Fahrenheit 18/3

un articol de Iancu Jianu

*Fahrenheit 11/9: film american care demască jocul de interese care a provocat războiul din Iraq şi manipularea criminală a familiei Bush, care a avut foarte mult de câştigat din acest război. Actul terorist din 11 septembrie se pare că a fost un act criminal intenţionat de care familia Bush ştia dinainte şi s-a folosit de asta pentru a provoca războiul din Iraq şi invadarea Afganistanului, ca scop colateral fiind deturnarea atenţiei de la problemele reale ale naţiunii americane şi câştigarea alegerilor prezidenţiale de către George W. Bush.

Acum 4 ani şi mai bine, un posibil viitor preşedinte dintr-o fostă ţară respectabilă a deturnat adevărul, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la declinul fatal spre care se îndrepta. Şi-a folosit atunci prietenii “terorişti”  pentru a declanşa noi agresiuni şi noi războaie profitabile asupra unor oameni paşnici şi nevinovaţi. Priveam la televizor neputincios şi vedeam ruine, fum, oameni disperaţi  şi şocaţi care încă mai caută după copii, prieteni, rude sau iubite, iar în subconştient tot se mai aud  strigăte de ajutor disperate şi se văd trupuri sfârtecate pe sub dărâmături.

Acum aproape un an, un posibil viitor preşedinte dintr-o fostă ţară comunistă a încercat să deturneze adevărul, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la declinul fatal spre care se îndrepta şi de la clica de delapidatori cu care s-a înconjurat. Şi-a folosit atunci prietenii poliţişti, slugile în ale justiţiei şi slugile în ale jurnalismului pentru a declanşa agresiuni asupra unor oameni paşnici şi nevinovaţi. Priveam la televizor şi vedeam oameni disperaţi şi nevinovaţi culcaţi la sol cu arma la tâmplă, care încă nu apucaseră bine să se trezească şi se întrebau dacă nu cumva visează oare. Încă se mai aud bătăi teribile în uşi, încă se mai văd geamuri şi uşi sparte, bunuri personale furate sub umbra aparentului delict. Încă îmi mai aud copilul de 7 ani care, privind cu frică la televizor mă întreabă cu groază: “ – Tati, vin să ne împuşte şi pe noi???”

Ce să fie oare : similitudine, simplă fatalitate, sau pur şi simplu altă scenă, dar cu acelaşi scenariu şi – doar aparent – alţi regizori?

Spre deosebire de fosta ţară respectabilă însă, la 12.12.2004, în fosta ţară comunistă a învins democraţia şi liberalismul, a învins Dreptatea şi Adevărul. Acum când instituţiile statului tind să nu mai fie politizate, când Adevărul şi Dreptatea încep să iasă la lumină încet dar sigur, acum când tot mai mulţi oameni văd tot mai multe fapte ale celor care i-au prădat la drumul mare, este cel puţin riscant, dacă nu chiar sinucidere curată să te mai agăţi de trecutul tenebros al fostei dictaturi postcomuniste şi să continui să mai dai cu băţu’n baltă.

Domnii jurnalişti ar trebui să ştie cu toţii că tot ceea ce înfăptuiesc bun sau rău, mai de vreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, se va răsfrânge asupra lor şi numai a lor. Să nu uite că oamenii nu mai suportă minciuna, de orice natură ar fi ea şi, mai devreme sau mai târziu, se vor vedea în situaţia să nu mai aibă pe cine induce în eroare, pentru că segmentul de piaţă consumator de “manele” jurnalistice se subţiază văzând cu ochii.

Ieri, numărul televiziunilor şi ziarelor care aruncau cu noroi în MISA şi în yoghini era din ce în ce mai mare, de parcă erau comandaţi şi sincronizaţi în perpetuarea minciunii şi dezinformării, deoarece minciuna şi hoţia erau la putere şi înfloritoare, iar comanda politică era evidentă. În cadrul tenebros al vremurilor respective, se încadra perfect orice minciună în plus, în orice fiţuică de senzaţie sau la orice telejurnal de tristă amintire. Ce, e aşa de greu să spui ce ţi se cere, dacă în schimb ţi se şterg cu buretele peste noapte datorii substanţiale la Bugetul Statului?

Azi şi mâine, minciuna şi hoţia pierd din ce în ce mai mult teren în detrimentul Dreptăţii şi Adevărului. Cadrul tenebros de ieri devine din ce în ce mai mult un cadru normal în care începe să se întrevadă lumina generată de puterea Adevărului şi justiţia Dreptăţii. Acum când tot mai mulţi oameni au puterea şi posibilitatea să se exprime din ce în ce mai direct şi mai bine, fiindu-le deschise tot mai multe canale de comunicaţie către publicul larg, fără prea mari oprelişti şi fără trunchieri evidente, încet dar sigur, nelegiuirile îndreptate către MISA şi yoghini încep să iasă la lumină şi să fie puse în evidenţă.

Fie că este vorba despre omul de la colţ de stradă, fie că este vorba de bârfa de la o cafea sau de cei care pun ţara la cale la “una mică”, sau fie că este vorba de ministrul Justiţiei, de consilieri ai Preşedintelui sau de alte instituţii ale statului de drept, care au puterea să contribuie la realizarea unui sistem bazat pe lege şi pe justiţia cea dreaptă, sau fie că este vorba de alţi confraţi jurnalişti, nu are importanţă cine, tot mai mulţi oameni au înţeles că yoghinii sunt oneşti, loiali ţării lor şi poporului lor, sunt orientaţi profund benefic şi-şi doresc din tot sufletul ca binele pe care-l propagă să se amplifice din ce în ce mai mult în toată lumea. Tot mai mulţi oameni înţeleg de ce asupra unor oameni paşnici care nu pot fi manipulaţi şi care constituie, ATENŢIE,  aproximativ 0,5 % din electorat, s-a declanşat  clar un război mediatic, în care s-a “tras” asupra lor nu cu “puşca şi cu pistolul”, ci cu „artileria grea”.

Deci, în acest cadru tot mai luminos, orice minciună în plus şi orice deturnare de la realitate a evenimentelor petrecute, ies tot mai mult în evidenţă şi, încet dar sigur va apare efectul de BUMERANG care se îndreaptă asupra cauzei ce l-a produs. ATENŢIE, în acest cadru tot mai luminos, orice minciună iese tot mai mult în evidenţă. Presa, chiar şi cea avidă de senzaţional, chiar şi cea comandată din umbră de nu ştiu ce interese, nu-şi mai poate permite să procedeze prin analogie aşa cum o făcea până mai ieri, pentru că îşi taie singură creanga de sub picioare şi încet dar sigur, se va îndrepta către auto-desfiinţare.

Nu uitaţi că, aproape întotdeauna, jurnaliştii sunt aceia care au omorât jurnalismul, la fel cum şi artiştii sunt aceia care au omorât Arta.

Vremurile în care vom vedea oameni fericiţi cărora li se face dreptate se apropie. Şi  atunci râsetele vor răsuna din nou. Căci atunci păstorul cel  blând şi bun se va îndrepta triumfător, încet dar sigur, către turma sa eliberată de lupii şi câinii care au vrut să-i sfâşie, dar au nimerit cu colţii în pietre de diamant…

25 februarie 2005
yogaesoteric.net