Agenda OZN a guvernului din umbră – programul secret referitor la OZN-uri

de dr. Steven M. Greer
 

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numărul 10 (februarie – mai 2007)]

Cu ajutorul arsenalului de arme electromagnetice şi psiho-operationale şi prin construcţia de nave extraterestre după modele originale capturate, „guvernul din umbră” s-a implicat în scenarii de răpire false şi e posibil să pună la cale un fals atac extraterestru.
 

Ieşirea din umbră

 

Este important să întelegem că în jurul întregii problematici extraterestre există o enormă şi sofisticată campanie de dezinformare: cel puţin 90% din imaginile şi informaţiile oferite publicului sunt selectate pentru a evoca frica urmată de ura faţă de tot ceea ce este extraterestru. Filmele, emisiunile TV şi cărţile referitoare la subiect demonstrează acest punct de vedere: dacă cineva ar lua în seamă toate aceste gunoaie, s-ar putea crede că în America o persoană din două e răpită din casa sa în mijlocul nopţii şi torturată. Pur şi simplu nu este adevărat. Frica şi groaza se vând cel mai bine, şi unii beneficiază de pe urma unei populaţii terifiate şi greşit informate. Ştim că există operaţiuni paramilitare clandestine, controlate de un grup din  umbră, ce înscenează evenimente OZN false. Acest lucru nu e o speculaţie, am intervievat independent mai mulţi militari care au făcut parte din echipe ce au „răpit” în mod deliberat oameni pentru a crea iluzia unor întâlniri extraterestre reale.

În „industria OZN” există o subcultură a răpirilor de mai multe miliarde de dolari, fondată de grupuri de interese puternice şi bogate (incluzând anumite familii regale europene împreună cu cele care conduc industria din Statele Unite). Poveştile publicate sunt selectate cu mare atenţie. Dacă cineva vine la grupurile de întâlnire a celor răpiţi sau la cercetători cu povestiri de genul celor pe care le-am menţionat, persoana respectivă va fi dată afară. Ei doresc să selecteze doar povestirile terifiante – cele provenind de la oameni care au suferit întâlniri simulate care le-au fost impuse pe cale militară, urmărind crearea de propagandă psihologică şi semănând seminţele discordiei între oameni şi extratereştri. Acest lucru va susţine finanţarea în continuare a  programului StarWars („Războiul stelelor”).

Aceasta e parte a unui plan bine gândit pentru a-i ridica pe unii împotriva celorlalţi. În acest scop, trebuie creată o ameninţare, iar presupusul „inamic” “demolat”. Deci  majoritatea informaţiilor referitoare la OZN-uri sau extratereştri care au ajuns la publicul larg sunt create de serviciile secrete, prin intermediul unor operaţiuni de manevrare psihologică şi de dezinformare, pentru a genera în mod deliberat efecte precise. Primul dintre aceste efecte este pur şi simplu discreditarea subiectului, deoarece majoritatea povestirilor, la o analiză mai atentă, se dovedesc false. Al doilea, în opinia mea, este crearea unei fundaţii a spaimei pe care să se construiască edificiul „Războiului stelelor”. Şi nu în ultimul rând, un proiect pe care Wernher von Braun l-a comunicat unui membru al echipei noastre, Carol Rosin, care de fapt explică tot ceea ce se petrece: armele vor fi plasate în spatiu, de aici necesitatea de a crea un fundal psihologic în care oamenilor le va fi teamă de tot ce este extraterestru, iar atunci când cei care profită de această sursă de multe miliarde de dolari ai operaţiunilor industriale şi militare decid că înselătoria a durat sufficient, ei pot declara că lumea trebuie să se unească pentru a înfrânge extratereştrii (aşa cum a fost în filmul „Ziua Independenţei”).

Ţineţi minte, că Războiul Rece şi toate lucrurile care se petrec astăzi, vor păli în comparaţie cu beneficiul financiar obţinut de pe urma constrângerii maselor să creadă o idee falsă referitoare la o ameninţare din spatiul extern care trebuie contracarată. În loc de a extrage doar din Statele Unite şi Occident sume nelimitate de dolari pentru operaţiunile militare, „ameninţarea” imaginată va produce suficientă xenofobie pentru a asigura un „cec în alb” sau un flux stabil de dolari guvernamentali în numele păstrării securităţii şi păcii mondiale. Vă sună cunoscut? Această opinie provine din intervievarea a numeroşi militari din interiorul organizaţiilor care se ocupă cu acest lucru. Mi s-a spus negru pe alb că acesta a fost programul în desfăşurare începând cu (cel puţin) anii ’50. Aceste operaţiuni au utilizat ceea ce ei numesc „vehicule extraterestre reproduse” fabricate de un consorţiu de companii care includ, printre alţii pe, Lockheed Martin, Northrup, SAIC, E-Systems, EG&G si Mitre Corporation. Există dispozitive antigravitaţionale realizate de către om, care au fost utilizate de prin anii 1950, împreună cu alte arme electronice puternice şi cu forme de viaţă programate (programmed life forms, PLF). Acestea sunt forme de viaţă artificiale, biologice, produse pentru a semăna foarte bine cu aşa-zişii „Cenuşii” – însă nu provin din spaţiu. Ele sunt fabricate în instalaţii noi, una din ele fiind localizată în zona Four Corners, în apropiere de Dulce, New Mexico.

Acesta este un efort concertat de a crea o falsă ameninţare extraterestră. Dacă cineva vine cu o povestire care nu intră în acest cadru, este „scos din bibliografie” şi nu mai este capabil să-şi publice povestirea prin nici un canal mass-media semnificativ. Cei care creează mesaje terifiante – asemănătoare filmului „Ziua Independenţei” sau altor cărţi despre răpiri – primesc avansuri mari în dolari împreună cu contracte de editare avantajoase şi contracte de film. În mod clar, acestea sunt conform proiectului.

Elita puterii doreşte ca aceste povestiri alarmante să fie sădite în conştiinţa maselor, iar adevărul să fie îngropat. Am întâlnit oameni care au fondat culte ale răpirilor efectuate de extratereştri în Statele Unite şi Europa.

Pe langă faptul că am intervievat membri ai personalului militar care au contribuit la pregătirea acestor pseudorăpiri, mi s-a spus personal, de către nimeni altul decât de un cap al unei familii regale europene, că sprijină cu bani aceste eforturi. El susţine că aceste povestiri înfricoşătoare trebuie să existe pentru a face lumea conştientă că aceşti extratereştri răi există şi că trebuie să luptăm împotriva lor. El a mers până la a spune că, de fapt, fiecare problemă majoră a civilizaţiei Pământului de la Adam şi Eva, se poate atribui maşinaţiunilor acestor extratereştri demonici. El crede cu adevărat acest lucru şi este de asemenea fondatorul principal al lui Opus Dei, care e aripa dreaptă sensibilă a Vaticanului, ce conţine o unitate internă secretă care se ocupă de aceste programe. În plus, mi s-a spus că motivul său pentru a nu mai susţine un autor proeminent din acest domeniu, (al cărui nume nu va fi precizat aici),este faptul că povestirile sale nu au fost suficient de alarmante: el prezenta interacţiunea dintre oameni şi extraterestri într-un mod prea pozitiv. Sponsorul dorea publicarea doar a povestirilor terifiante! Un lider proeminent al unuia din aceste grupuri de terapie pentru cei răpiţi mi-a spus răspicat că dacă cineva vine la întâlnirile lor cu experienţe care nu se potrivesc cu răpirile de tip militar, (şi care de astfel sunt deranjante), va fi dat afară. Aşadar este vorba despre un proces selectiv şi mincinos.

Această maşinărie bine unsă scoate la iveală întâlniri cu extratereştri, false si contrafăcute. Ele sunt apoi direcţionate către anumiţi cercetători, după care ajung într-un anume film, documentar, sau carte. Şi totul este foarte eficient şi se realizează în special pentru a genera propaganda destinată determinării maselor de a acţiona împotriva acestei presupuse ameninţări din spatiu, perpetuând astfel şi amplificând minciuna deja existentă.

În cadrul guvernului din umbră exista un grup „hard-core” de escatologi: oameni obsedati de sfârşitul lumii, cărora le-ar place sa o vadă distrusă într-un mare cataclism, generat de extratereştri pentru a accelera reîntoarcerea lui Hristos! Acesta este programul lor: ei susţin că lumea trebuie să se afle în cele mai mizere condiţii pentru ca, a doua venire să se producă şi totodată speră să creeze circumstanţele acestui scop. Este nebunie curată. La acest nivel de hiper-religiozitate, fanatism şi secrete sectare combinate cu o enormă putere, este de aşteptat ca rezultatele să fie şocante.

Acum caţiva ani am participat la New York la o întâlnire cu d-na Boutros-Ghali, soţia secretarului general al Naţiunilor Unite şi cu unii din grupul „New York 100”. O femeie mi-a spus: „Vreau să vă spun că am citit 26 de cărţi despre OZN-uri şi răpiri”. I-am replicat: „Cu tot respectul asta înseamnă că aţi introdus în conştiinţa dumneavoastră de 26 de ori mai multă dezinformare şi deşeuri decât cineva care a citit doar o singură carte”. Nu cred că am fost prea îndrăgit,îinsă acesta e adevărul.

Mi-am comunicat părerile unor militari cu grade înalte şi unor oameni precum d-na Boutros-Ghali şi altora. Primul lor impuls a fost că nu poate fi adevărat însă au fost pur şi simplu oripilaţi de faptul că ar putea fi…

În 1991 am fost abordat de câţiva oameni care conduceau proiecte ultrasecrete legate de OZN-uri şi sisteme energetice avansate. Ei citiseră una din primele mele lucrări despre conceptul de unitate, civilizaţia noastră, experienţa conştiinţei cosmice şi a oamenilor din cosmos.

Ei au accentuat importanţa comunicării acestor informaţii în cadrul grupului lor. Aceşti oameni mi-au telefonat din cadrul CIA, Lockheed, McDonnell Douglas şi alte grupuri operative similare. Tot ceea ce am scris pană atunci era în special destinat acelui grup. Masele doresc pur şi simplu să-şi ducă viaţa în linişte. Ei nu doresc să se omoare unii pe alţii. Există foarte puţini oameni care sunt psihotici, agresivi şi cu tendinţa de a-i controla pe altii. Focul întreţinut al maniei şi conflictelor a fost aprins în mod deliberat deoarece este în beneficiul acestui grup violent.

Există un număr relativ mic de oameni care au o perspectivă retrogradă. Ei privesc în oglinda retrovizoare şi o confundă cu viitorul. Aşadar, sarcina noastră a fost să le orientăm capetele astfel încât să privească înainte.

Este important să considerăm aceste puternice interese industriale, militare şi religioase ca fiind educabile…

Oferta

În mai 1992, în staţiunea Saint Malo în afara Parcului Naţional al Munţilor Stâncoşi, am fost de acord să ajut la organizarea unei conferinţe împreună cu astronautul Brian O’Leary, Maury Albertson (unul din co-fondatorii Corpului Păcii) şi cu Institute for New Science. Era vorba de un loc privat în care i-am invitat pe toţi cei implicaţi în lumea civilă a OZN-urilor. Au fost şi unii oameni care, desigur, s-au dovedit a lucra în spionaj, incluzându-l pe generalul T.E. şi prietenul său ce este psihiatru.

Am dorit să creez un mediu colegial în care să poată fi comunicate informaţii şi perspective. În realitate, am descoperit că întreaga lume civilă a OZN-urilor era atât de plină de dezinformări şi fracţiuni adverse încât imediat după ce au ajuns acolo şi-au scos “cuţitele” şi “securile” şi au început să şi le “înfigă” unii în spatele celorlalţi – inclusiv într-al meu. În acest moment am realizat ce cuib de şerpi este în realitate lumea civilă a OZN-urilor. În timpul acestei conferinţe, generalul şi psihiatrul au încercat să mă recruteze pentru a deveni membru al grupului lor. Generalul a spus: „Ştii, avem o organizaţie care se ocupă cu acest lucru şi care e foarte restrânsă…”, cuvântul „restrânsă” însemnând „foarte bine acoperită”. Ştiam ce vroia să spună. A spus: „Dacă ţi-ai uni eforturile cu ale noastre îţi vom da bani, putere şi acces la tehnologii la care nici nu visezi”. Iar eu am răspuns: „Multumesc, nu. Nu am nevoie. Am crezut că am clarificat acest lucru luna trecută, când ne-am întâlnit în Atlanta.” Însă el a perseverat în încercarea de a mă convinge, deoarece erau conştienţi de ameninţarea pe care o reprezentam pentru monopolul lor ascuns din acest domeniu. Atât au avut de spus.

Un bun prieten al tipului de la NASA care era acolo şi un alt tip de la CIA au venit la mine şi mi-au spus: „Ei sunt foarte geloşi pe ceea ce faci, deoarece bâjbâie în întuneric şi pot face doar anumite lucruri pentru anumite scopuri. Tu eşti liber şi poţi face mai mult decât ei!” Ştiam acest lucru. Am explicat: „Poate că temporar nu avem putere, însă suntem liberi – şi avem alte puteri care ne sunt date de la Dumnezeu.” În cele din urmă, generalul s-a dus la Emily, soţia mea, într-un moment în care eu nu eram prezent. I-a vorbit despre acest grup însă nu l-a denumit „MJ-12”.

El a spus că există un consiliu al acestui grup, care are un anumit număr de locuri.

Interesant! A spus că acest număr era 9. Desigur, el ne studiase cu atenţie, ştia că suntem Baha’i şi că numărul nostru sfânt este 9. Aşadar, a spus că există nouă membri în consiliu, fiecare cu propriul său blazon – şi un anumit simbol – care mi s-ar acorda şi mie dacă mi-aş uni organizaţia cu a lor.

Iar Emily, amabilă, a spus: „Par atât de drăguţi şi au spus atât de multe cuvinte frumoase la adresa ta”. “Da, dragă, observi însă ce urmăresc să facă?” În cele din urmă m-am dus la ei şi le-am spus: „Să mă exprim mai clar. Voi fi independent până la capăt şi îmi voi păstra operaţiunile private, curate şi conform cu scopurile intenţionate. Nici un fel de muncă de lămurire sau oferte, bani sau putere, nu vor schimba această stare de fapt!”

Pentru că a venit vorba, generalul T.E. a fost implicat în aceste proiecte sub acoperire încă din tinereţe. Am confirmări legate de acest lucru din surse independente. Înainte de a „ieşi la pensie”, a fost şeful serviciului de spionaj al armatei, deşi spunea oamenilor că s-a retras. Aceşti oameni nu se retrag – decât atunci când sfârşesc într-un sicriu.

Am întâlnit un pilot militar care în anii 1960 a fost implicat într-o operaţiune specială de urmărire şi filmare a unor OZN-uri. El mi-a spus că odată ce un echipaj avea o asemenea întâlnire era dizolvat, iar membrii săi trimişi la posturi noi – însă întreaga informaţie mergea direct către un tip de care era convins că nu am auzit niciodată: generalul T.E! Atunci când mi-a spus această poveste am râs şi i-am răspuns: „Îl cunosc foarte bine!”

După ce am respins aceste avansuri din partea generalului, după 30 de zile întregul internet era plin de site-uri şi mesaje către public care mă atacau. Ei au dat drumul tuturor “câinilor” din comunităţile civile de studiu al fenomenului OZN şi din cadrul presei de pretutindeni. Am fost făcut în toate felurile, de la sectant până la simpatizant demonic cu forţele  extraterestre sinistre şi mincinos.

Apoi, ei au lansat minciuna că nu sunt medic. Eu lucrez într-un spital, iar ei au afirmat că nici măcar nu sunt licenţiat în practica medicinii. A trebuit să-mi public licenţa în medicină şi diploma universitară pentru a arăta ca sunt efectiv medic. Războiul psihologic şi hârţuirea au fost intense – continuă şi astăzi. A fost o perioada de 14 ani de atacuri, defăimări şi jocuri murdare de toate tipurile.

Generalul T.E. mi-a spus câteva lucruri. De exemplu, a spus că există nave şi instalaţii extraterestre sub suprafaţa planetei Marte şi că proiecte secrete au obţinut imagini ale acestora. De asemenea, mi-a spus în particular despre toate tipurile de obiecte de care dispun programele secrete care presupun tehnologii avansate – până la nivelul a ceea ce deţin extratereştrii.
Am fost capabil să obtin destule informatii bune datorită faptului că s-a încercat racolarea mea. Am aflat că această „celulă” specială constituia interfaţa dintre lumea civilă a OZN-urilor şi lumea secretă. Ea se constituie dintr-un grup de legătură care a pătruns în multe proiecte civile referitoare la OZN-uri.
 

Punctul de trecere peste viteza luminii

În toamna lui 1993 am învăţat rapid despre modul în care guvernul din umbră s-a infiltrat nu numai în lumea secretă, guverne şi corporaţii, ci de asemenea şi în mediile civile şi comunitatea civilă a OZN-urilor.

După întâlnirea de la Rockefeller şi instructajele de la baza aeriană Wright-Patterson [septembrie 1993], m-am întâlnit din nou cu bărbatul care era prieten cu directorul CIA, Woolsey.

El era convins că aveam nevoie să obţinem aceste informaţii prin intermediul unor canale provenind nu numai de la Preşedinte ci şi de la alţi funcţionari cu rang înalt din adminisţratie. Realizam acest lucru prin intermediul consilierului prezidenţial în probleme ştiinţifice, [Laurance] Rockefeller, şi un prieten al lui Bill Clinton care ne-a susţinut în eforturile noastre. Fratele bărbatului lucra de asemenea la Casa Albă, fiind foarte apropiat de Bill Clinton.

Abordam subiectele cele mai palpitante într-un mod prietenesc, spunând: „Iată, a venit timpul pentru dezvăluiri, Războiul Rece s-a terminat. Există acum oportunitatea de a dezvălui publicului, într-un mod pozitiv, faptul că aceste vehicule extraterestre sunt reale şi că există proiecte secrete care poate că au fost justificate în timpul presiunilor legate de Războiul Rece însă acum nu se mai justifică. Acum trebuie să se producă dezvăluirea. Avem şansa de a ne rupe de trecut.” De asemenea spuneam într-un glas: „Dacă tu nu o vei face, o vom face noi. Vom găsi un mod de a reuşi, adunănd suficiente surse pentru a fi convingători.” Acesta este chiar proiectul “Disclosure”.

Cu aceste forţe proaspete ne-am decis că e necesar să cunoaştem mai bine operaţiunile serviciilor de spionaj.

James Woolsey a fost numit şi confirmat de Senat (ca director al CIA) în 1993, iar acum, în povestirea noastră, suntem în septembrie 1993, aşadar el nu fusese numit de multă vreme. De la contactele noastre de la Casa Albă am descoperit că de fapt Preşedintele şi directorul CIA urmăreau să afle prin diverse canale adevărul despre acest subiect. Ni s-a spus de asemenea că şi ei sunt minţiţi în faţă.

Am o scrisoare care mi-a fost trimisă prin FedEx de către acest prieten al directorului CIA, în toamna lui 1993, în care se spune că directorul CIA, Woolsey, a făcut investigatii în problema OZN-urilor fără a descoperi nimic şi că acesta este minţit. Mai mult, ei ştiau că erau minţiti! El mi-a comunicat că directorul CIA doreşte ca eu să vin la Washington şi că voi fi prima persoană care il voi pune la curent pe directorul CIA in legătură cu acest subiect. M-am gândit că lucrurile au intrat în linie dreaptă. Îmi spuneam: Iată, sunt un doctor de ţară din Carolina de Nord şi voi merge în capitală pentru a mă întâlni cu directorul CIA. Chiar aşa! Ca să fiu onest cu dumneavoastră, reacţia mea iniţială a fost că acest lucru trebuie să fie praf în ochi aruncat în mod deliberat. Am considerat-o un pretext, pentru că mă gândeam că directorul CIA ştia totul şi dorea pur şi simplu să afle ce ştiam noi şi ce intenţionăm să facem. După cum s-a dovedit, greşeam: Woolsey şi Preşedintele erau intr-adevăr în afara cercului de cunoscători.

Pe 13 decembrie 1993 am plecat la Washington pentru a ne întâlni cu Woolsey. Pretextul era o cină acasă la prietenul său. Eram şase oameni: eu şi sotia mea, directorul CIA şi soţia acestuia (care din fericire era conducător operativ al Academiei Naţionale de Ştiinţă, aşadar am împuşcat doi iepuri dintr-un foc), prietenul său şi soţia sa. Gazda noastră nu a ştiut cine avea să vină la cină, aflând doar în ziua evenimentului. Vă puteţi imagina? ”Dragă, ghici cine vine la cină? Directorul CIA şi expertul său în extratereştri, dr. Greer.” Vă puteţi imagina venind acasă şi spunându-i soţiei dumneavoastră acest lucru? Îmi aduc aminte că am ajuns împreună cu Emily după-amiaza târziu acasă la prietenul directorului CIA. Aveam o servietă plină cu materiale.

Am discutat despre ce aveam de făcut, însă nu aveam nici o idee despre cât de mult va dura această întâlnire. Ştiam cu toţii că era o informare foarte serioasă pentru directorul CIA. El era mintit cu privire la cel mai important secret din istoria lumii. Soţia lui Woolsey a ajuns prima şi apoi a ajuns şi directorul CIA, escortat de Serviciul Secret. După saluturile iniţiale şi după circa 10 minute de examinare a unora dintre materiale, fotografii, cazuri şi aşa mai departe, directorul CIA a spus: „Da, ştiu că acestea sunt reale.” S-a dovedit că el şi soţia lui au văzut efectiv unul din aceste OZN-uri cu mai mulţi ani în urmă, în New Hampshire, astfel că el nu avea nici o îndoială că acestea existau. Ceea ce dorea el să ştie era de ce nu i s-a comunicat nimic, dacă exista proiecte în desfăşurare legate de OZN-uri, de ce extratereştrii sunt aici si ce înseamnă toate acestea?

Oamenii cred că funcţionarii de acest rang se distrează în secret pe marginea acestui subiect, însă nu a fost cazul. Omul era vizibil zdruncinat. Era extrem de deranjat de faptul că, deşi este director CIA, un lucru atât de important îi era ascuns şi lui şi Preşedintelui. Era extrem de supărat din această cauză. La un moment dat, am crezut că era cât pe ce să cedeze şi să plângă. Am considerat reacţia sa ca pe un răspuns în întregime justificat, dată fiind gravitatea subiectului şi speram într-un rezultat pozitiv al întâlnirii.

Întâlnirea despre care mă gândisem că va dura cam o jumătate de oră a continuat timp de aproape trei ore. Am discutat despre tot ce dorea să ştie. I-am spus de ce extratereştrii sunt aici şi i-am explicat de ce acest lucru este ţinut secret. Şi i-am mai explicat exact ceea ce avea de făcut pentru rezolvarea problemei.

Am fost teribil de conştient că era o mare responsabilitate care trebuia asumată.

Am simţit gravitatea acestei situaţii. Aveam de-a face cu cineva care era printre cei mai puternici oameni din lume şi descopeream că e complet pe dinafară! Descopăr că aceste informaţii se pierd în sistem şi sunt refuzate oamenilor care conduc cea mai puternică tară din lume. Şi atunci aflu că de fapt nu ei conduc ţara şi că există un guvern din umbră care în realitate trage toate sforile şi acest lucru îmi este acum confirmat de către un director CIA în funcţie.

Am trecut de la a fi complet sceptic – referitor la faptul că cineva la un asemenea nivel de putere şi autoritate este în realitate lasat pe dinafară – la a înţelege cât de în afară era… şi nu numai directorul CIA, ci şi Preşedintele. Tot atunci am realizat gravitatea disfuncţiei din cadrul a ceea ce noi gândim că este o republică constituţională şi un tip de guvernare democratică – ajungându-se până la a minţi pe faţă oamenii cu un asemenea nivel de responsabilitate şi autoritate constituţională. Am avut dubii că directorul CIA, Preşedintele şi alţii cărora li s-a refuzat accesul la aceste proiecte erau minţiţi. Acum însă, deoarece am avut întâlniri cu directorul în funcţie al CIA şi membri ai comisiei de informaţii din Senat, precum şi funcţionari de acelaşi rang din toată lumea şi le-am văzut feţele, limbajul corporal şi reacţiile vă pot asigura că lucrurile nu sunt aşa cum vă spun mijloacele de comunicare în masă.
I-am comunicat lui Woolsey informaţia că aceste fiinţe extraterestre sunt aici în scopuri paşnice.

I-am explicat că multe OZN-uri semnalate sunt de fapt nave realizate prin intermediul unor programe secrete din Statele Unite şi alte ţări, tehnologiile care stau la baza acestor vehicule fiind foarte puternice şi aflându-se în mâinile cui nu trebuie.

Mi-am exprimat de asemenea părerea că această chestiune trebuie adusă sub control constituţional şi că acest lucru putea fi făcut doar de Preşedinte. Ca o măsură de siguranţă şi Congresul putea deschide o anchetă, însă, în realitate, din cauza structurii ramurii executive, a superiorităţii şi controlului imediat asupra lanţului de comandă, iniţiativa trebuia să provină de la Preşedinte. Îmi amintesc că spre sfârşitul întâlnirii i-am furnizat un set de recomandări pe care ulterior le-a publicat.

Aşadar, am furnizat dovezi unui director în funcţie al CIA şi am făcut recomandări cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru dezvăluirea acestor informaţii, pentru anihilarea secretului şi pentru a pune această problemă sub un control şi o supraveghere adecvată. Speram în mod natural că vor urma acţiuni concrete, însă el m-a întrebat: „Cum vom dezvălui noi lucruri la care nu avem acces?” Dezamăgit, însă subliniind cauza, i-am răspuns: „Trebuie să obţineţi controlul asupra acestei probleme. Trebuie să insistaţi asupra accesului”. El s-a uitat într-o parte. Ştia ce lucruri implică asta.

În timpul cât am luat masa, directorul CIA s-a aşezat vizavi de mine, iar soţia sa era lângă el. Cu toţii discutam toate subiectele care au fost ridicate.
În final, soţia directorului CIA m-a întrebat: „Cum comunică aceste nave la distanţele enorme din spaţiu? ” I-am răspuns: „Aceste civilizaţii extraterestre au descoperit structura spaţiului şi timpului şi a non-localizării.” „Viteza luminii este pur şi simplu prea mică”, am continuat. Atunci când începi să vorbeşti despre distanţele interstelare, acest lucru nu mai reprezintă o metodă viabilă de comunicare sau calătorie. Să fim sinceri, dacă nu depăşeşti viteza luminii e suficient  pentru a călători chiar şi prin propriul nostru sistem solar. Acest lucru înseamnă că orice civilizaţie care a ajuns aici a stăpânit acele ştiinţe şi tehnologii care se ocupă cu tot ceea ce trece dincolo de viteza luminii, ceea ce eu numesc punctul de trecere peste viteza luminii. Dacă ei l-au stăpânit, atunci au descoperit legătura prin care electromagnetismul, materia, spaţiul, timpul şi conştiinţa se unesc. Este de fapt ca în cântecul lui Moody Blues: „Gândul este cel mai bun mijloc de călătorie.”

Am explicat că aceste civilizaţii extraterestre dispun de sisteme conştiente asistate tehnologic şi de tehnologie asistată conştient în care există o interfaţă între minte şi gândire şi o fizică şi un electromagnetism specializate. Astfel, atunci când ei comunică, mesajul este transmis din punctul A, să zicem, de aici, de pe Pământ, înapoi către planeta mamă, în punctul B, care se află la o depărtare de 1000 de ani lumină în timp real. Aceasta deoarece comunicaţia a ieşit din spaţiul-timp liniar şi a trecut în aspectul nelocalizat al universului. Faptul aceasta implică o fizică foarte sofisticată şi, de asemenea, cuprinde tărâmurile gândului şi ale conştiinţei.

Ei se pot gândi la un dispozitiv sau pot fi conectaţi cu un dispozitiv şi instantaneu şi cu precizie transmit acel semnal şi acel mesaj în alt punct – şi acest lucru se realizează tehnologic, nu doar telepatic. Informaţiile şi imaginile sunt transferate în afara spaţiului, într-un alt punct al acestuia, aflat la nu contează ce distanţă în timpul real. Este ca şi cum două noduri ar rezona instantaneu. Semnalul trece de la un nod la altul în afara spaţiului-timp liniar.

Unii oameni cu care am colaborat şi care au lucrat în firmele aerospaţiale şi de electronică care se ocupă cu acest subiect mi-au confirmat că s-au recuperat dispozitive de comunicare extraterestre care fac exact acest lucru: interferează cu gândul şi conştiinţa şi răspund la gând şi conştiinţă. Ele sunt acordate pentru a fi capabile să facă acest lucru.

Orele petrecute cu directorul CIA şi cu soţia sa au fost cu siguranţă vii şi revelatoare. Către sfârşitul serii am simţit cât de mult a apreciat informaţiile şi că era foarte interesat de domeniu. Am simţit de asemenea tragedia şi amărăciunea sa în momentul în care m-a întrebat: „Cum vom dezvălui noi lucruri la care nu avem acces?” Am realizat apoi imensitatea provocării care ne stătea în faţă. Mi-am amintit de disfuncţia de care am fost avertizaţi de către Eisenhower, atunci când a spus să fim precauţi faţă de complexul militar-industrial şi de ameninţarea pe care acesta o reprezintă pentru libertatea şi securitatea noastră datorită exceselor sale. Avertismentul lui Eisenhower s-a maturizat într-un nivel de disfuncţionalitate de proporţii cu adevărat imense, iar eu am constatat în mod direct acest lucru.

Când ne luam la revedere, am realizat că pe toată durata cât am fost înăuntru locul a fost monitorizat. Am văzut afară oameni ai Serviciului Secret. Desigur, aveau o camionetă SAG şi gărzi înarmate care purtau căşti în urechi şi toate celelalte. Întâlnirea a fost traumatizantă pentru mine în multe moduri – însă am fost recunoscător, deoarece am aflat adevărul.
 

„Suntem întotdeauna cu voi”

Câteva anecdote interesante vă vor da o idee despre tipurile de oameni pe care i-am întâlnit in timpul realizării acestei lucrări.
De exemplu, în 1992, în timp ce organizam conferinţa cu astronautul Brian O’Leary în Colorado, am fost abordat de o femeie care insista să vină la întâlnirea specială destinată cercetătorilor. Aceasta era însotitoarea colonelului M.K., acum soţia sa, care pretindea că este jurnalist. Ea, împreună cu colonelul, făceau parte din diverse proiecte psiho-operaţionale şi psiho-militare ale căror specialităţi erau psihotronica, radionica, armele de control asupra minţii şi ceea ce incorect sunt denumite arme „non-letale”. Aceste arme sunt utilizate uneori pentru a omorî oameni, ele folosind aşa-numitele unde electromagnetice scalare.

Cumva, ea a făcut rost de numărul meu de telefon. Eu eram plecat, aşa că a discutat cu soţia mea – o femeie minunată, care pune mare preţ pe noblesse oblige şi pe amabilitate. Această femeie i-a spus: „Cu cine mai exact ar trebui să mă culc pentru a avea acces la această întâlnire?” I-a spus aşa ceva soţiei mele! Asta este tot ce aveţi nevoie să stiţi despre calibrul unor asemenea oameni. Atunci când spun oamenilor că cei pe care îi întâlnesc în acest domeniu sunt unii dintre cei mai răi, dezgustători, venali şi corupţi oameni care trăiesc pe Pământ cred ceea ce spun. Am întâlnit cu toate acestea şi unii oameni minunaţi. Unul dintre oamenii care au venit pentru a ţine o prelegere a fost Dorothy Ives, soţia actorului Burl Ives, câştigător al premiului Oscar. Domnul Ives a fost prieten cu familiile Nixon si Reagan şi cu alţi oameni politici şi a fost mason cu gradul 32.

Dorothy a venit la mine după prelegere, foarte emoţionată şi m-a rugat să merg la ea acasă pentru a mă întâlni cu Burl.
Burl şi cu mine ne-am împrietenit. Ne-am întâlnit de multe ori, discutând despre o mulţime de subiecte. „Ştii, dintre toate persoanele nebune pe care mi le-ai prezentat, el este cel mai sănătos,” i-a spus el lui Dorothy, care întotdeauna întâlnea oameni interesanţi şi excentrici. El a înţeles că ne confruntăm cu un aspect ce avea multe dimensiuni profunde şi că abordarea noastră era foarte raţională şi integră – dat fiind faptul că toate aceste lucruri sunt „foarte îndepărtate”.

Dorothy nu ştia iniţial cine eram în realitate şi gradul în care aveam contacte cu serviciile de spionaj şi de securitate. În cele din urmă acest lucru a ieşit la iveală, iar eu i-am spus: „Există un om a cărui familie are legături profunde cu Agenţia Naţională de Securitate (NSA). Anumite persoane din familia sa sunt oameni importanţi la NSA, iar ei îmi furnizează unele documente”. Unul din aceste documente este o copie marită a unui document din 1962. Are pe el nume de cod cum ar fi „Proiectul MOON DUST” şi „Proiectul 46” şi este clasificat Top Secret – însă nu a fost declasificat. Mi-a fost înmânat pentru a-l putea da la rândul meu oamenilor potriviţi. Acest document [CIA] este transcrierea unei înregistrări referitoare la ceea ce s-a aflat ascultând-o pe Marilyn Monroe…

Acest document descrie cum Marilyn Monroe, care se despărţise recent de fraţii Kennedy, supărată şi rănită, l-a sunat pe Robert Kennedy şi pe un socialist din New York, un vânzător de obiecte de artă, prieten de-al ei.

Marilyn Monroe spunea că va ţine o conferinţă de presă în care va dezvălui publicului ceea ce i-a spus Jack Kennedy cu privire la obiectele din spaţiu care s-au prăbuşit şi care au fost recuperate în New Mexico în anii ’40. Preşedintele Kennedy i-a spus acestea deoarece a văzut nava extraterestră şi resturile ei de la locul prăbuşirii. Acest document este încă strict secret şi este datat în ziua dinaintea nopţii în care Marilyn Monroe a fost găsită moartă
Am localizat de asemenea pe cineva care lucra in cadrul unitatii de spionaj a Departamentului de Politie din Los Angeles care a ajutat la supravegherea lui Marilyn Monroe pana in momentul mortii ei si stia cum a fost asasinata. Nu exista nici un dubiu ca ea a fost ucisa de agenti ai serviciilor secrete ale Statelor Unite.

Important, acest document a fost semnat de James Angleton, legendarul si fanaticul vanator de agenti infiltrati si cel care a oprit scurgerile de informatii din cadrul CIA. Acest document, in opinia mea, era un mandat pentru crima pentru Marilyn Monroe, deoarece rezuma ceea ce dorea ea sa faca in mod iminent. Nu cred ca stia in ce s-a bagat. Atunci cand i-am spus lui Burl acest lucru, el a replicat: „Eu si Marilyn Monroe ne stiam foarte bine si iti pot spune ca toti care o cunosteam stiam ca a fost ucisa, insa nici pana astazi n-am stiut de ce!”…

O alta zi
 

In 1994 am fost invitat la un spectacol televizat cu Larry King. Show-ul era transmis in direct de langa baza aeriana Nellis, Zona 51. Producatorul de la acea vreme a lui Larry King, un tip pe nume Farmer mi-a spus ca a fost show-ul cel mai vizionat pe care l-au facut vreodata.

A existat un moment in timpul interviului cand Larry s-a intors catre mine si m-a intrebat, „Ce credeti ca stie Presedintele despre acest lucru?” Dupa cum stiti acum, am predat documente pentru informarea Presedintelui si a dr. Jack Gibbons, consilierul prezidential pe probleme stiintifice si m-am intalnit cu directorul CIA in luna decembrie a anului precedent.

Asadar, i-am raspuns: „Cred ca ar trebui sa puneti aceasta intrebare Presedintelui”. Si imi amintesc ca unii dintre invitati si Larry King au spus in acelasi timp, „Ce vreti sa spuneti?” Am raspuns: „Cred ca ar fi mai bine daca i-ati pune Presedintelui aceasta intrebare.” Am fost foarte criptic.

Ulterior, in timpul genericului de incheiere, eu si Larry King am avut o discutie privata, deoarece el stia ca nu am spus totul. El m-a intrebat ce am vrut sa spun atunci si i-am povestit neoficial despre contactele mele cu Presedintele si despre faptul ca deja l-am informat pe directorul CIA.

El m-a intrebat: „Doamne, de ce nu ai spus asta in direct? Asta ar fi fost o stire de prim rang!” I-am raspuns: „Deoarece inca mai lucrez cu acesti oameni.” Oficial nu am spus nimanui despre intalnirea cu directorul CIA decat dupa ce acesta a parasit functia, in ’95 sau ’96.
„Doamne, aceste lucruri sunt intr-adevar reale?” a intrebat Larry.
„Bineinteles”, i-am raspuns, dupa care a urmat o conversatie foarte interesanta.
Mai tarziu, i-am spus, „Larry, de ce CNN si alte surse de stiri vorbesc despre procesul lui OJ Simpson si alte nimicuri asa cum fac ziarele de scandal, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana? Nu cunosc pe nimeni care sa fie interesat nici macar pe departe de acest lucru. Toti s-au saturat sa mai auda despre el”. „Ei bine, trebuie”, a raspuns el.
„Ce vrei sa spui prin trebuie? Esti jurnalist, de ce nu relatezi despre stirile tari de actualitate? Aceasta este cea mai tare stire a secolului!” am exclamat eu.
„Ei bine, conducerea imi spune ca pentru a pastra ratingurile ridicate si a concura cu celelalte retele trebuie sa transmitem si acest tip de murdarii, iar ei ma platesc foarte bine. Totul e legat de rating, iar ratingul aduce dolari pentru reclama, iar acesti dolari imi platesc salariul meu cel mare.” Aici a fost foarte direct.
I-am spus: „Da, insa cum ramane cu integritatea jurnalistica si cu discretia editoriala cu privire la ceea ce este important, la ceea ce merita a fi difuzat ca stire?” „Fii serios”, mi-a spus. „Asta e la suprafata si asa este de ani de zile. Totul se rezuma la bani si ratinguri.” Nu poti sa crezi cat de jos se pot cobori trusturile de presa. Este cu adevarat o cursa in a te cobori cat mai jos cu putinta, si reusesc sa faca din ce in ce mai mult acest lucru, in fiecare an. Exista de asemenea filtre ale organismelor de securitate nationala care cenzureaza  stirile sensibile pentru securitatea nationala. Coruptia din mass-media este motivul central pentru care secretul poate fi mentinut.

In 1995 am organizat prima intrunire a martorilor. Erau circa 18 colonei si oameni din aviatie si de pe tot cuprinsul Statelor Unite si Rusiei. Ne-am adunat la Asilomar, un loc situat in Pacific Grove, California, in apropiere de Monterey.
Laurance Rockfeller a sustinut foarte mult aceasta intrunire si erau acolo si oamenii sai, precum si unii din martorii initiali, cum ar fi generalul de brigada Stephen Lovekin. Totul a fost inregistrat video si audio, insa oamenii carora   le-am incredintat aceasta sarcina au luat toate casetele si le-au vandut pe ascuns grupului Rockefeller.

Asadar, nu mai avem nici un fel de inregistrari ale acelor marturii. Si nici pana astazi nu le-am recuperat. Uneori oamenii ma vor vedea ca fiind foarte fioros si atent cu oamenii si organizatiile; exista un motiv foarte bun pentru asta: acest tip de furt si tradare s-a produs in mod repetat.

Catre sfarsitul lui 1996/inceputul lui 1997 am hotarat ca este necesar sa realizam o informare de rutina in Washington DC la care sa invitam toti informatorii guvernului, membri ai Congresului si alti oameni politici cu influenta cu care am avut contacte.
Inainte de aceasta informare, Shari Adamiak, Neil Cunningham, editor de imagine pentru BBC Londra si cu mine am fost la un laborator din Phoenix controlat de serviciile secrete. Unul din conducatorii operativi a spus „Puteti folosi laboratoarele noastre digitale pentru a compila materialele video necesare pentru aceasta intalnire”

Am strans imagini video si fotografice ale OZN-urilor de pe tot cuprinsul lumii. Neil Cunningham urma sa ne ajute sa punem laolalta cele mai bune imagini pe care le aveam pentru a le arata Congresului. Desigur, stiam cine era acest om.

Am zburat catre Phoenix cu un zbor al US Airways si la aterizare am pus in aplicare protocoalele CE-5. Am intrat intr-o stare de constiinta expansionata si am inceput sa directionez aparatele extraterestre catre zona Phoenix. Le-am spus extraterestrilor: „Ar fi minunat daca ati putea face ceva de netagaduit cata vreme suntem aici pentru a arata  materialul filmat Congresului, unde vom tine o informare peste cateva saptamani.” Acest lucru avea loc pe data de 13 martie 1997, iar informarea congresului a avut loc la inceputul lunii aprilie.

Laboratorul se gaseste in Tempe, Arizona, si in timp ce lucram acolo cineva a intrat foarte agitat spunand: „Pe cer, deasupra Phoenix-ului, sunt OZN-uri enorme si sunt filmate!” Era vorba de „Luminile din Phoenix”! Acest eveniment a fost de categorie CE-5 (intalnire apropiata de gradul 5).

Am aterizat in jurul orei 5,30 p.m., iar aceste evenimente au aparut in jurul orei 8,30. Unul dintre obiectele care s-au vazut cel mai mult timp era practic deasupra laboratorului! In acea noapte la stirile locale am vazut materialul filmat pe care il puteam incorpora in filmul rezumat pe care apoi l-am dat spre vizionare Congresului!

Intr-o seara, pe cand eram in laborator, lucrand pana tarziu la aceste imagini digitale, si-a facut aparitia un general pensionat. Fusese pilot pe o linie aeriana particulara care desfasura operatiuni secrete si care transporta droguri pentru aceste proiecte din umbra. Acest general era terminat – era absolut iesit din minti din cauza drogurilor. Intrand, a vazut o parte a materialului filmat despre OZN-uri pe care l-am primit dintr-o sursa militara. S-a uitat la mine si m-a intrebat: „Cum naiba ai obtinut asta? Este strict secret.” M-am uitat la el si i-am raspuns „Si crezi ca am sa-ti spun?” „Cine naiba esti?”, m-a intrebat. I-am raspuns, „Sunt dr. Greer.” Mi-a raspuns: „Da, stiu cine esti.” Am fost in acest laborator zile intregi pana tarziu dupa miezul noptii. Personajele care s-au perindat pe acolo erau incredibile: agenti drogati, fosti oameni din fortele aeriene si spionaj, oameni din cadrul operatiunilor „negre”, dependenti de droguri, oameni din domeniul inaltei tehnologii, intreaga gama de personaje, toate actionand avand ca baza acest laborator obscur din Tempe…

Un domn care m-a abordat la o conferinta din Tennessee a spus ca nu stia de ce nu eram mort si ca eram urmarit in tot ceea ce faceam. Era un om care a fost implicat personal si care a vazut lansarea unei arme care a tintit si distrus vehicule extraterestre utilizand sisteme electronice avansate.

Desigur, acoperirea pentru „Razboiul Stelelor” sau Initiativa de Aparare Strategica (SDI) este ca exista niste particule radiante – cum sunt cele utilizate in programul SDI pentru a intercepta rachetele si lucrurile de acest tip. In realitate, actiunea reala a fost dintotdeauna in domeniul sistemelor de arme electromagnetice, a armelor cu impuls electromagnetic (EMP) si a armelor cu unde scalare. Atunci cand o nava extraterestra se materializeaza in spatiu-timpul nostru, ea este vulnerabila fata de aceste arme electromagnetice avansate.

Avem martori la nivele ultrasecrete care au fost prezenti imediat dupa aceste evenimente in care au vazut sau au recuperat nave prabusite. Unul din martori, Jonathan Weygandt, se afla la granita dintre Bolivia si Peru cand clica secreta a doborat una din aceste nave extraterestre la inceputul anilor 1990. Avem oameni care au participat la intalniri in care se planuia doborarea navelor spatiale extraterestre. Avem si oameni care au participat la dezvoltarea acestor arme.

In 1997, la o intalnire din Washington DC, a venit un martor pentru membrii Congresului, Casa Alba si functionarii de la Pentagon, pe care l-am gazduit. Printre oamenii cheie prezenti la acest eveniment se afla si Congresmanul Dan Burton, care a fost presedintele Casei Guvernamentale pentru Reforma si a Comitetului de Supraveghere. Unii dintre oamenii care au decis sa rupa tacerea urmau sa spuna lucruri mult dincolo de siguranta celui mai „prietenos” dintre membrii acestui grup de control.
Acest martor special, G.A., a avut informatii specifice si detaliate despre planurile ascunse ale Razboiului Stelelor.

El a participat la intalniri comune cu NSA, CIA, NRO si unele programe corporationiste unde a vazut aceste planuri, incepand cu anii ’70. A spus ca acestea erau complet operationale: exista capacitatea secreta nu numai de a tinti si ataca vehicule extraterestre, ci, de asemenea, de a inscena un atac fals asupra Pamantului, utilizand reproduceri ale vehiculelor extraterestre realizate de catre om si alte arme ultrasecrete. Intentia era de a utiliza aparate de figuratie pentru a inscena un atac extraterestru astfel incat omenirea sa se uneasca in jurul „Fratelui mai mare” si al unei grupari corporationiste militare. Operatiunile ar fi precum cele din Razboiul Lumilor. Si acest lucru va lua prin surprindere Centrul National Militar de Comanda, CIA-ul, Casa Alba si Congresul, ca sa nu mai vorbim de mase si de organele de informare. Asa cum masele credule au inghitit povestile cu rapiri si mutilari ca dovada a extraterestrilor rai, vor musca din nou aceasta momeala a „Razboiului Stelelor”. Am intervievat numerosi oameni care au luat parte la proiecte secrete si care au participat la brigazile ce realizau aceste rapiri, inscenand rapiri si mutilari.

G.A. era foarte nervos cand era vorba de a dezvalui lucrurile in care a fost implicat. El a avut incredere in mine pentru ca a fost abordat de oameni cu care lucrase inainte: erau tovarasi care fusesera in operatiuni cu adevarat speciale, iar unii din ei, in diverse situatii, salvasera vietile altora. Asemenea grupuri constituie o adevarata fratie.

Ei nu au putut comunica intre ei o lunga perioada de timp insa stiau ce se facea in cadrul proiectului Disclosure. Cu siguranta supravegheau interactiunea sa cu mine.
Ei l-au implorat pe G.A. sa se intalneasca cu ei inainte de a spune ce avea de spus in fata oamenilor din Congres si de la Casa Alba. La aceasta intalnire era un bun prieten al lui Al Gore si Bill Clinton si stiau ca acolo urmau sa fie congresmeni puternici. Asadar a fost de acord sa se intalneasca cu ei.

In dimineata evenimentului, in aprilie 1997, ne-am adunat pentru o intalnire privata a tuturor martorilor strict secreti.
Era de asemenea acolo si astronautul Ed Mitchell. Chiar cand eram gata de a obtine marturia lui G.A. am facut o pauza. El a venit la mine si mi-a spus ca trebuie sa se intalneasca cu membri celulei din care a facut parte – ca ei au aparut si insistau sa se intalneasca. Se simtea destul de loial fata de ei si a fost de acord. Ei l-au dus intr-un loc secret din Virginia si l-au tinut acolo pana dupa miezul noptii, cand intalnirea noastra cu Congresul a luat sfarsit. Apoi l-au readus in Westin, iar el i-a strecurat un bilet sub usa lui Shari Adamiak care era asistentul meu principal. In acest bilet scria: „Nu pot sa vorbesc despre asta acum. Ei ma roaga sa nu spun nimic despre lucrurile astea pana cand nu vor pune lucrurile sub control. Vor lucra la asta si au nevoie de timp.” G.A. mi-a spus ca, din cauza proiectului Disclosure, starea de spirit din cadrul grupului secret era foarte proasta.

El a expus membri ai acestui grup secret care s-au ocupat de falsificarea unui atac extraterestru asupra Pamantului si toti erau panicati. Singura putere reala pe care o au ei deriva din secretitudine, elementul surpriza si ignoranta celorlalti – iar noi am modificat aceasta dinamica a lucrurilor prin revelarea planurilor lor.

Numerosi oameni din interiorul acestor operatiuni, incluzand oameni din conducerea SAIC si un barbat care a lucrat ani de zile cu toate companiile aerospatiale importante, mi-au comunicat ca ceea ce faceam noi a aruncat in haos intregul asa-numit grup de control MJ-12. Ofeream informatii majore oamenilor puternici din DC, precum si publicului. Au aparut astfel defectiuni si o multime de controverse, iar acest grup, care nu fost niciodata omogen, devenea din ce in ce mai divizat datorita muncii noastre.

Oamenii din umbra i-au spus lui G.A.: „Da-ne timp pentru a aduce sub control acest lucru si daca nu reusim, atunci poti sa vorbesti despre el.” Intr-un anumit sens sunt incurajat sa cred ca ei nu au jucat inca aceasta carte, insa nu sunt convins ca nu va fi jucata.

Pericolul consta in faptul ca va fi pacalita aproape intreaga lume, inclusiv majoritatea oamenilor care cred ca stiu ce se intampla cu OZN-urile si programele secrete. Acest tip de efort este denumit „indiciu si avertisment inselator” sau „I&A fals”, prin care inscenezi ceva ce pare a fi un atac din partea inamicului insa nu este.

Este un eveniment inscenat, destinat sa indeplineasca anumite obiective strategice, precum incidentul din Golful Tonkin. Pentru a extinde razboiul din Vietnam si a mari fondurile si trupele am orchestrat ceea ce a parut a fi un atac asupra bunurilor noastre. Astfel eu numesc intentia lor „Planul Golfului Tonkin Cosmic”. Ar lua prin surprindere pe intreaga lume.

Acum, singurul mod prin care oamenii nu ar mai fi luati prin surprindere este ca ei sa cunoasca adevarul. Iata de ce am simtit ca era atat de important pentru G.A. si pentru oameni ca el sa iasa din anonimat, sa spuna cum stau lucrurile, sa dea nume si sa vorbeasca despre acest plan.

Wernher von Braun i-a spus lui Carol Rosin, cand se afla aproape pe patul de moarte, ca aceste programe secrete vor incerca sa plaseze arme in spatiu si ca vor falsifica evenimente extraterestre si vor inscena un atac. A prevenit-o ca va fi un mare pericol pentru lume. A mai spus insa un lucru pe care eu l-am rugat pe Carol sa nu-l dezvaluie in timpul evenimentelor proiectului Disclosure: von Braun a afirmat ca exista arme electronice care au capacitatea de a afecta comportamentul si deciziile. Aceste asa-numite arme psihotronice reprezinta cea mai mare amenintare.

Aproximativ in aceasta perioada am avut o intrunire in Colorado. A fost prezenta o femeie care a lucrat intr-o companie care se ocupa cu aceste tehnologii si a fost de fata atunci cand au fost utilizate. Operatorul actiona un buton si facea, de exemplu, ca membrii unui consiliu director sa ajunga la un acord in cateva minute sau, rotind butonul in cealalta parte, putea determina certuri si ostilitati care se terminau intr-un haos total.

Cunosteam si alti oameni care au lucrat cu E-Systems, Raytheon, SAIC si EG&G care se ocupau cu asemenea dispozitive electronice sofisticate si au vazut la randul lor versiuni ale acestor dispozitive de manipulare.
Uneori ma uit la lume si la unii oameni cu care trebuie sa lucrez si sunt convins de faptul ca au fost transformati in niste marionete deoarece este ilogic ca oamenii sa se comporte in anumite moduri; aparent ca dupa un scenariu prestabilit.
Unii oameni de stiinta care dispun de tehnologii free-energy au fost tinta unor sisteme de credinte si tipare comportamentale prestabilite care i-au impiedicat sa faca publice aceste dispozitive. Toti par sa aiba aceleasi probleme de personalitate si comportamente cu oscilatii instabile intre speranta si paranoia.

Asadar tehnologiile vor ramane intotdeauna ascunse – sau nu vor fi niciodata terminate.

Vom vedea acest lucru repetandu-se din nou si din nou…

Despre autor:
Steven M. Greer, este doctor in medicina si director  fondator al The Disclosure Project. El a condus o cercetare mondiala in vederea descoperirii unor surse alternative de energie, in special a acelor dispozitive ce functioneaza pe baza energiei punctului zero, in scopul de a identifica si dezvolta sisteme care sa elimine nevoia de combustibili fosili.
Pe data de 9 mai 2001, dr. Greer a prezidat Conferinta de Presa a Disclosure Project, ce a avut loc la National Press Club in Washington. Mai mult de 20 de martori din domeniul militar, guvernamental, al serviciilor de informatii si cel corporatist au prezentat marturii convingatoare cu privire la existenta unor forme de viata extraterestre ce ne-au vizitat planeta si la tehnologiile energetice si de propulsie ale acestora.
Peste un miliard de oameni au ascultat aceasta conferinta de presa prin intermediul Internetului si a transmisiilor mass-media de la BBC, CNN, CNN Worldwide, Voice of America, Pravda si prin intermediul mijloacelor  mass-media din America Latina si din China.
Peste 250000 de oameni au urmarit transmisia acestui eveniment pe Internet – fiind cea mai urmarita transmisie online din istoria National Press Club.
Recent dr. Greer si-a publicat memoriile, Hidden Truth – Forbidden Knowledge, lucrare in care descrie istoria calatoriei sale spirituale, relatia sa cu fiintele extraterestre si  intalnirile sale cu acele forte care incearca sa tina secrete existenta formelor de viata extraterestre si a surselor alternative de energie.
 
Citiţi şi: 

Cercuri ale puterii în spatele secretului OZN 
OZN – Ipocrizia puterii 

yogaesoteric

noiembrie 2007

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More