Suprema Spanda sau Paraspanda
Realitatea vibrantă sau sandatattva, aşa cum mai este ea denumită, este sursa tuturor formelor de activitate divină sau umană (universală sau individuală). La nivelul suprem, această realitate în acţiune este Conştiinţa universală dincolo de care nimic nu există.
Ea este Unitate şi Totalitate şi este adesea desemnată prin termeni ca: svatantrya – suprema libertate a Divinului, purnahanta – plenitudine, mahasata – existenţa universală, sphuratta – priză de conştiinţă vibrantă, parapramatri – supremul subiect conştient, dhvani– rezonanţă primordială şi hridaya– inimă.
În lucrarea sa Paratrimshikavivarana, Abhinavagupta o defineşte astfel: „În realitatea sa, Conştiinţa (samvid) este spanda. Această spanda este într-un anumit fel o mişcare (un freamăt extrem de subtil, o vibraţie foarte subtilă) (kimcitcalana). Dacă ar fi vorba doar de o orientare progresivă de la natura sa proprie către un alt lucru, această spanda nu ar fi decât o simplă mişcare şi nu am numi-okimcit – „într-un anumit fel”; dacă, dimpotrivă, această progresie nu ar fi o mişcare, ea nu ar exista. Numim aşadar vibraţie această înflorire progresivă (ucchalatta) în însăşi esenţa, proces lipsit de orice desfăşurare şi identic lui camatkara, pura uimire. Agama-ele o desemnează prin expresii ca: urmi, undă şi udara, ventru.”
Fiind însăşi Conştiinţa, această Spanda nu poate să devină niciodată inconştientă. Luminoasă în sine înşăşi şi prin sine însăşi (svaprakasha), ea este vibraţia eternă şi imperceptibilă proprie prizei de conştiinţă. Fără ea nimic nu s-ar manifesta. Etern pură şi nediferenţiată în esenţă, în ea însăşi, prin ea însăşişi şi pornind din ea însăşi, ea manifestă tot ceea ce există. Ea este cea care conţine totalitatea vibraţiilor scufundate în Beatitudinea Supremă. Datorită acestei Beatitudini vibrante, Conştiinţa se orientează către emanaţia universului, dar a unui univers identic lui Shiva. Putem vorbi atunci de prathamaspanda, actul spontan, perfect pur, interior Sinelui Suprem, cea mai înaltă formă a voinţei, care nu este un efort îndreptat către un scop exterior sieşi, ci prin care se revelează întreaga iniţiativă şi libertate divină scăldată de beatitudine.
yogaesoteric