La vânătoare de MISA

un articol de Gabriel Andreescu

publicat în cotidianul România Liberă marţi, 8 februarie 2005
http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z08022005&idx=34

De curând, mijloacele de presă au anunţat oferirea unei recompense (private) de 50 milioane de lei celor care dau informaţii esenţiale pentru prinderea liderului MISA, Gregorian Bivolaru. A fost deschisă şi o campanie de televiziune. Au reapărut, periodic, imaginile lui Bivolaru, mai ales în situaţii descalificante, cu cătuşe. Este scenariul tipic al asmuţirii împotriva unui proscris. Incitarea la vânarea lui Bivolaru nu ar fi cu totul nouă. Şi în martie trecut s-au făcut populaţiei invitaţii transparente să acţioneze împotriva gurului şi membrilor MISA.

În campania anti-MISA, intoxicarea opiniei publice continuă la fel de sistematic cum s-a întâmplat în anii trecuţi. Este reiterat vechiul rechizitoriu al Parchetului Curţii de Apel Bucureşti de trimitere a lui Bivolaru în judecată pentru act sexual cu Mădălina Dumitru, perversiune sexuală, corupţie sexuală, trafic de minori şi tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României. Or, între timp, toate aceste capete de acuzare au căzut. Trecerea frauduloasă a frontierei s-a dovedit o înscenare, Mădălina Dumitru a negat relaţiile sexuale cu Bivolaru şi, oricum, 16 ani este vârsta de consimţământ. În faţa incapacităţii de a confirma acuzaţiile împotriva MISA şi liderului său, autorităţile au pus la cale o altă strategie.

Luni la rând au fost contactate tinerele care au urmat cursuri de yoga. Pare că două dintre ele, Agness Arabella Mureşan si Ilinca Simionescu, care la data întâlnirii cu Gregorian Bivolaru aveau 15 ani şi şase luni, au acceptat să susţină că au întreţinut acte sexuale cu fostul instructor de yoga. Şi-i cer daune. Totul sugerează un aranjament al autorităţilor care caută cu disperare o soluţie de acoperire a ilegalităţilor. Căci ar putea oare, într-un stat de drept, ca eventuala relaţie sexuală cu o minoră să justifice intervenţia a sute de jandarmi, procurori şi ofiţeri din SRI, lansarea publică a zeci de capete de acuzare, violul de imagine căreia i-au căzut victime mii de oameni? Cum să se explice desfăşurarea atâtor forţe, demne să înfrunte mai curând Cartelul Medelin?

Care sunt actorii interesaţi în isterizarea opiniei publice împotriva MISA? S-au invocat interesele PSD de a-l utiliza pe Gregorian Bivolaru pentru abatarea atenţiei de la eşecurile guvernării. Conducerile Parchetului şi Poliţiei care au ordonat represiunea au nevoie să menţină ostilitatea opiniei publice, căci trebuie să explice scandalul creat.

În condamnarea yoga s-au distins şi cercurile ortodoxe. Acestea poartă o campanie mai generală împotriva curentelor new-age, despre care declară că „după Revoluţie şi-au făcut loc nestingherite în societatea românească”. Sugerând nostalgia după epoca ceauşistă, ele acuză „legislaţia îngăduitoare” şi „somnolenţa teologilor” de astăzi. În particular, Gregorian Bivolaru este numit „un caz tipic de yoghin ajuns într-o stare avansată de posedare demonică”, practicile şi învăţăturile lui fiind „categoric antievanghelice, antihristice”.

Dintre instituţiile publice, Serviciul Roman de Informatii este însă cel mai implicat în acţiunile de supraveghere şi hărţuire a MISA. Iniţial, SRI a folosit argumentul că Mişcarea ar fi o formaţiune paramilitară. Absurditatea afirmaţiilor a determinat căutarea altor argumente. S-au adus acuzaţii privind traficul de droguri şi traficul de persoane. Nu au putut fi nicicum dovedite. Astăzi, SRI pare să fi intrat într-o confruntare instituţională cu gruparea lui Bivolaru, pretându-se la „polemici” pe acest subiect, uneori folosind un stil ironic şi băşcălios. În vreme ce sub ochii SRI traficul de droguri, traficul de persoane, corupţia şi crima organizată au crescut până la dimensiuni impresionante, Serviciul îţi îndreaptă forţele împotriva unui grupuscul care nu are nici în clin, nici în mânecă cu siguranţa României.

Vânătoarea membrilor MISA şi-a arătat efectele în interiorul instituţiilor. Cazul judecătoarei Simona Lungu este simptomatic. A trebuit să-şi dea demisia din funcţia de magistrat, de fapt, pentru simplul motiv că a făcut yoga. Alte acuzaţii nu au putut fi probate. Această acţiune îi discreditează pe toţi magistraţii care fac yoga. Pe de altă parte, instigă judecătorii împotriva persoanelor care au contacte cu MISA sau yoga. Unii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii chemaţi să o „judece” pe Simona Lungu, precum Ilie Picioruş şi Alexandru Tuculeanu, duc cu ei vechi ştate de funcţionare ceauşistă.

Vânătoarea face victime şi printre poliţişti. În câteva cazuri, cei care urmau cursurile de yoga au fost constrânşi să renunţe pentru a-şi salva slujba. Yoga ar fi incompatibilă cu funcţia deţinută în minister. Lucian Grădinaru, absolvent al Şcolii de Subofiţeri de Poliţie, a trebuit să-şi dea demisia în momentul când a refuzat „oferta”. În plângerea sa, Grădinaru se intreba mirat: „Oare faptul că nu beam alcool, nu fumam, nu mâncam carne, nu minţeam, nu primeam mită însemna… că sunt o persoană indezirabilă, un poliţist care nu merită să facă parte din această instituţie?…”.

Mi s-a vorbit despre o circulară trimisă inspectoratelor de poliţie, care cere identificarea poliţiştilor practicanţi yoga şi demiterea lor dacă nu renuntă la cursuri. Interesant, din nou, că în fruntea moraliştilor s-au aflat persoane precum chestorul principal Dumitru Sorescu, unul dintre responsabilii pentru transportul celor 40 de cadavre ale victimelor represiunii din Timişoara.

Schimbarea politică din toamna anului 2004 este şi o ocazie de a clarifica hărţuirea publică a unor oameni de către fostele conduceri ale instituţiilor de ordine. Cel mai iraţional, cel mai perdant lucru ar fi ca guvernul actual să preia responsabilităţile vechii guvernări faţă de această istorie. Pentru noua conducere a ţării, cazul MISA constituie un test mai serios decât pare el la prima vedere. Căci această guvernare nu poate avea succes promovând o democraţie numai pentru unii şi numai pe bucăţi.