atât practic cât şi teoretic să puteţi distinge cât mai repede eroarea aparenţelor care se autointitulează pe nedrept „isihasm”, de ADEVĂRATUL ISIHASM. Cei care doresc cu adevărat să se apropie pe deplin şi cât mai repede de Dumnezeu prin intermediul practicilor ezoterice creştine, pot să folosească în mod rodnic această mărturie pentru a exersa gradat şi în paralel atât yoga cât şi isihasmul, în conformitate cu metoda autentică descrisă aici.

A atinge cu adevărat aici şi acum starea de îndumnezeire este mai presus de toate, atât în yoga cât şi în ştiinţa spirituală sau în religia creştină; tocmai de aceea este necesar ca noi să avem în vedere că dacă mai multe căi conduc spre aceeaşi ţintă (Dumnezeu), abordarea rodnică şi înţeleaptă a două căi (yoga şi isihasmul) care sunt practicate în acelaşi timp (ajutându-ne eventual de una pentru a progresa cât mai repede şi cât mai bine pe cealaltă cale) nu poate decât să ne ajute să-L realizăm mult mai repede pe Dumnezeu, sau cu alte cuvinte, să ne revelăm Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) în propria ființă. Să fim tocmai de aceea absolut siguri că niciodată Dumnezeu nu se va supăra pe noi pentru că am ajuns mult mai repede la revelarea Sinele Absolut cel Veșnic al lui Dumnezeu Tatăl în ființa noastră, abordând în paralel şi cu dăruire două căi spirituale autentice.

1. Introducere

Atunci când un tânăr filosof a ajuns la Muntele Athos, el citise deja numeroase tratate de spiritualitate ortodoxă şi cunoştea, se poate spune chiar foarte bine, „Mica filocalie a rugăciunii inimii” şi „Povestirile pelerinului rus”. Mai mult decât atât, el fusese sedus de toate acestea, dar încă nu era convins. O liturghie profund emoţionantă la care a asistat i-a inspirat spontan dorinţa de a petrece câteva zile pe Muntele Athos, cu ocazia unei vacanţe în Grecia, pentru a afla noi amănunte despre taina rugăciunii inimii şi despre metoda ascultării interioare a isihaştilor, aceşti oameni complet retraşi din lume şi tăcuţi care se află în căutarea lui „Isihya”, sau pacea profundă interioară, care ni-L revelează pe Dumnezeu.

Pentru a înţelege cât mai bine cele ce urmează vă vom povesti, cu toate detaliile necesare, întâlnirea acestui tânăr filosof cu Părintele Serafim, care trăia singur într-un schit din apropiere de Sf. Pantelimon, pe Muntele Athos. Ne vom mulţumi de asemeni să menţionăm că tânărul nostru filosof era în acel moment puţin dezamăgit, negăsindu-i aproape deloc pe călugării de pe Muntele Athos „la înălţimea” cărţilor sale. Nu este lipsit de importanţă să mai adăugăm că, deşi el citise destul de multe cărţi despre metoda tainică a ascultării interioare creştine şi despre rugăciune, el nu se rugase niciodată cu adevărat şi nici nu practicase vreo formă anume de contemplaţie. Tocmai de aceea, dorinţa sa cea mai mare – cu ocazia acestei călătorii pe Muntele Athos – nu era un discurs în plus asupra rugăciunii şi metodei tainice a ascultării interioare, ci o iniţiere vie şi adevărată, care să-i permită să le înţeleagă cât mai bine, chiar „din interior”, prin experienţă personală şi directă.

Părintele Serafim, care era un anahoret isihast, avea o reputaţie bizară în rândul călugărilor din anturajul său. Unii îl acuzau adeseori că levitează spontan, iar alţii susţineau despre el că obişnuieşte să ţipe, ceilalţi îl considerau un banal ţăran incult, care face crize de isterie, dar cu toate acestea mulţi oameni îl venerau ca pe un adevărat stareţ inspirat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care era capabil să dea cele mai înţelepte poveţe. În plus, Părintele Serafim era în stare să citească precum într-o carte deschisă în sufletele oamenilor care veneau în preajma sa.

Părintele Serafim

Cei care ajungeau la poarta schitului unde locuia acesta trăiau surpriza neplăcută (pentru mulţi dintre ei) de a fi examinaţi până în străfundurile sufletului, în maniera cea mai „indecentă” de către Părintele Serafim: timp de cinci minute care pentru unii păreau interminabile, acesta îi examina cu o stranie atenţie sfredelitoare, din cap până-n picioare, fără a le adresa cu acea ocazie niciun cuvânt. Cei care rezistau calmi, fără să o ia la fugă, acestui examen, puteau în final să asculte diagnosticul sever al radiografiei sale spirituale: „În dvs., după cum am putut să-mi dau seama, El a coborât mai jos de bărbie”. „De dvs. ce să mai vorbim, El nici nu a intrat.” „O! Ce minune! Este uluitor… În dvs. văd că El deja a coborât până la genunchi!

În toate aceste situaţii, Părintele Serafim vorbea bineînţeles despre Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi despre nivelul mai mult sau mai puţin profund în care El (Duhul Sfânt) atinge zona capului, dar nu încă pe cea a inimii sau a abdomenului… Criteriul său esenţial de a-i evalua pe oameni era totdeauna gradul de încarnare (cuprindere completă a anumitor părţi ale trupului şi a fiinţei) a Duhului Sfânt în omul ce se afla atunci în faţa sa. Omul perfect (sau cu alte cuvinte transfigurat în întregime de Duhul Sfânt) era pentru el doar acela al cărui trup era locuit în întregime, din cap până în picioare, de prezenţa dumnezeiască a Duhului Sfânt. „Nu am văzut până acum acest miracol dumnezeiesc decât la un singur om, spunea el, şi anume la stareţul Siluan. Acesta era într-adevăr în totalitate un om al lui Dumnezeu, plin deopotrivă de măreţie şi de o mare umilinţă”.

Tânărul nostru filosof nu se afla deloc în acest stadiu înalt şi în cazul lui, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu se oprise în capul lui „la nivelul bărbii”. Când el i-a cerut părintelui Serafim să-i vorbească despre taina rugăciunii inimii şi despre ascultarea interioară isihastă, părintele Serafim aproape că a început să ţipe. Tânărul nostru nu s-a lăsat însă deloc şi nu s-a descurajat în respectiva situaţie. Ulterior, la insistenţele sale pline de umilinţă, părintele Serafim i-a spus: „Înainte de a vorbi cu tine despre taina rugăciunii inimii, este necesar mai întâi să înveţi să realizezi o ascultare interioară intensă, plenară, profundă, întocmai ca un munte”, şi după aceea cu un gest larg el i-a arătat un pisc înalt din apropiere. „Întreabă-l pe el începând de astăzi cum se roagă. Apoi când vei ştii cu adevărat revino la mine”.

Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:
Terapia Sfinților Părinți pentru o deplină sănătate lăuntrică
Călugării de pe muntele Athos – printre cele mai sănătoase comunităţi de pe pământ. Deţin secretul longevităţii şi al sănătăţii fizice şi mentale
Un călugăr de la muntele Athos răspunde la întrebări care macină omenirea! Te vor pune pe gânduri!

 

yogaesoteric
2 noiembrie 2005

 

Also available in: English Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More