Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Iubirea autentică niciodată nu încearcă să schimbe persoana conform ideii tale despre acea persoană

 

Osho

Gelozia este complicată. Conţine multe ingrediente. Laşitatea este unul dintre ele, atitudinea egoistă este alt element, un altul dorinţa de monopolizare. Nu este experienţa iubirii ci doar o posesivitate, o tendinţă de a fi competitiv, o frică adânc înrădăcinată. Deci multe lucruri sunt incluse în gelozie. Iubeşti o persoană, sau cel puţin crezi că o iubeşti. Dacă într-adevăr iubeşti, atunci gelozia nu e cu putinţă. Dacă vezi că persoana iubeşte pe altcineva, vei fi fericit: iubeşti persoana şi aceasta este fericită cu altcineva, şi tot ceea ce vrei tu este ca ea să fie fericită. Nu te vei simţi gelos/geloasă, ci din contră, te vei simţi recunoscător persoanei care-l face fericit pe omul iubit. Dar aceasta este iubirea autentică, care este o specie rară.

Ceea ce în mod obișnuit numim iubire este doar o idee vagă a ei. „Iubeşti” o persoană şi aceasta înseamnă că posezi acea persoană. „Iubeşti” o persoană şi aceasta înseamnă că ea nu poate iubi pe nimeni altcineva. Dacă iubeşte pe altcineva te insultă, îţi dovedeşte că eşti inferior, că există oameni mai buni, mai de iubit decât tine. Aceasta răneşte ego-ul, îţi răneşte posesivitatea, îţi răneşte dorinţa de monopolizare. Şi în esenţă este laşitate pentru că nu încerci să înfrunţi realitatea în ceea ce priveşte iubirea ta într-o manieră sinceră, directă.

Problema nu este că ființa iubită iubeşte pe altcineva, întrebarea este: iubeşti tu acea persoană cu adevărat? Dar tu nu eşti destul de curajos pentru a înfrunta această întrebare, deși este adevărata întrebare care trebuie pusă. Dacă iubeşti o persoană, atunci nimic nu contează. Iubirea „permite” libertatea. Iubirea „permite” ca orice simte ființa iubită că vrea să facă, să poate face. Orice simte că îl face fericit, aceasta este alegerea lui. Dacă iubeşti persoana, atunci nu interferezi în intimitatea sa. Nu îi încalci fiinţa. Nu vrei ca aceasta să îţi dea socoteală unde a fost, unde este când e târziu. Nu îi încalci intimitatea. Nu îi deschizi scrisorile, nu te uiţi prin buzunarele sale, în jurnalul său, în agenda cu numere de telefon. Nu încerci să cauţi indicii.

Trebuie să înfrunţi realitatea. Dacă nu o faci, aceasta este laşitate. Şi pentru a o ascunde faci atâta caz de gelozie încât uiţi complet că este vorba doar despre laşitatea ta. Este nevoie să îţi clarifici dacă ceea ce simți este doar ideea că iubeşti persoana sau dacă este o realitate că o iubeşti. Realitatea nu are probleme, doar ideile aduc necazuri fiindcă sunt superficiale. Dedesubt sunt atâtea gunoaie încât acele idei nu te pot ajuta. Orice lucru mărunt, şi imediat încep problemele. Nu pot concepe că dacă două persoane într-adevăr se iubesc se vor certa vreodată pentru orice motiv, că vor încerca să-şi impună vreo idee, pentru orice motiv, că vor încerca să-l oprească pe celălalt în ceea ce vrea să facă.

Cerinţa de bază a iubirii este: îl accept pe celălalt aşa cum este el. Şi iubirea autentică niciodată nu încearcă să schimbe persoana conform ideii tale despre acea persoană. Nu încerci să „tai” persoana pe ici şi pe colo pentru a o aduce la „mărimea” adecvată – ceea ce se face peste tot în lume, de altfel.

Oamenii care cred că se iubesc se hărţuiesc reciproc în continuu, încearcă să creeze (din celălalt) imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celălalt să fie precum o marionetă, iar sforile să fie în mâinile lor. Şi acelaşi lucru îl face şi celălalt: el vrea ca tu să fi o marionetă, iar sforile să fie în mâinile sale.

Laşitatea este cea care te torturează. Pur şi simplu, înfruntă realitatea, dacă iubeşti omul sau nu. Dacă îl iubeşti, atunci nu există condiţii. Dacă nu-l iubeşti, atunci cine eşti tu pentru a pune condiţii? Dacă îl iubeşti, îl iubeşti aşa cum este, dacă nu-l iubeşti, nu este nicio problemă – el este nimeni pentru tine, deci ce condiţii să îi pui?

Dar trebuie să îţi înfrunţi sentimentele într-un mod foarte sincer. Întâlnirea directă cu propriile tale sentimente îţi va arăta calea. Viaţa nu este grea – noi o facem aşa fiindcă suntem laşi – nu vedem acel lucru care ştim că este acolo. Nu ne uităm fiindcă ştim că poate va fi greu să înfruntăm realitatea. Dar nu este mereu uşor să înfrunţi realitatea. Iar aceasta te face ignorant şi complexităţile care nu sunt necesare apar. Altfel, o persoană va continua să trăiască în imaginaţie, să-şi închipuie că iubeşte, că poate muri pentru celălalt. Tu nici măcar nu suporţi să îl vezi pe celălalt fericit pentru un minut cu altcineva şi crezi că poţi muri pentru acea persoană! Doar încearcă să vezi ce simţi într-adevăr pentru celălalt, şi gelozia va dispărea.

În majoritatea cazurilor, odată cu gelozia şi „iubirea” ta va dispărea. Dar este bine, fiindcă ce sens are să ai parte de o iubire plină de gelozie, care de fapt nu este iubire? Dacă gelozia dispare şi iubirea rămâne, atunci ai ceva consistent, care merită.


Citiţi şi:
Un program creator şi supermobilizator anti-rutină ce poate fi pus zi de zi în practică în cadrul unui cuplu yoghin ce aspiră să fie cât mai fericit
Relaţii toxice. Cum să renunţi la o relaţie nepotrivită

 

yogaesoteric
14 iulie 2016

 
 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga