Contribuția importantă a românilor la binele umanității – o moștenire pentru viitor ce este oferită lumii de poporul român (II)

 

Fiți mândri că sunteți români!

 
Citiți prima parte a articolului

Tipul şi cantitatea de energie utilizată de-a lungul istoriei a marcat cicluri succesive de civilizaţii. Datorită în special motorului cu ardere internă, producerea şi consumul petrolului a căpătat o largă răspândire la sfârşitul secolului al XIX-lea. Trebuie subliniat faptul că în România, mult înainte de producerea industrială a petrolului, au existat instalaţii de tehnică populară folosite în extracţia petrolului, hecna cu cai. În 1850 în zona Păcureţi, Prahova, cu o astfel de instalaţie se extrăgeau cca. 2t/zi. Ţiţeiul era scos ca şi apa din fântâni cu găleţi mari, hecne, acţionate manual cu ajutorul unor scripeţi crivac – şi apoi prin forţa animală. (În timp ce o găleată se ridica plină de ţiţei, alta, cobora.)
 

Ceva mai târziu, fraţii Theodor şi Marin Mehedinţeanu au construit la Râfov, Ploieşti (1856), prima instalaţie de rafinare industrială a petrolului din ţară, fapt pentru care România este menţionată în statisticile mondiale ca producătoare de petrol. În 1857 şi 1858, producţia industrială de ţiţei a României era de 257t/an. Din 1859, între ţările producătoare de ţiţei apare şi SUA cu o producţie de 274t/an.

 
Sondă petrol veche – hecnă cu cai

Theodor Mehedinţeanu, pe baza unui contract încheiat în 8 octombrie 1856 cu primăria oraşului Bucureşti, începe la 1 aprilie 1857 iluminarea Bucureştiului cu petrol, astfel că primul oraş din lume iluminat cu gaz lampant este Bucureştiul.

 
București – primul oraș din lume iluminat public cu petrol – gaz lampant

Obţinerea hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen) s-a făcut prin procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid brevetat în 1908 de Lazăr Edeleanu (1861 – 1941).

Mina de petrol de la Sărata Monteoru, judeţul Buzău, în funcţiune şi azi, este un unicat al tehnologiei de exploatare: se folosesc galerii de mină pentru extragerea petrolului. Localitatea este renumită şi pentru izvoarele sărate, amenajate în băi termale cu efecte miraculoase în vindecarea a numeroase afecţiuni, în special de natură reumatică.

 
Mina de petrol Sărata Monteoru

Primul care a folosit principiul sonicităţii în forajul petrolier a fost P. Oteteleşeanu care, în 1921, a brevetat procedeul „Sondaj rotativ uscat pentru petrol, sistem român”, iar mai târziu, folosind acelaşi principiu al sonicităţii, Ion Basgan a brevetat în 1934 în România şi în 1937 în SUA, forajul petrolier de mare adâncime. Prin aplicarea acestei invenţii, companiile americane au obţinut profituri uriaşe. Deşi inventatorul nu a reuşit să-şi dobândească drepturile de autor ce proveneau din aplicarea invenţiei (evaluate de o firmă germană în 1967 la 8,6 miliarde dolari), de la tribuna Muzeului Naţional Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” din Bucureşti şi-a exprimat speranţa că aceste contribuţii româneşti vor fi cunoscute de lumea întreagă. El mai spera, că dacă vreodată va câştiga acei bani care i se cuveneau, să-i ofere cu generozitate tinerilor creatori români din toate domeniile, ca un fel de premiu Nobel.

În ofensiva omului pentru cunoaşterea lumii în care trăieşte, un rol determinant l-a avut fizica. Şi în acest domeniu, numeroşi creatori români au avut contribuţii esenţiale. Astfel, stabilirea cât mai exactă a unor constante universale este esenţială prin consecinţele ce decurg în viaţa practică, din aplicarea unor formule clasice. În acest sens, Constantin Miculescu (1863 – 1937) a inventat în 1891 un calorimetru şi a folosit o metodă originală pentru determinarea echivalentului mecanic al caloriei, 4,1857 J/cal. Determinările efectuate de alţi mari fizicieni ai lumii, ca J. M. Joule (1819 – 1889), E. M. Lenz (1804 – 1865) şi J. A. dʼArsonval (1851 – 1940) prezentau abateri de cca. 20% faţă de valoarea exactă stabilită abia în 1950, când Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi a adoptat valoarea definitivă. Valoarea echivalentului mecanic al caloriei stabilită de Constantin Miculescu la 4,1857 J/cal în 1891 s-a modificat doar la a patra zecimală, respectiv a devenit 4,1855 J/cal. Un model al calorimetrului folosit de inventator, realizat de academicianul Matei Marinescu, se găseşte în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.

Un alt fizician, Dragomir Hurmuzescu (1865 – 1954) s-a ocupat de găsirea constantei universale reprezentând raportul dintre unitatea electromagnetică şi electrostatică – constanta electrodinamică, elaborând o teză de doctorat sub îndrumarea celebrului fizician francez Gabriel Lippman (1845 – 1921), laureat al premiului Nobel în 1908. Mai târziu, Dragomir Hurmuzescu, împreună cu fizicianul francez J. Benoist, a descoperit proprietatea razelor Röntgen de a descărca corpurile electrizate. De asemenea, a inventat un material electroizolant – dielectrina (amestec de sulf şi parafină în anumite proporţii) şi electroscopul Hurmuzescu, folosit de soţii Pierre şi Marie Curie la descoperirea radiului. Un model al electroscopului se află în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti. Dragomir Hurmuzescu este şi părintele radiofoniei româneşti, la 1 noiembrie 1928 fiind inaugurată transmisia radiofonică permanentă. Prima staţie de radiofonie tip Marconi, folosită în Bucureşti (Băneasa) se află la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.

Structura atomului a fost o preocupare a oamenilor de ştiinţă încă din antichitate. Când modelul atomic s-a definitivat, o altă problemă s-a născut, calcularea momentului magnetic al electronului. Ştefan Procopiu (1890 – 1972), pornind de la teoria cuantelor, a calculat în 1912 momentul magnetic al electronului, descoperind în acest fel magnetonul. Mai târziu, în 1915, în mod independent, N. Bohr l-a descoperit şi el. Procopiu a stabilit, de asemenea, faptul că momentul magnetic al globului pământesc a început să crească din 1932, după ce scăzuse timp de 120 de ani.

Având aceleaşi preocupări, Alexandru Proca (1897 – 1955) a stabilit ecuaţiile câmpului mezonic, numite şi „ecuaţii Proca”. Independent de japonezul H. Yukawa, a prevăzut existenţa mezonilor şi a stabilit ecuaţiile de spin Proca. Tot Proca a pus în discuţie structura granulară a spaţiului şi timpului, a adus contribuţii importante la teoria particulelor elementare.

Începând cu deceniul patru al secolului XX, una dintre cele mai importante probleme puse fizicienilor din lumea întreagă a fost legată de producerea energiei electrice în centralele nucleare. Horia Hulubei (1896 – 1972) a participat la organizarea Institutului de Fizică Atomică din Bucureşti, al cărui prim director a fost. El a avut şi alte contribuţii: cu ajutorul unui spectrograf de concepţie proprie, a obţinut spectre de raze X în gaze (printre primele în lume).

 
Horia Hulubei în laborator

În prezent, în România s-au dezvoltat domenii de vârf ale fizicii ca laserele şi optica neliniară, studiul materialelor nucleare prin tehnici de rezonanţă magnetică, fizica plasmei şi a ionilor grei, producerea materialelor şi combustibililor nucleari, radiobiologia, studiul unor noi surse de energie etc.

Un alt domeniu care a captat atenţia oamenilor de ştiinţă români a fost chimia. Fondatorii şcolii româneşti de chimie au fost Petru Poni (1841 – 1925) la Iaşi şi Constantin I. Istrate (1850 – 1918) la Bucureşti. Petru Poni a îmbogăţit terminologia ştiinţifică prin descoperirea a două minerale pe care le-a denumit broştenită şi badenită şi a întreprins un studiu aprofundat al petrolului, publicând monografia Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române ”(1903). Constantin I. Istrate (1850 – 1934) a elaborat o reacţie chimică datorită căreia a descoperit în 1887 o clasă de coloranţi – franceinele, substanţe fără azot şi cu mare stabilitate la lumină. El a întreprins studii însemnate şi asupra sării (unul din zăcămintele cele mai importante ale României), şi a chihlimbarului. A fost comisar general pentru pregătirea expoziţiei inaugurale a Parcului Carol I (1906), parc ce azi este inclus în rândul monumentelor din tezaurul naţional, constituind şi un punct de atracţie turistică. Tot el a elaborat un studiu introductiv la volumul Dacia Preistorică a lui Nicolae Densuşianu sub titlul Însemnătatea Daciei Preistorice (1912).

Printre cei mai cunoscuţi chimişti români contemporani pe plan internaţional este și Costin D. Neniţescu (1902 -1970). Contribuţiile acestui savant sunt consemnate în literatura chimică mondială prin Reacţia Neniţescu (obţinerea unor derivaţi ai iodului), Sintezele Neniţescu, Hidrocarbura Neniţescu. A inventat o serie de procedee tehnologice pentru fabricarea unor medicamente antidăunători şi a unor intermediari pentru chimia organică. În 1970 a obţinut în Germania medalia Hofman.

Numeroase sunt şi invenţiile în aviaţie. Cel mai prolific inventator din România este Henry Coandă (1886 – 1972), pomenit mai sus ca autor al avionului cu reacţie. Tot el este inventatorul aerodinei lenticulare, construită pe baza efectului Coandă (un fel de farfurie zburătoare), aceasta fiind o invenţie pentru mileniul trei. Henry Coandă este autorul şi al altor invenţii de mare interes ca: sistemul de transport tubular de mare viteză cu propulsie prin aplicarea efectului Coandă, (fluidul de lucru fiind aerul comprimat care determină deplasarea ultrarapidă), clădirea cruciformă antiseismică, sau rezervor de petrol oceanic de mare capacitate etc.

 
Aerodina lenticulară Henri Coandă – prima farfurie zburătoare din lume

În 6 mai 1911, Ion Paulat a prezentat în revista Flügsport din Frankfurt un hidroavion, acesta fiind printre primele în lume.

 
Hidroavion – Ion Paulat

Printre eroii naţionali cei mai îndrăgiţi, este flăcăul din Binţinţi Aurel Vlaicu (1882 – 1913), constructor de avioane, inventator şi pilot deschizător de drumuri în aviaţia mondială. „M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei patrusprezece ani de muncă, de teamă şi speranţe chinuitoare, dacă aş şti că am făcut ceva, cât de puţin pentru progresul ştiinţei şi pentru fericirea oamenilor.” A proiectat şi construit două avioane monoplane în 1910 (Vlaicu I) şi în 1911 (Vlaicu II), iar în perioada 1912 – 1913 a proiectat Vlaicu III, primul avion de construcţie metalică din lume. La concursul internaţional de la Aspen, Viena, din 1912, a obţinut premiul pentru aterizare la punct fix, cu un aeroplan conceput, construit şi pilotat de el însuşi.

 
Planor Aurel Vlaicu

Anastase Dragomir este precursorul cabinei catapultate a avionului când acesta este în pericol de prăbuşire. Inventatorul român a brevetat în Franţa procedeul (brevet nr. 675566/1930), dar l-a experimentat încă din 28 august 1929 pe aeroportul de lângă Orly, celula paraşutată fiind lansată de aviatorul francez Bussontrott.

Apariţia telefonului (1876, Graham Bell) a reprezentat o revoluţie în tehnica de comunicare. Utilizarea acestuia nu necesită o ştiinţă înaltă pentru utilizatori (apelant şi receptor), aşa că s-a răspândit în toată lumea, inclusiv în România (1882) destul de repede (cu îmbunătăţiri aduse de Hughes şi Edison). Telefonia a intrat în impas când, datorită creşterii foarte mari a utilizatorilor (noi circuite), se ajungea la blocaj. Tocmai de aceea se impunea transmiterea mai multor mesaje pe aceiaşi linie electrică.

Primul cercetător care a conceput şi realizat o instalaţie operaţională de telefonie multiplă în curenţi purtători ai unui curent microfonic de frecvenţă audibilă a fost românul Augustin Maior în anul 1906, cu o schemă de telefonie duplex, în laboratorul de electricitate al Poştei din Budapesta, iar apoi pe o linie telefonică de 15 km pe care a transmis cinci convorbiri în multiplex. În articolul publicat în 1907 în revista Elektrotechnische zeitschrift el a arătat că a reuşit să transmită cele cinci convorbiri simultan.

Un lung şir de creatori în domeniul teologiei ortodoxe, literaturii, istoriografiei, filosofiei şi sociologiei ilustrează cum cunoașterea românească s-a impus în lumea întreagă.

Astfel, Sfântul Niceta de Remesiana (338-340 – cca. 420), teolog şi muzicolog, este creatorul imnului capodoperă Tedeum Laudamus, cântat în zilele noastre în bisericile creştine din lumea întreagă (ortodoxe, catolice, protestante).

Sfântul Ioan Casian (360 – 435) este fondatorul vieţii monahale în Europa Occidentală şi unul din marii doctrinari ai bisericii.

Dimitrie Cantemir (1673 – 1723), istoric, scriitor, etnograf, arheolog, orientalist, filozof, este considerat unul dintre fondatorii etnografiei ca ştiinţă (Descriptio Moldaviae) şi ai orientalisticii.

Mihai Eminescu, poetul nostru naţional, reprezentând „Expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga), „Cea mai înaltă încorporare a inteligenţei româneşti” (Titu Maiorescu), a cărui operă este considerată una dintre cele mai înalte culmi ale romantismului literar european, interpret liric de mare forţă expresivă al miturilor fundamentale ale românilor, a reuşit printr-o mare putere de abstractizare şi sinteză să anticipe chiar unele teorii din ştiinţele exacte legate de naşterea Universului, exprimate într-o formă literară de neegalat (La Steaua, Luceafărul etc.).

 
Mihai Eminescu, citat despre politicieni, guvernanți, corupție, politică 

Nicolae Iorga, prin opera sa fluviu însumând peste 3000 de volume publicate în română, germană, engleză, italiană, franceză, este unul din fondatorii sociologiei naţiunii.

Lucian Blaga, filozof şi scriitor, este teoreticianul subconştientului colectiv în cultură alături de elveţianul Carl Gustav Jung şi românul Mircea Eliade. El spunea: „Veşnicia s-a născut la sat. Oamenii de la sat (satul primordial) trăiesc în armonie cu natura. Invenţiile nu sunt aprioric distructive, devin aşa doar prin felul cum sunt utilizate de om. O importanţă covârşitoare privind atitudinea omului faţă de natură o are morala creştină”.

Cel mai important istoric al religiilor din cultura universală este considerat Mircea Eliade.

Dumitru Stăniloaie (1903-1993) este apreciat ca unul dintre cei mai mari gânditori creştini din istoria umanităţii.

 
Părintele Dumitru Stăniloae

Subliniind în continuare importanţa modului de utilizare a creaţiei şi în mod special a invenţiilor, putem arăta că aceeaşi energie nucleară poate servi unor scopuri nobile, sau poate fi folosită în mod distructiv. Ştefania Mărăcineanu, fiziciană română, descoperitoarea radioactivităţii artificiale cu cca. zece ani înaintea savantei Irene Joliot Curie, o folosea pentru provocarea ploii artificiale în ţinuturi deşertice.

Tocmai pentru a nu fi folosite invenţiile într-un scop distructiv, este necesară comunicarea între oameni, indiferent de barierele lingvistice, geografice, religioase. Cel mai la îndemână mijloc de comunicare a fost şi continuă să fie muzica. Printre cei mai cunoscuţi români care transmit informaţii despre sufletul nostru prin muzică, amintim pe Ion Căianu Valachus (1629 – 1683), care ne-a lăsat moştenire Codexul, conţine cântecele româneşti, George Enescu, violonist, pianist, compozitor, dirijor care a adus muzica cultă românească la nivelul muzicii universale şi Pascal Bentoiu, compozitor si exegetul cel mai important al operei lui Enescu.

Cele câteva repere nu sunt suficiente pentru cunoaşterea creativităţii din România. Numai aceia care străbat ţara de la un capăt la altul, vizitând mănăstirile, muzeele şi mai ales intrând în contact nemijlocit cu oamenii acestor locuri, vor avea revelaţia adevăratei dimensiuni a culturii şi civilizaţiei poporului român.

Trăiască România și poporul român!


Citiţi şi:

Românca genială căreia francezii Curie i-au furat Premiul Nobel

Uimitori români contemporani, înzestrați cu o excepțională creativitate, inventivitate și sclipiri de geniu

Nikola Tesla – genialul inventator al tehnologiilor mileniului II

 

yogaesoteric
27 martie 2016


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More