Ionuț Matei – campion al abuzurilor, discriminărilor şi lipsei de bun-simţ (1)
În cadrul procesului de la ÎCCJ al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru judecătorul Ionuț Matei, se dovedeşte a fi un „campion” nu numai al abuzurilor și discriminărilor, ci și al lipsei de bun-simț
de profesor yoga Nicolae Catrina
Aproape la fiecare termen din desfășurarea procesului de la Înalta Curte de Casație și Justiție al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, instanța (și în special judecătorul Ionuț Matei) a avut un mod extrem de diferențiat de tratare a martorilor. Astfel, martorii acuzării au fost și sunt întotdeauna, fără excepție, favorizați și li se tolerează toate inconsecvențele – până și lipsa de respect față de instanță (cum este cazul surorilor Agnes Arabela și Isabela); în schimb, martorii apărării sunt intimidaţi, repeziți, desconsiderați, admonestați sau chiar respinși să mai dea declaraţii fără niciun motiv.
Pentru a ilustra acest mod profund discriminator, abuziv și disprețuitor cu care judecătorul Ionuț Matei înțelege să-i trateze pe martorii apărării lui Gregorian Bivolaru, vom prezenta în continuare ceva mai detaliat unul dintre aceste cazuri. Această prezentare va evidenția atitudinea în mod vădit disprețuitoare și crasa lipsă de bun-simț cu care acest magistrat se comportă față de niște oameni care – lăsând la o parte angrenarea lor spirituală (care la unii dintre ei este foarte serioasă și profundă dar care nu înseamnă, bineînțeles, absolut nimic pentru această instanță de judecată) – au, de asemenea, unele realizări, prezintă anumite capacități intelectuale, au abilități profesionale ori responsabilități cu mult deasupra unui om de rând. Cu toate acestea, magistratul Ionuț Matei îi tratează cu o asemenea obrăznicie sau desconsiderare și cu o atitudine atât de batjocoritoare încât nu poți să nu te gândești că acestui om îi lipsesc cu desăvârșire „cei 7 ani de acasă”.
Judecătorii Ionuț Matei și Cristina Rotaru
Așa cum am mai subliniat în cadrul altor articole anterioare, există la mulți dintre magistrații din România (și în special la cei care sunt plasați în poziții de putere) o foarte accentuată atitudine discreționară și un accentuat elitism, care le conferă, în megalomania lor, impresia că ei aparțin unei caste sociale cu totul aparte, că le sunt superiori tuturor celorlalți oameni și că prin funcţia lor ei se află mai presus de lege. Din această categorie de magistrați iată că face parte și judecătorul Ionuț Matei, care acționează într-un mod vădit părtinitor și discreționar. El exercită presiuni uriașe şi inadmisibile asupra martorilor și nu se sinchisește să-și afișeze chiar în instanță disprețul față de codul de procedură penală și mai ales față de adevăr. În această direcție, am menționat (în unele articole anterioare) modul nedrept şi în mod evident disprețuitor în care domnul Ionuț Matei s-a purtat cu Remus Lomoș, sau furia și agresivitatea cu care a reacționat în timpul audierii martorei Ilie Luminița, atunci când a realizat, cu surprindere, că în loc să-i ofere ceea ce el aștepta cu multă înfrigurare de la ea (respectiv, mărturii mincinoase şi false elemente incriminante pentru a-l condamna pe Gregorian Bivolaru), această martoră a acuzării a denunțat, dimpotrivă, amenințările, șantajele și presiunile uriașe la care a fost supusă de procurori pentru a da declarații false împotriva lui Gregorian Bivolaru! La fel, este binecunoscut episodul în care, atunci când unul dintre martorii audiați la un termen anterior a menționat că Gregorian Bivolaru l-a pus să asculte muzică, Ionuț Matei l-a întrerupt și, pe un ton batjocoritor și foarte vehement, i-a spus: „da, a făcut acest lucru ca să vă spele creierii”, iar după aceasta nu s-a lăsat până când, din cauza intimidărilor la care era supus din partea judecătorului, martorul respectiv a admis în cele din urmă afirmaţiile insinuante ale acestuia.
Vă oferim în continuare, pentru o imagine cât mai clară în acest sens, câteva mostre ale comportamentului discreționar (ce ar fi, poate, de așteptat de la un pistolar din Vestul sălbatic, dar în niciun caz de la un judecător de la Curtea Supremă), al domnului Ionuț Matei, care este evident – pentru noi – că nu urmărește deloc să stabilească adevărul, ci face eforturi disperate să îndrepte procesul lui Gregorian Bivolaru către un evident linșaj public cu o vagă aparență de legalitate. Aceste mostre – în felul lor şocante – sunt extrase din consemnările audierii (de către Ionuț Matei) a martorului apărării, Monica Dascălu, conferențiar doctor la Universitatea Politehnică București, autor sau uneori coautor a numeroase articole și lucrări de specialitate ce sunt pe bună dreptate respectate și apreciate în mediul universitar și științific.
Nu am menționat aici aceste titluri și realizări deosebite pentru a atrage în felul acesta o cât mai mare considerație pentru doamna Monica Dascălu, deoarece atât pentru ea, cât și pentru orice alt yoghin autentic, titlurile și diplomele oficiale (după care luptă din răsputeri oamenii comuni) nu constituie niciodată un scop esențial în viață. Am vrut doar să subliniem din nou modul fățiș discriminator cu care acest jalnic magistrat (Ionuț Matei) înțelege să se comporte în actul de justiție. Așa cum vom arăta în continuare, el tratează martorii apărării (inclusiv un cadru universitar ce este respectat și apreciat!) cu o crasă și sfidătoare lipsă de respect, în timp ce unei pușlamale oportuniste și nerușinate (cum este țigăncușa Agnes Arabela) același Ionuț Matei îi tolerează cu multă amabilitate și cu o exemplară îngăduință toate fițele și ifosele, tratându-o mereu cu respect și considerație numai și numai pentru că speră să obțină de la ea mărturii mincinoase care să-l incrimineze cu orice preţ pe Gregorian Bivolaru!
Întreaga audiere a Monicăi Dascălu a fost condusă de judecătorul Ionuț Matei cu o atitudine complet lipsită de respect, el ironizând și luând în mod constant în derâdere martora, ca și cum ar fi avut de a face nu cu un respectat cadru universitar, ci cu un analfabet. Această atitudine impertinentă şi disprețuitoare (pe care Ionuț Matei o are față de toți practicanții yoga) ne amintește tuturor de modul grobian în care îi tratau inculții activiști de partid sau siniștrii torționari ai fostei Securități pe intelectualii ce îndrăzneau să gândească liber și nu respectau „linia” cea sfântă a partidului comunist și a „conducătorului iubit”.
De fapt, avem certitudinea că Ionuț Matei ar fi manifestat un același dispreț și o aceeași superioritate și aroganță (de parcă ar fi un mic Dumnezeu pe acest pământ iar toți ceilalți oameni, niște creaturi inferioare) chiar și față de un laureat al Premiului Nobel, dacă acesta ar fi avut cumva „proasta inspirație” să depună mărturie pentru dovedirea nevinovăției lui Gregorian Bivolaru! Comportamentul acestui judecător se aseamănă surprinzător de mult cu acela descris în faimosul roman – parabolă a statului totalitar – „Ferma animalelor”, al scriitorului George Orwell, în care „regulile” pentru ca turma de animale să identifice cine este bun și cine este rău, erau pe cât de simpliste și puerile pe atât de absolutist-reducționiste, gen: „are patru picioare: BUN; are două picioare: RĂU”. La fel, observând lamentabilul „exemplu” de magistrat (de la ÎCCJ!) ce ne este oferit de Ionuț Matei în dosarul Gregorian Bivolaru, s-ar putea spune că pentru domnia sa lucrurile sunt la fel de simpliste și de reducționiste în acest caz: „mărturie mincinoasă împotriva lui Gregorian Bivolaru: BUN; mărturie adevărată în favoarea lui Gregorian Bivolaru: RĂU”
Spre exemplu, atunci când în declarația ei Monica Dascălu s-a referit la anumite evenimente și la anumite persoane despre care știe chiar foarte bine că au denigrat în mod constant școala de yoga MISA, Ionuț Matei a întrerupt-o și, pe un ton zeflemitor, i-a zis că el nu crede așa ceva, pentru că „e imposibil să ții minte asemenea lucruri după atâta timp”. Atunci, Monica i-a explicat că ea își consemnează toate întâlnirile și evenimentele mai importante într-o agendă sau într-un jurnal personal. Părându-i-se probabil foarte caraghios (pentru mintea sa mărginită) și totodată extraordinar de bizar și de nemaiîntâlnit acest aspect (adică să ai agende și jurnale și, culmea insolitului, să mai și scrii din când în când în ele), Ionuț Matei a început să o ia în râs (să o ridiculizeze) pe Monica, adăugând că: „este imposibil să-ți amintești, după câțiva ani, chipul unei persoane pe care ai văzut-o o singură dată”. La aceasta, Monica Dascălu i-a replicat, politicos, că întrucât persoana respectivă la care ea se referise a apărut la un post de televiziune în anul 2004, a putut face cu ușurință corelația necesară și poate spune cu precizie că este vorba de aceeași persoană care apăruse relativ recent la un alt post de televiziune, exact cu aceleași calomnii la adresa MISA și a lui Gregorian Bivolaru. De altfel, prin însăși meseria ei – având în medie peste 200 de studenți noi în fiecare an – Monica și-a dezvoltat de-a lungul timpului o foarte bună memorie inclusiv a chipurilor.
Atunci când Monica Dascălu a menționat, în declarația sa, că pregătește o lucrare despre manipularea mediatică și despre dezinformarea care a fost concertată în toți acești ani împotriva școlii de yoga MISA și a lui Gregorian Bivolaru, Ionuț Matei a întrebat-o în batjocură: „da’ ce faceți, țineți jurnal și cu ce emisiuni mai apar?” Răspunsul Monicăi Dascălu a fost că ea este la curent cu întreaga campanie de presă împotriva MISA și că are acasă o arhivă de peste 5000 de articole pe această temă. Auzind aceasta, și păstrând același ton zeflemist și foarte ironic, Ionuț Matei a adăugat: „bine bine, înțeleg că intenționați să o scrieți, dar când o s-o scrieți? Ați început măcar?”. Iar la răspunsul afirmativ al Monicăi Dascălu , a întrebat-o: „aha, și câte pagini ați scris până acum?”, el fiind convins că „a prins-o” astfel pe Monica Dascălu cu minciuna.
Este evident, din aceste întrebări puse în batjocură, că acest judecător megaloman este ferm convins, în ura lui împotriva yoghinilor MISA și a lui Gregorian Bivolaru, că oricine practică yoga la MISA nu este capabil să scrie o carte sau să facă un studiu riguros și serios cu privire la un anumit subiect. Dar acest fapt este uluitor, având în vedere că el ar trebui să știe deja foarte bine de existența sutelor de lucrări (atât originale, cât și traduceri) care au fost scrise de Gregorian Bivolaru și de diferiți yoghini și care s-au tipărit și se tipăresc în fiecare an. Sau de zecile de articole și lucrări de specialitate (unele dintre ele primind o binemeritată apreciere unanimă) care o au drept autor sau coautor pe Monica Dascălu. Prin urmare, în viziunea strâmbă, mărginită și, efectiv, sectară a acestui magistrat, tot ce este legat de practica yoga este neserios și nedemn de atenția sa.
Judecătorul a fost ușor descumpănit numai atunci când Monica i-a răspuns că a scris deja peste 400 de pagini la cartea respectivă și că lucrează la ea de patru ani de zile. Imediat după aceasta însă el s-a repliat și a întrebat-o, la fel de ironic: „și când considerați că va fi gata cartea?”, la care Monica a răspuns că în luna iunie a acestui an sau cel târziu în iulie. Atunci, cu mult scepticism și totodată cu dorința vădită de „a o prinde cu ceva” pe Monica, Ionuț Matei a pus să se consemneze în declarația Monicăi: „cartea va fi pe piață în luna iunie sau iulie” și a adăugat că, dacă va fi gata (subliniind acest „dacă”), atunci acea carte să fie pusă și la dispoziția instanței.
Citiți a doua parte a acestui articol
Citiţi şi:
O nouă campanie de dezinformare în mass-media referitoare la cazul Bivolaru pedalează pe o acuzaţie deja prescrisă
Justiţia imanentă s-a manifestat în cazul celor care se fac vinovaţi de abuzuri împotriva MISA
yogaesoteric
12 iunie 2013