Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Drama şocantă a unui posibil post-UE: din nou «vecini» cu un țar și un sultan…


Dacă în 2014 Rusia ar fi avut în spatele „liniilor” câteva milioane de refugiați, de care să se folosească în timorarea și șantajarea Europei, în mod cert nu s-ar fi oprit doar la anexarea Crimeei… Turcia are însă această „resursă”. O rezervă „de siloz”, de invadare „pașnică”, pe seama criteriilor „umanitare” pe care mințile bolnave și trădătoare ale Uniuni Europene le-au acceptat și impus sub forma amenințărilor la adresa propriilor cetățeni, și, pe care, în contextul actualului val de teroare din marile capitale, o poate folosi ca pe un cartonaș roșu. Acela al dezrădăcinării unei întregi Europe.

O destrămare realizată printr-o teroare nu neapărat semănată de nou-veniți, dar bine plasată la nivelul mentalului colectiv în sarcina acestora, pentru că teroarea este semănată, până acum cel puțin, prin musulmani rezidenți ai Europei (pentru că este greu a-i mai numi „cetățeni ai Europei” pe acești musulmani aflați la a doua generație pe bătrânul continent, dar îndoctrinați în aceeași mentalitate primitivă a primei și singurei legi pe care o acceptă, „șaria”), iar „întregirea” lor grație imensului val de refugiați nu pare decât a le fi încurajat radicalizarea.

De altfel, poate că precedentul Crimeea nu a fost deloc întâmplător, iar dacă Rusia nu și-a reîntregit imperialismul sub forma vechiului URSS, îl poate reformula – ca de la țar la sultan! – sub forma unei uniuni ruso-turce. În care Crimeea să devină linia de demarcație continental maritimă a Mării Negre, nu ca „lac rus”, ci lac ruso-turc (și pe care eventual să o alterneze, ca „protectorat”, o dată la câteva decenii).

Și nu va fi nimic magnific într-o Europă a viitorului care să aibă la granițe un țar și un sultan! Asta dacă îi va avea ca „vecini” și nu va fi, la rându-i, îngropată într-o „federație” a pașalâcurilor redesenate pe harta unui atât de hulit, chiar din interior, „imperiu” european al Statelor Unite ale Europei.

Istoria a mai consemnat astfel de construcții monstruoase… Diferă poate doar factorul de aglutinare a unor asemenea posibilități de întrupare a unor aberații ale istoriei de care ne mirăm mai apoi. Pentru că acum nu mai este vorba de somnul rațiunii. Și nu încape nici măcar un scuzabil procent al unui nevinovat „doar”. Acum suntem în fața unei redesenări a hărților făcută cu buna știință a actorilor dar și a „privitorilor”. Și e din ce în ce mai puțin probabilă și acceptarea, cel puțin la nivelul marilor cancelarii europene, din cauza timorării.

Evident, suntem la începutul unei noi construcții. Dar Europa stă supusă, docilă și părtașă, depinde din ce colț al bătrânului continent privim, la felul în care sultanul nemagnific își vântură iataganul. Zdrobește punct cu punct pilonii societății moderne, atât de greu înfăptuite, suspendă Convenția Drepturilor Omului, demite și aruncă în închisoare membrii formatori ai oricărei societăți – dascălii și jurnaliștii – timorează brațul legislativ, printr-un exercițiu de forță la adresa a mii de judecători turci, și își supune brațul executiv-punitiv, prin epurarea și reorganizarea instituțiilor de forță ale statului post-Atatürk. Iar în tot acest timp Europa doar sâsâie ceva neinteligibil… Nu are curajul nici măcar să mormăie, darămite să se ia de guler cu sultanul. Speriată pesemne că, dacă dă turcul drumul la refugiați, nu o va salva nici măcar scufundarea podurilor de peste Bosfor.

Și este un exercițiu voit sfruntat, acela în care președintele turc, în vreme ce „negociază” cu UE ridicarea vizelor pentru cetățenii turci, în paralel anunță intenția de a acorda… cetățenia turcă celor aproape trei milioane de refugiați pe care îi are în „silozul” de carne umană.

Ce vom face noi? Probabil, (și) ce (ne) va zice turcul… Pe principiul „capul ce se pleacă iataganul nu-l taie”… Pentru că, într-adevăr, cu actualii „lideri”, suntem prea mici pentru un complex de fapte atât de mare… Și vom rămâne captivi într-o nouă ecuație, poate turco-rusă, a acceptării umilinței după zicala completă: „Capul ce se pleacă sabia nu-l taie,/ Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie”.

de Cezar Adonis Mihalache – Națiunea


Citiţi şi:
Președintele rus Vladimir Putin inspiră teroare Noii Ordini Mondiale, susține un analist politic
Game over Turcia! O ţară terminată de un lider paranoic care a făcut din relaţia Turciei cu ISIS o afacere de familie, via Israel
Dezvăluiri șocante ale unui fost general SIE: visul «Turciei Mari», șeful ISIS și cine l-a eliberat

 

yogaesoteric
26 septembrie 2016

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga