Ideologia drepturilor copiilor – instrument de distrugere a familiei (III)


Expert UNICEF și activist al drepturilor copilului, condamnat pentru pedofilie/ Partea întunecată a organismelor de protecție a copilului


Citiți a doua parte a articolului 




Cultura Vieţii: Gen, drepturi și libertate de expresie (cu Jordan B. Peterson)

Jordan Peterson, profesor de psihologie la Universitatea din Toronto, a fost marginalizat în lumea academică și a devenit o țintă a extremei stânga (Social Justice Warriors) pentru criticile sale la adresa pronumelor de gen fictive, ca de exemplu „zir” și „ze”, inventate de activiștii transgender care urmăresc impunerea lor în spațiile universitare.

Dl. Peterson a militat neobosit împotriva proiectului de lege recent adoptat în Canada pe această temă, susținând că acesta încalcă libertatea de exprimare a cetățenilor și ridică la rang de lege ceea ce el consideră o ideologie dubioasă. Adresându-se Senatului canadian în luna mai 2017, în timpul dezbaterilor politice, Peterson a disecat proiectul de lege reliefând aspectul negativ al „culturii victimizării”, care s-a infiltrat atât de adânc în cultura canadiană. „Ideologii se folosesc de membri neavizați și uneori chiar complici ai așa-zisei comunități transgen, pentru a-și împinge înainte ideologia lor de avangardă”, mai menționează el. „Ideea în sine, că apelarea lor cu un termen pe care ei înșiși nu și l-au ales le provoacă prejudicii atât de ireparabile încât trebuie căutate remedii legale, arată cât de profund a pătruns cultura victimizării în societatea noastră.”

Atacurile extremei stângi i-au adus d-lui Peterson și o popularitate nesperată, canalul său YouTube având acum aproape 1 milion de abonați.
Urmăriți-l mai jos pe profesorul Peterson într-o discuție TV pe tema pronumelor „speciale” împreună cu 3 activiști de partid activiști „trans” și un profesor de drept.




Cultura Vieții: Mare expert al UNICEF, activist cu state vechi în domeniul drepturilor copilului și… pedofil? Peter Newell milita și pentru interzicerea pedepselor corporale aplicate copiilor de părinți

Grupările pedofile influente care acționau în anii 1970-80 și-au propus să distrugă conceptul copilului ca ființă vulnerabilă și, pe de altă parte, să abolească rolul protector și îndrumător al părinților. În acest scop, agenda lor a inclus eliminarea tuturor formelor de pedeapsă corporală a copiilor, eliminarea dreptului adulților de a ghida comportamentul copiilor lor, desființarea vârstei minime a consimțământului sexual și facilitarea accesului la contracepție și avort pentru copii. O asemenea organizație importantă a existat, legal, în Marea Britanie între 1974 și 1982, când pedofilia era considerată în anumite medii britanice drept unul dintre aspectele drepturilor homosexualilor.

Peter Newell este autor de cărți și manuale despre drepturile copilului, omul care a creat zeci de ani „standarde” internaționale în domeniul protecției copilului. Recent, Newell a fost condamnat pentru pedofilie. La 16 februarie 2018, mass-media britanică a relatat pe larg despre această condamnare. Peter Newell, după cum s-a dovedit, în anii ’60, a violat în mod repetat un băiat. Când s-a petrecut pentru prima dată, copilul avea 12 ani.

O organizație de pedofili activa nestingherită în Marea Britanie, în anii 1970

Bătălia pe terenul drepturilor copiilor în Marea Britanie se duce încă din anii 1970, când în această țară activa nestingherită Paedophile Information Exchange, PIE (Schimb de informații cu privire la pedofilie), care era și membră a Consiliului Național pentru Libertăți Civile. Iar începutul mișcării interzicerii pedepsei corporale în familie își are originea în activitățile acestei organizații pedofile. Aceasta a existat în mod legal în Marea Britanie între 1974 și 1982, când pedofilia a fost considerată de unii reprezentanți ai publicului britanic drept unul dintre aspectele drepturilor homosexualilor.

PIE, pentru prima dată, a început o luptă activă în Anglia pentru dreptul copiilor la libertatea sexuală și eliberarea lor de sub controlul parental, pentru a facilita accesul pedofililor la copii. PIE și-a expus pe larg filozofia și scopurile, multe dintre ele influențând legi sau recomandări în domeniul drepturilor copiilor, în această țară sau la nivel internațional. Cei care se opuneau acestor tendințe erau de părere că organizațiile și activiștii pentru „drepturile copiilor” au ajutat fără să vrea agendei pedofililor în a-și vedea scopurile puse în practică.

Unele dintre scandalurile sexuale din ultimul deceniu, care țin prima pagină a ziarelor britanice, cu încrengături în politica britanică de vârf, realizatori TV, până la Casa Regală Britanică, trimit anume la acea perioadă.

Legătura dintre PIE și Peter Newell

Care este legătura dintre PIE și Peter Newell? Ei bine, acesta din urmă condusese la un moment dat direcția de învățământ a Consiliul Național pentru libertăți civile, din care făcea parte PIE. De-a lungul anilor, cu multă consecvență, Newell a creat o mișcare de interzicere a drepturilor profesorilor, în primul rând, și apoi a părinților de a pedepsi fizic copiii, mai întâi la nivel național și apoi la nivel internațional. În urmărirea scopului său, această mișcare de la început s-a construit pe manipulare și înșelăciune. În același timp, Newell a jucat un rol-cheie în toate organizațiile britanice și apoi internaționale, create pentru a atinge acest obiectiv.

Deciziile Comitetului ONU cu privire la drepturile copilului și cele ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei se bazau pe documentele elaborate de organizația lui Newell și pe activitatea sa de „expert”. El este autorul, co-autorul şi membrul consiliilor editoriale ale publicațiilor oficiale ale UNESCO, UNICEF și al altor documente ce stabilesc politica globală în domeniu, de exemplu, al Raportului oficial de cercetare al ONU privind violența împotriva copiilor.

În 2007, el a devenit unul dintre cei doi co-autori (celălalt era partenera sa Rachel Hodgkin) al „Ghidului pentru implementarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului”, publicat de UNICEF. De asemenea, este implicat în mod activ în promovarea ideii introducerii unui Comisar special pentru Drepturile Copilului (subiectul cărții sale, publicate în 2000), crearea unor structuri guvernamentale ale „copiilor”. Anume el a fost cel care a instruit organizațiile non-guvernamentale cum să monitorizeze punerea în aplicare a recomandărilor din raportul special al ONU privind violența împotriva copiilor (îndreptarul scris de către el pe această temă a fost publicat în 2008 de organizația internațională cunoscută «Salvați Copiii»).

În 2014, UNICEF a publicat un document de poziție în care sprijină recunoașterea legală a cuplurilor de același sex, cere anularea legilor care restricționează promovarea homosexualității în rândul copiilor și punerea în aplicare a „schimbării normelor sociale” în ceea ce privește homosexualitatea – toate acestea se presupune pentru a „proteja” drepturile și interesele copiilor în lume.

„Multe dintre ideile implicate în deciziile administrative derivă, de fapt, dintr-o filozofie expusă mai întâi de grupurile de pedofili din anii 1970”

Ziarul Telegraph scria, la 30 ianuarie 1998:

„Progresul «drepturilor copilului» oferă un exemplu clasic al efectului de magie, ce poate fi creat de grupurile de presiune. Lobby-ul care a condus mișcarea din umbră numără nu mai mult de câteva zeci de oameni, și totuși efectul ei a fost fenomenal. Acest lucru poate fi explicat doar prin faptul că domeniul lor de interes, familia, a fost relativ neexploatat, până în momentul în care au fost luate mai multe decizii administrative.

Grupurile de presiune pentru asistența copiilor au fost influente, dacă nu chiar decisive, pentru multe dintre deciziile politice privind copiii și familia. Majoritatea oamenilor presupun că grupurile de campanie beneficiază de sprijin public. Cu toate acestea, în cazul multor grupuri pentru drepturile copiilor, nu a fost așa. Este îngrijorător faptul că multe dintre organizațiile pentru drepturile copiilor sunt, de fapt, inițiate de aceeași mână de oameni și se bazează aproape în întregime pe sprijinul instituțional și caritabil.

Peter Newell și (partenera sa) Rachel Hodgkin s-au implicat în înființarea a cel puțin opt dintre cele mai importante organizații pentru drepturile copilului, inclusiv Biroul pentru Drepturile Copilului și Unitatea de Dezvoltare a Drepturilor Copilului. Toate s-au bucurat de sprijinul Trustului caritabil Joseph Rowntree și al Fundației Gulbenkian. Aceștia și colegii lor au influență atât aici, cât și în Europa, unde ajută la elaborarea regulamentelor Parlamentului European pentru Convenția Europeană a Drepturilor Copilului.

Împreună cu vreo zece colegi, au elaborat rapoarte, s-au adresat comisiilor și s-au recomandat reciproc în privința unor serii de chestiuni, aproape invariabil pe agenda stângii libertariene.

E vorba de organizația lui Newell, STOPP, care a reușit să interzică pedeapsa corporală în școli, în ciuda opoziției profesorilor, părinților și chiar a copiilor. Puțini se îndoiesc că problemele asociate cu comportamentul îngrozitor din școli au fost rezultatul acestei decizii.

O altă organizație a lui Newell a făcut lobby cu succes la Parlamentul britanic în sprijinul unor mișcări pentru medicii din școli, astfel încât să se ocolească consimțământul părinților pentru ca fetelor minore să li se prescrie contraceptive. Mii de fete sub 16 ani, care au copii, în fiecare an, ar trebui considerate victime ale pedofiliei – dar subiectul a fost prezentat în așa fel încât să nu fie posibil să fie văzut în această lumină.

Alte grupuri înființate de Newell sunt: organizația EPOCH împotriva pedepsei corporale a copiilor și organizația sa de caritate asociată, APPROACH. Acest grup a ales-o în consiliul său pe Penelope Leach, psiholog și scriitor pentru copiii aflați în îngrijirea statului. Leach a făcut publicitate acestora, manifestându-și sprijinul față de numeroasele organizații de servicii sociale și de îngrijire a copiilor.

Cu toate acestea, Hâns Eysenck, de la Institutul de Psihiatrie, a descris poziția drei Leach drept «neștiințifică» și «prea unilaterală pentru a forma baza recomandărilor responsabile față de organele care aplică legea». În plus, anchetele arată, de asemenea, că dintre cele 60 de organizații listate de EPOCH ca fiind în acord cu obiectivele sale, doar nouă au sprijinit legislația care interzice pedeapsa corporală aplicată copiilor.

Cu toate acestea, Leach, Hodgkin și alți asociați ai lui Newell au fost, de asemenea, membri ai organismelor consultative guvernamentale, care au contribuit la elaborarea extrem de importantei Legi a copilului din 1989.

Trebuie să fim atenți la faptul că multe dintre ideile implicate în deciziile administrative derivă, de fapt, dintr-o filozofie expusă mai întâi de grupurile de pedofili din anii 1970. Aceasta nu înseamnă că acele grupuri ale căror filozofii tind să se suprapună, împărtășesc preferințele sexuale ale pedofililor, dar ele au fost, probabil neintenționat, influențate de ideile lor politice.

Există trei grupuri, nelegate între ele, care au interesul de a coloniza teritoriul guvernat anterior de părinți: profesioniști în domeniul îngrijirii copilului, interesele comerciale și pedofilii. Dintre acestea trei, pedofilii au fost primii care și-au expus cazul și și-au stabilit agenda.

Înainte de a deveni ilegale, în 1982, grupările pedofile și-au exprimat filozofia și scopurile în detaliu. În linii mari, acestea trebuiau să distrugă mai întâi conceptul copilului ca ființă vulnerabilă și, pe de altă parte, să facă să dispară rolul orientativ și protector al părinților. În acest scop, agenda lor a inclus eliminarea tuturor formelor de pedeapsă corporală a copiilor, eliminarea dreptului adulților de a ghida comportamentul copiilor lor, permițându-le să aleagă cu cine vor să trăiască, abolind vârsta consimțământului pentru băieți și fete și făcând contracepția și avortul disponibile copiilor.

Acesta a fost programul lor și i-au influențat pe mulți alții, care nu considerau că ar avea o ordine de zi în aceiași termeni sexuali, inclusiv politicieni și activiști din domeniul drepturilor copilului. Cu toate acestea, prin promovarea a numeroase cauze de pe agenda zilei, activiștii pentru drepturile copilului au ajutat la atingerea mai multor obiective de pe agenda pedofililor.”


Citiți și:

Un psihopat sexual sado-masochist, bisexual, pedofil violator, fondatorul educației sexuale: Alfred Kinsey

O femeie vândută în copilărie unui cerc criminal de pedofili belgieni, membri ai caselor regale şi politicieni mărturiseşte ororile prin care a trecut
Operaţiunea Franklin – cercul politicienilor pedofili

 

yogaesoteric
12 iunie 2018

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More