Pericolul ascuns la 100 de metri de Piața Victoriei! Radiații mai mari decât dozele admise



Un raport de sănătate publică este ascuns de conducerea Muzeului de Geologie

 

În Muzeul de Geologie, mai multe încăperi cu fosile și roci sunt contaminate radioactiv. În luna februarie, în presă a fost publicat un raport din mai 2016, păstrat secret de conducerea Muzeului de Geologie și de către Ministerul Cercetării şi Inovării. De fapt situația durează de 25 de ani. Numeroase conduceri ale muzeului au ignorat amenințarea asupra vieții angajaților, a studenților aflați în practică și a vizitatorilor, adulți sau copii!

Gabriel Bindea, directorul Institutului Geologic Român, de care aparține și Muzeul de Geologie, a fost demis după ce în cadrul instituției s-a aflat că jurnaliștii finalizează documentarea și vor publica investigația! Acesta este, alături de directoarea Muzeului, Rodica Tiță, unul dintre cei care au ascuns raportul de sănătate publică.

Pe 22 aprilie 2016, la Muzeul Național de Geologie din București, în două zone se descoperă radiații cu valori de 20 de ori și de 200 de ori mai mari decât normal.

Clădirea istorică a Muzeului de Geologie este plasată între Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor. De la gardul muzeului sunt 100 de metri până în Piața Victoriei. Între clădirea muzeului și clădirea Guvernului, în linie dreaptă, sunt sub 200 de metri.

Cifra de pe ecran oscilează puternic. Adriana Ion se deplasează spre grămada din curte, acoperită cu o prelată. Nu există niciun marcaj, oricine dintre vizitatorii muzeului se poate apropia. Pe aici, vara aleargă grupurile de copii care vin să vadă rocile. La doi metri de morman, radiația este de 0,345 μSv/h, aproape dublu față de nivelul normal.

Ce reprezintă cifrele? În termeni științifici, intensitatea totală a radiației gama este exprimată sub formă de echivalent de doză ambientală „sievert – μSv/h”.

Când Adriana Ion parcurge cei doi metri, radiodebimetrul de tip Berthold Umo descoperă o radiație care escaladează la 2,167 μSv/h! Asta înseamnă de 20 de ori mai mult față de doza acceptată.

Mamutul din sufrageria tuturor Guvernelor

„Ce este sub prelată? Mamuții?”, întreabă Adriana Ion, geochimistul care are responsabilitatea măsurării radioactivității.
„Mamuții?”, insistă ea.
Cei din jur confirmă printr-o simplă mișcare din cap.
„Fosilele au un grad de iradiere mare”, explică unul dintre paleontologii muzeului, șocat și el de felul în care sunt depozitate oasele de mamut. Muzeul deține fosilele a doi mamuți, sosiți în perioade diferite. Unul este aruncat aici, sub prelată! Al doilea este expus la etajul trei. Ambii mamuți sunt radioactivi, iar vizitatorii și lucrătorii nu beneficiază de nicio protecție.

Apoi, grupul merge spre pivnița de minereuri, care are intrarea tot în curte. Înaintea ușii metalice din zona de depozitare, valorile măsurate sunt normale. Dar înăuntru, printre rocile păstrate de-a valma, ecranul o ia razna. Este și mai rău! În pivniță, debitul radioactivității e de 10 ori mai mare decât la „gorganul mamutului”.

„Este între 4 și 21,6 μSv/h!”, citește Adriana Ion cifra din depozitul subteran.

– 0,124 μSv/h este doza ambientală normală, din fața ușii depozitului Muzeului de Geologie;
– 21,680 μSv/h este doza maximă ambientală din depozitul Muzeului de Geologie.

În muzeu sunt zone cu radioactivitate normală și alte puncte cu radioactivitate crescută. Asta nu înseamnă că trecătorii de pe trotuarul de lângă muzeu sau oamenii care se adună la mitinguri în Piața Victoriei sunt afectați. Dar cei care intră în curtea instituției publice și se apropie de cele două zone nesemnalizate se află în pericol, potrivit propriilor concluzii ale Muzeului de Geologie!

23 de eșantioane depășesc norma

Trei săptămâni mai târziu, pe 12 mai 2016, Adriana Ion întocmește un raport. În document există măsurătorile alarmante, descrierile și propunerile de măsuri. Raportul este semnat și de Gavril Săbău, șeful secției de Interes Național de la Institutul Geologic al României, institut care are muzeul în subordine.

„Zona de depozitare a eșantioanelor fosile (fragmente mamut) din curtea muzeului reprezintă o zonă vulnerabilă și susceptibilă la perturbări semnificative ale fondului natural de radiații, sursa fiind reprezentată de materialul fosil depozitat în condiții de insecuritate fizică și radiologică totală.” – Raport de radiometrie, 12 mai 2016, Muzeul Național de Geologie

Conform măsurătorilor muzeului, 23 de eșantioane depășesc limita normală de radioactivitate. Mai multe încăperi au probleme. Dintre ele, susține documentul, zonele de mare pericol sunt două:

1. Mormanul sub care este adăpostit mamutul radioactiv și care este sprijinit de gardul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”.
„Mai exact, materialul fosil este depozitat în aer liber, acoperit cu o prelată, mascat de un placaj, neexistând o delimitare strictă a perimetrului, depozitul nefiind marcat cu semnul convențional specific radiațiilor ionizante”, scrie în raportul muzeului.
Semnul radiațiilor ionizante este triunghiul galben cu simbolul negru al alertei de contaminare. El lipsește.



Imagine din 2013, postată pe Facebook de angajații muzeului, în care elevii se joacă în apropierea depozitului radioactiv de fosile, nemarcat ca periculos


2. Depozitul subteran al muzeului conține cea mai mare doză de radioactivitate, care ajunge la o valoare de 200 de ori mai mare față de radiația admisă.
„Cea de-a doua zonă identificată ca având risc radiologic semnificativ este pivnița muzeului, localizată în curtea interioară, folosită ca depozit de minerale ce au conținuturi semnificative de elemente radioactive”, consemnează autorii raportului, Adriana Ion și Gavril Săbău.
 
„Ușa permite infiltrarea apei pluviale în vestibul și determină condiții de umiditate atmosferică ridicată în interiorul pivniței. În pivniță (incintă betonată) eșantioanele radioactive sunt depozitate haotic (în lăzi de colecție, confecționate din lemn, dispuse în stive, nu există o evidență a materialelor depuse, care să indice proveniența, mineralogia și nici o etichetare corespunzătoare a acestora), ceea ce face imposibilă identificarea cu ușurință a eșantioanelor.”

Autorii documentului remarcă faptul că debitul de doză din fața ușii este în limite normale, de 0,124 μSV/h. Numai că dincolo de ușă, „în zona de depozitare ajunge la variații între 4,000 – 21,680 μSv/h, iar această doză însumată este efectul depozitării necorespunzătoare a materialelor amintite”.

„În cazul pivniței, ca și în cazul mamutului, pe lângă efectul distructiv al radiațiilor gamma generat de expunerea externă, trebuie avute în vedere și emanațiile de radon, care contribuie suplimentar la iradierea personalului expus.” – Raport de radiometrie, 12 mai 2016, Muzeul Național de Geologie


Și resemnarea ucide

10 luni au trecut de la raport, fără ca nimeni din conducerea Muzeului de Geologie sau din minister să ia vreo măsură.

Măsurătorile sunt făcute în prezența directorului muzeului, Rodica Tiță. Urmarea? Din aprilie 2016 și până acum, nimeni nu a făcut nimic! Conducerea a păstrat raportul secret!

Angajații care știu despre document, blocați între frica pierderii locului de muncă și statutul special al Institutului Geologic al României, de care aparține muzeul și care are zone de „interes național”, aleg să tacă. Colegii lor, care nu au văzut raportul, dar prind zvonurile despre existența lui, nu tulbură nici ei apele.


„De fapt, situația durează de 25 de ani”, se apără directorul muzeului, Rodica Tiță, în discuția față în față cu jurnaliștii. „Eu voi fi, probabil, înlocuită, să se ocupe cei care vor veni!”

„Fostul nostru coleg Vătășoaia a murit de cancer”

Primii afectați sunt chiar angajații.

Fost director economic, acum simplu economist în Institutul Geologic, Costina Surdu spune că vorbește pentru cei care nu mai pot să facă asta. „Un fost coleg din celălalt sediu, Doru Vătășoaia, a decedat la aproape 60 de ani, după o mare suferință”, povestește ea. „Doru Vătășoaia lucra la radiometrie, cel mai expus departament, unde se operează direct cu material radioactiv. A murit de cancer.”

„Eu am aflat de multă vreme despre pericolul la care suntem supuși și noi, și vizitatorii. La muzeu se organizează târguri și evenimente cu zeci de studenți care stau aproape de unele dintre eșantioanele radioactive. Știam că doamna Adriana Ion, de la radiometrie, a făcut măsurători și un referat prin care subliniază anomalia, nivelul depășit al radiațiilor de multe mii de ori”.

Surdu afirmă că nu doar cele două locuri contaminate masiv sunt periculoase.

„Știm cu toții că oamenii, angajații muzeului, se îmbolnăvesc. Există și un depozit de material radioactiv extrem de periculos, pentru că nu este protejat conform unor standarde. Dar probleme sunt și în săli. Unele probe radioactive sunt ținute în borcane”.


S-au speriat și s-au plâns ministrului Valeca

Pe 1 februarie 2017, angajații trimit o adresă anonimă către ministrul cercetării, Șerban Valeca. În document, ei spun că directoarea Rodica Tiță a ținut raportul din mai 2016 secret. Și, mai mult, „nu a luat măsuri de protecție, iar banii au fost cheltuiți preferențial, pe achiziții nesemnificative”.

„Suntem foarte speriați, mai ales că în ultimul timp două dintre colege au avut grave probleme de sănătate.”

Citiți și:

Sectoare din Alpi, la fel de radioactive ca deşeurile, la 30 de ani de la catastrofa de la Cernobîl 

Monştrii de la Fukushima. Flori şi fructe hidoase sunt rezultatul unor mutaţii genetice provocate de radiaţii 

«Piciorul elefantului» ucide în 300 de secunde 

yogaesoteric

1 aprilie 2017

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More