Mandala este construită după principii universale

Pentru a ilustra modul în care mandala conţine şi sintetizează diferite cunoştinţe spirituale de o valoare inestimabilă, vom decodifica în continuare câteva aspecte structurale şi elemente constituente ale mandalelor tradiţionale; subliniem încă o dată faptul că folosirea acestora este ineficientă dacă practicantul nu a primit iniţierea corespunzătoare de la un adevărat Maestru, împreună cu cheile secrete necesare practicii (în absenţa acestora, totuşi, concentrarea asupra unei mandale tradiţionale, perfect reprodusă, nu poate avea nici un efect negativ). Este de la sine înţeles că realizarea unui ritual de construire a unei mandale de către altcineva în afara unui Maestru spiritual este imposibilă, chiar dacă cineva aparent “cunoaşte” toate detaliile. Această tentativă este nu numai ineficientă din punct de vedere spiritual, ci şi extrem de periculoasă.

Primul şi cel mai important “principiu” al mandalei este principiul centrului: mandala este structurată în jurul unui centru. De altfel, în limba sanscrită cuvântul mandala înseamnă ”centru”, ”cerc” sau ”ceea ce cuprinde”. Centrul este figurat printr-un punct – focar care simbolizează sursa, originea tuturor lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor, sursă care este de fapt Conştiinţa Supremă sau Dumnezeu. Din punct de vedere al temporalităţii, centrul simbolizează prezentul sau momentul “acum”. Acele puţine fiinţe care reuşesc efectiv să trăiască în prezent au dovedit că realizarea lui “acum” şi a Sinelui sunt simultane.

Imaginea cercului sugerează întregul cosmos. Cercul este considerat a fi cea mai pură şi mai cuprinzătoare formă şi este în acelaşi timp un simbol al totului şi al “nimicului” – asociat în acest sens cu vidul. Scopul concentrării şi meditaţiei realizate asupra unei mandala este ca, după ce au fost integrate şi “asimilate” toate părţile sale componente, să ne identificăm cu centrul mandalei, pentru ca în cele din urmă să trecem chiar dincolo de acesta, în transcendenţa Supremei Realităţi Divine.

Un alt principiu “ascuns” în mandala este principiul polarităţii: pe toate planurile manifestării tot ceea ce există este un joc continuu a celor două polarităţi numite masculin-feminin, plus-minus, yin-yang etc. Principiul polarităţii face ca divinităţile reprezentate în interiorul mandalei să fie asociate întotdeauna în cupluri polare: un zeu şi o zeiţă reprezentaţi de regulă într-o beatifică îmbrăţişare nesfârşită. Chiar când reprezentarea este simbolică, cel iniţiat poate descoperi exprimarea acestei polarităţi în simbolurile mandalei, de exemplu în două puncte alăturate, de culori diferite.

Ştiinţa secretă a suflurilor subtile şi a celor cinci elemente fundamentale (Svara Yoga) se reflectă în mandala prin faptul că întreaga sa structură se bazează pe cunoaşterea celor cinci elemente subtile fundamentale (tattve), care sunt asociate celor patru direcţii fundamentale, la care se adaugă centrul mandalei pentru cel de-al cincilea element. Putem descoperi “prezenţa” elementelor fundamentale prin intermediul culorilor folosite în fiecare din zonele mandalei. Această asociere a direcţiilor cu tattvele este uneori numită şi principiul orientării – niciodată mandala nu va fi orientată altfel. Estul este reprezentat pe o mandala jos, unde este sudul pe o hartă (dar, de fapt, aceasta este doar o convenţie în cazul hărţilor; pentru mandale este o regulă obligatorie). În cazul ritualului complex de realizare a mandalei, Maestrul va plasa cinci vase în cinci puncte (foarte precis alese) ale mandalei, invocând manifestarea energiilor specifice celor cinci elemente fundamentale.

Principiul omologării care face ca mandala să fie o miniatură a Macrocosmosului ne spune de fapt că aceeaşi mandala este o reprezentare analogică a microcosmosului fiinţei umane. Cel iniţiat va descoperi în interiorul mandalei reprezentarea centrilor secreţi de forţă şi a energiilor care îi “hrănesc” viaţa interioară.

Putem spune, simplificând oarecum lucrurile, că yoghinul care contemplă o mandala îşi contemplă propriul univers lăuntric aşa cum ar trebui să fie, perfect echilibrat şi armonizat. El se identifică cu această imagine până când ajunge asemenea ei (sau, altfel spus, îşi armonizează toate energiile şi tendinţele interioare, îşi purifică fiinţa la toate nivelele şi sublimează toate aspectele inferioare care mai există în cazul său).

În continuare, yoghinul se identifică cu fiinţa gigantică a Macrocosmosului, asimilând-o în propria fiinţă şi integrându-se în ea. Abia apoi urmează identificarea cu centrul mandalei, care în fiinţa umană este Sinele, scânteia divină, “accesibilă” prin intermediul celui de-al şaptelea centru de forţă, Sahasrara. În final, acest ultim element, centrul, va fi trancens, pentru a “pătrunde” dincolo de el, în Realitatea Supremă a lui Dumnezeu.

yogaesoteric.net

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More