Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Cazul suedez – modus operandi pentru implozia Europei întregi?


Colapsul controlat al statului sub asediul infracţionalităţii protejate de corectitudinea politică până la criminalizarea ca „rasişti” a cetăţenilor normali

Enclavizarea cartierelor islamiste până la impunerea șaria, la pachet cu abandonarea şi persecutarea valorilor creştine şi propaganda „egalitaristă” pentru „spargerea normelor ca normă


Gabriel Bintia:
Alice Teodorescu a scris în Göteborg Posten despre criza din poliția suedeză, pe care o numeşte „colaps al sistemului”. Anul trecut, poliția a reuşit să rezolve doar 14% din cazuri, comparativ cu acum cinci ani când a rezolvat 18%. Tot mai multe municipalităţi au apelat la firme private de securitate pentru că poliţia nu are mijloace suficiente de a face faţă creşterii infracţionalităţii, lucru inacceptabil într-un stat cu cele mai mari impozite din lume, care are ca atribuţii şi securitatea cetăţenilor.

Politicienii spun însă că este tot mai bine în Suedia. Alice le dă dreptate: „pentru ei şi acolo unde locuiesc ei! Dar nu pentru majoritatea, care simte că este din ce în ce mai rău.

În această toamnă, în cartierul Araby din oraşul suedez Växjö, au avut loc lupte între poliţie şi locuitorii care au atacat maşinile poliţiei. Poliţia a trebuit să utilizeze armele automate pentru a calma situaţia.

Alice Teodorescu a fost invitată de Aftonbladet să-şi expună părerea de ce sunt atacate maşinile poliţiei în cartierele mărginaşe. Dialogul acesta provoacă un gol în stomac pentru cei de bună credinţă care locuiesc în Suedia.

Unii suedezi afirmă că ei credeau că au o ţară grozavă, cu cei mai buni profesori din lume, când realitatea le arată că ţara lor este pe primele locuri în lume la criminalitate.
Alice, îmbrăcată contrar normelor, adică clasic şi feminin, explică faptul că atâţia ani problemele au fost ţinute ascunse, iar ceea ce se petrece actualmente este eşecul politicilor de integrare şi primire a refugiaţilor fără nicio garanţie că aceştia vor putea lucra undeva. Şomajul, sărăcia, enclavizarea, radicalizarea, conduc la violenţele actuale.

În emisiune este şi un reportaj despre cele întâmplate, iar un poliţist intervievat spune că aceasta e o problemă de sistem, zonele care devin incontrolabile fiind din ce în ce mai multe şi mai mari.

Un alt caz, destul de recent: șase indivizi au violat o femeie imobilizată în scaun cu rotile aflată în apartamentul ei din insula Gotland. Poliția nu a prins făptașii, iar locuitorii indignați au protestat pe străzi și pe rețelele de socializare împotriva refugiaților, către care duceau indiciile despre violatori. În cele din urmă, poliția a prins făptașii şi a fost nevoită să-i protejeze de furia populară.

Ziarul Expo, numit „antirasist” de Radio Suedia, finanțat de Soros conform dezvăluirilor WikiLeaks, s-a apucat să facă lista cu „rasiştii” şi „naziştii” care au protestat şi au spus sau scris comentarii injurioase la adresa refugiaților pentru a se face urmărirea penală.

Ultimul sondaj din Suedia indică iarăşi naționaliştii pe primul loc. Nici nu este de mirare.

Feministele suedeze au aranjat o demonstraţie de solidaritate cu violatorii femeii din scaunul cu rotile din Gotland! Ele au numit-o „manifestaţie de solidaritate împotriva rasismului”!

***

Soheila Fors, imigrantă şi femeie de afaceri de origine kurdă din Suedia, a publicat în urmă cu câteva săptămâni un articol în ziarul suedez Nyheter24, intitulat „În curând vom avea tribunale islamice în cartierele mărginaşe”.

Soheila scrie că în cartierele mărginaşe s-au format enclave etnice, unde Sharia şi segregaţia pe sexe reprezintă norma. Acolo, femeile sunt obligate să se îmbrace într-un anumit fel, iar predicanţii salafişti au mare trecere.

Aceste zone nu mai recunosc autoritatea suedeză, iar atacarea maşinilor de poliţie, salvare şi pompieri se datorează faptului că acestea încalcă un teritoriu în care nu au dreptul să intre. Autoarea a mai scris că în aceste zone nu există niciun fel de societate suedeză. Teocraţia islamică se impune asupra vieţii publice şi private.

Soheila îşi sfârşeşte astfel articolul: „Dragi entuziaşti idioţi multiculturalişti! Ar fi trebuit să ne întrebaţi şi pe noi, care am trăit cu ceea ce voi nici nu vă puteţi închipui! Islamul şi ceea ce voi aţi construit sute de ani, sunt incompatibile!

***

Câtă ipocrizie este atunci când un politician sau o vedetă se arată „solidari” cu cerşetorii, oamenii străzii sau cu refugiații dormind în corturi sau în saci de dormit pe străzi. Ce vor să obțină altceva în afară de capital de imagine? Un exemplu personal ar fi să-i ia acasă şi să-i îngrijească. Iar o faptă creştină este dacă fac astfel şi nu spun la nimeni.

În această toamnă a fost un scandal cu preşedinta baroului avocaţilor din Suedia, Anne Ramberg, care a declarat că suedezii ar trebui să îşi împartă locuinţele cu refugiaţii. Evident că ea nu face astfel cu locuinţa ei de 2,8 milioane de euro!

Rețelele de socializare au explodat, numind-o ipocrită şi nesimțită, iar în replică, unul dintre ziarele centrale i-a numit pe suedezii care se opun refugiaților „şobolani bruni care trebuiesc exterminați ca animalele dăunătoare”. Scandalul atâta a luat amploare, încât baroul avocaților a publicat un comunicat prin care se dezice de declarațiile şi acțiunile preşedintei.
Aşadar, ipocrizia nu are margini, sau frontiere!

***

Pentru a combate avântul naționalismului, ministrul culturii din Suedia doreşte să transforme muzeele în instrumente de propagandă a globalizării, multiculturalismului şi culturii gay. Vestigiile istorice nu-şi mai au rostul, pentru că e mai important ca „oamenii să gândească corect”. Experţii în diverse domenii sunt înlocuiţi cu „experţi” în politică de gen, politică de identitate şi probleme queer („minoritate” sexuală).

Ministrul culturii suedeze şi-a declarat intenţiile de când a preluat mandatul, recunoscând că ei nu-i plac filmele produse înainte de 1990 şi că preferă să se uite la serialul Paradise Hotel decât la un concert simfonic.

***

Un basorelief de pe fațada unei clădiri din Suedia a fost acuzat de discriminare pentru că reprezintă trupuri perfecte de „oameni albi făcând mişcare”.
Proabil ar trebui să-l înlocuiască cu o negresă grăsancă mâncând chipsuri la televizor şi un pakistanez în murid mergând alături de un măgar, ca să se conformeze la spargerea normelor!

***

Alice Teodorescu a scris un articol în Göteborgs Posten, Spargerea normelor ca normă, sau de ce trebuie bărbaţii să poarte fustă!

Pentru a comenta pe marginea articolului, va trebui să aducem câteva lămuriri asupra unor termeni cititorilor din România, unde, din fericire, asemenea exagerări ideologice nu au pătruns încă. Prima este cea de „a iubi diversitatea”, prin care cineva îşi arată simpatia față de multiculturalism. A doua este aceea de „a sparge normele”, adică de a face altfel decât s-a făcut până acum din generație în generație, ca semn al progresului.

Alice începe articolul prin a scrie despre campania publicitară în care rețeaua de magazine Åhléns, cu ajutorul vedetelor, face reclamă la rochii şi fuste pentru bărbați şi la îmbrăcăminte masculină pentru femei, sub sloganul „e timpul să schimbăm normele stereotipale, bărbatul să fie mai femeie, iar femeia mai bărbat”.
Această campanie este un eşec, căruia i se răspunde prin a ieşi seara la restaurant îmbrăcat în frac cu o doamnă în rochie de seară căreia domnul îi ține scaunul când ia loc la masă. Numai că elitele corecte politic nu vor să recunoască eşecul şi impun ca normă spargerea normelor. Dintr-o dată, nu mai este apreciată diversitatea decât ca uniformitate, aia care sparge normele.
Pe de altă parte, corectitudinea politică vorbeşte atât de mult despre lipsa diferenţelor dintre femei şi bărbaţi, dar introduce cote obligatorii pe sexe!

Alice îşi încheie articolul prin a sublinia că egalitatea nu se face cu bărbați îmbrăcați femeieşte şi cu femei îmbrăcate bărbătește, ci cu respectul acordat celuilalt pentru ceea ce este!

Într-un alt articol din presa suedeză scrie că este o ruşine că UE nu ia milioane de refugiaţi anual! Că societatea pierde, că firmele pierd, că imigraţia rezolvă problemele demografice etc. Că cetăţenii se opun imigraţiei din cauza xenofobiei. Publicaţia ETC în care a apărut articolul, este una dintre cele finanţate de Soros, iar autorul, membru al partidului social-democrat suedez, apare în multe fotografii înconjurat de drapele roşii sub tabloul lui Karl Marx.

Astfel de exemple sunt relevante, mai ales că vedem azi, în România, cum se încearcă imacularea lui Soros. A întrebat el cetăţenii europeni dacă sunt de acord? Cu ce drept acuză cetăţenii de xenofobie?

***

DC News/Ramona Mănescu: 15 ani de război cu terorismul, unde suntem, încotro ne îndreptăm?

[...]
Ce a dus la eșecul european

Din păcate, vulnerabilitatea UE vine și din interiorul său. Imigranţii atraşi de teritoriul european în ultima jumătate de secol nu au fost complet asimilaţi de ţările gazdă, deşi mulţi sunt azi cetăţeni europeni cu acte în regulă, aflaţi la a doua sau a treia generaţie. Din contră, au apărut ghetouri şi comunităţi alienate de restul societăţii, apăsate de o infracţionalitate endemică şi lipsuri economice cronice. Iar problemele de integrare, în loc să se rezolve, se adâncesc o dată cu noul val de refugiaţi. Neintegrarea celor mai vechi merge mână în mână cu riscurile de securitate, iar situația se complică în condițiile în care printre cei noi veniți s-au infiltrat și un număr neștiut de membri ai unor organizații teroriste.

Eșecul european în fața amenințării teroriste este evident. UE se află blocată între propriile valori, care ne definesc și la care nu putem renunța, și niște organizații teroriste care folosesc drepturile și libertățile europene ca arme. Protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată sunt folosite pentru ca indivizi radicalizați să comită atentate într-o țară și apoi să se ascundă în alta. Libera circulație a persoanelor este folosită de unii pentru a se alătura Daesh iar apoi pentru a se întoarce în Europa, complet neștiuți.

Toleranța este folosită nu pentru practicarea propriilor tradiții și religii ci pentru a impune schimbări asupra celor din jur. Solidaritatea și dreptul civililor de a fi protejați în caz de conflict armat sunt folosite de către Daesh pentru a-și introduce luptătorii în UE, ascunși în bărcile cu migranți care traversează Mediterana. Mai mult, caracterul democratic al sistemului de luare a deciziilor în interiorul UE este pervertit și încetinit de forțe care au interes ca Uniunea Europeană să eșueze.

Forțele de securitate, depășite

Amenințarea celor care au venit din țări și culturi diferite și care nu au reușit să se integreze (sau să fie integrați) este una cât se poate de reală. Cei nouă autori ai atacului terorist din noiembrie 2015 din Paris, în urma căruia au murit 130 de persoane, erau toți cetățeni europeni. Cei cinci autori ai atacului din martie 2016 din Bruxelles, în urma căruia au murit 32 de persoane, erau toți cetățeni europeni. Toți proveneau din suburbii cu probleme economice, toți cu antecedente penale și implicați în activități de crimă organizată.

Riscurile sunt accentuate de noul val de migranți, mulți veniți din zone de conflict precum Siria, Irak, Libia sau Yemen. Forțele de securitate, deja depășite ca volum de muncă și instrumente avute la dispoziție, sunt puse să monitorizeze alte mii de persoane, majoritatea fără niciun fel de istoric și, din acest motiv, cu atât mai periculoase.

Această amenințare este catalizată și accelerată de caracterul globalizat al lumii în care trăim. Aceleași rețele sociale care au fost liantul Primăverii Arabe sunt pervertite în scopuri de propagandă și utilizate ca și canale de radicalizare sau racolare. Fotografia unor polițiști, cerându-i unei femei să își scoată burkini pe una din plajele din Cannes devine în decurs de ore elementul principal al unui film de propagandă jihadistă. Folosind YouTube, Twitter sau Facebook, imaginile oribile filmate de Daesh, celebrând Eid al-Adha prin decapitarea unor prizonieri, însoțite de îndemnul la Jihad global, ajung în câteva minute în fiecare ghetou european și pe orice smartphone legat la internet.

Europa să-și asume limitele

Privind spre viitor, cred că Europa trebuie să admită aceste eșecuri și să și le asume. Mai mult, Europa trebuie să-și recunoască propriile limite. Există limite în ceea ce poate Europa exporta în termeni de bunăstare și stabilitate. Există de asemenea limite în ceea ce Europa poate accepta în numele libertății, toleranței, diversității și multiculturalismului. Europa s-a format pe un fundament creștin și trebuie să rămână fidelă propriilor valori.

O negare a realității nu înseamnă decât că „de acum încolo trebuie să ne obișnuim cu atentatele teroriste”. Iar eu nu pot fi de acord cu așa ceva. Iar la fel ca mine gândesc covârșitoarea majoritate a celor 500 de milioane de cetățeni europeni.

Odată cu acceptarea propriilor greșeli și limite, Europa trebuie să privească către interiorul său și să-și rezolve problemele interne.

Europa nu va putea niciodată integra două milioane de refugiaţi intraţi pe teritoriul UE în ultimii trei ani, în condiţiile în care nu a reuşit să facă acest lucru cu cei care sunt deja cetăţeni europeni de 5, 10, sau 30 de ani.

Falie pe continent

Iar Europa nici nu va reuși acest proces de integrare atât timp cât nu recunoaște că încă există fracturi între fondatorii UE și cei mai noi veniți. Violențele la care asistăm astăzi în Marea Britanie, împotriva unor polonezi sau români, violențe care nu sunt doar verbale ci au mers până la incendieri și crime, nu sunt endemice Marii Britanii.

Procentele partidelor extremiste din țări precum Germania sau Franța demonstrează că fracturile sunt mult mai mari. În anii ’40, italienii emigrau în România unde creau probleme poliției din cauza „comportamentului și ținutei lor nu întotdeauna exemplare, dar și pentru implicarea acestora în activități încă neclare”. Astăzi, mașini cu numere românești sunt incendiate în diferite orașe din Italia în acțiuni care nu mai sunt deloc cazuri izolate ci reflectă un sentiment de respingere împărtășit de mai mulți decât este recunoscut public.

Înainte ca Europa să poată fi tolerantă cu cei care vin din culturi, sisteme de valori și societăți mult diferite de cea europeană trebuie să-și accepte propria diversitate. Statele intrate în UE în valurile din 2004 și 2007, Balcanii de Vest, Moldova, Ucraina – toate aparțin culturii și civilizației europene. Este aceasta o realitate asumată și simțită de toți cei 500 de milioane de cetățeni europeni sau doar una declarată pe hârtie?

Discursul Președintelui Comisiei Europene, de la dezbaterea asupra Stării Uniunii din 14 septembrie 2016, reprezintă un moment important în recunoașterea unei noi realități europene: „... următoarele douăsprezece luni sunt decisive dacă dorim să reunim Uniunea noastră. Dacă dorim să depășim îngrijorătoarele fracturi dintre Est și Vest ce au apărut în ultimele luni...” În același timp, este o declarație de voință cu privire la depășirea acestor probleme. Avem enorm de pierdut divizați. Avem enorm de câștigat dacă stăm uniți. Nu doar România sau nu doar Marea Britanie. Ci toate cele (încă) 28 de State Membre.

Integrarea, imposibilă

Acesta este punctul de plecare. Cum poate Europa integra un individ care nu vorbește limba țării gazdă, practică altă religie, a fost crescut în alte valori, se îmbracă diferit, arată diferit, mănâncă diferit în condițiile în care aceeași Europă îi spune propriului cetățean, de aceeași religie, valori și cultură: „tu când pleci de aici?” Fără un răspuns și o soluție la aceste probleme nu vom putea merge mai departe iar cartierul Molenbeek din Bruxelles va continua să găzduiască o comunitate alienată și să fie gazdă pentru radicalism.

Dar, pentru că problemele nu sunt simple, nici răspunsul nu este unic. Europa trebuie să stabilească mai clar ce dorește în relație cu lumea de dincolo de granițele sale și, în același timp, ce poate. Așa cum remarca Președintele Hollande, în perioada ce a urmat lui 11 septembrie, Statele Unite au demarat un război global împotriva terorismului dar și a fundamentalismului. Lumea care a urmat acestor evenimente este în mod cert mult mai haotică, iar terorismul, în loc să fie eradicat a prosperat.

„Să-i fierbem și pe ei”

Este suficient să deschidem calculatorul și vedem cum culturi, civilizații și valori diferite sunt într-o coliziune directă. Un clip este postat pe Facebook, prezentând obiceiurile culinare din Shijiazhuang, capitala provinciei Hebei din nordul Chinei, în care un câine este fiert de viu (conform tradiției locale, carnea trebuie să fie cât mai tare pentru a ajuta la creșterea libidoului, iar acest lucru poate fi obținut doar dacă animalul este încărcat de adrenalină în prealabil), este urmat de mii de comentarii, în care „să-i fierbem și pe ei” predomină. Dar în China, aproximativ 10 milioane de câini sunt serviți la masă anual.

Un alt articol, tot pe aceeași rețea de socializare, vorbește despre un grup de 30 de bărbați care au omorât doi oameni și au violat două femei (dintre care una avea doar 14 ani), în districtul Mewat din provincia Haryana din India, ca pedeapsă pentru că ar fi mâncat carne de vită. Reacția cititorilor este pe măsură.

Acestea sunt doar două exemple ale modului în care globalizarea și internetul, care au ajuns să ne lege pe toți unii de alții, aduc lumi încă atât de diferite într-un contact direct. Există limite la nivelul Națiunilor Unite, care nu au capacitatea de a impune respectarea unor documente fundamentale, precum Charta drepturilor omului, nici măcar statelor care au semnat acest document. Aceleași limite există și la nivelul Uniunii Europene, în special în relație cu zona Orientului Mijlociu și a Nordului Africii, unde își au originea multe din problemele actuale ale continentului.

Limitele Europei

Europenii nu pot impune propriile valori și stil de viață altor țări. Chiar dacă uneori, obiceiurile pe care le vedem prin ușa larg deschisă de rețelele sociale ne oripilează și dezgustă profund.

Uniunea Europeană poate încuraja anumite direcții, premiindu-le prin relații preferențiale și sprijin direct. De asemenea, Uniunea Europeană poate alege să nu ofere aceleași condiții avantajoase, în special în domeniul economic și al regimului vizelor, țărilor de la care așteaptă schimbări în privința respectării drepturilor omului și a altor acorduri internaționale.

Dar există o limită în ceea ce Europa poate face dincolo de propriile granițe. În interiorul propriilor granițe este spațiul unde autoritățile au obligația de a aplica legea, iar cei care poartă cetățenia europeană trebuie să respecte aceste legi.

Interzis pentru „Poliția Șaria”

În schimb, în interiorul propriilor granițe, Uniunea Europeană trebuie să conștientizeze că are mult mai multă putere și poate impune un cod comun de reguli. Iar cei care ajung aici, atrași de bunăstare, securitate și oportunitățile oferite în domeniul educației, cercetării, artei sau culturii trebuie să știe, încă înainte de a păși pe continent, că aceste reguli nu sunt negociabile.

În Europa nu are ce căuta „Poliția Șaria”, „crimele de onoare” sunt doar „crime”, căsătoriile nu sunt legale la vârsta de nouă ani, iar Europa respectă Charta Drepturilor Omului.

Nu cred că femeile din Köln trebuie să-și schimbe comportamentul, să umble doar în grup și să măsoare distanța în centimetri sau în metri față de „cei pe care nu-i cunosc sau cu care nu au o relație de încredere”. Religia și tradițiile, în orice stat secular și democratic, sunt practicate în intimitate, fără a impune ceva celor din jur și fără a încălca legile țării. Aceste lucruri trebuie asumate și afirmate mult mai clar, fără niciun fel de rabat sau derogare. Este singura cale posibilă pentru a stabili un cadru clar pentru toți, capabil să ofere securitate și stabilitate atât pentru majoritate cât și pentru noii veniți.

Cred că Uniunea Europeană se află într-o criză în comparaţie cu care problemele economice din perioada 2008-2009 sunt o joacă. Este o criză pe care noi am lăsat-o să crească până aproape de pragul la care nu mai poate fi gestionată, iar responsabilitatea actualilor lideri europeni este enormă în acest moment.

Am încredere însă în resursele de clarviziune ale Uniunii Europene, iar România poate fi una dintre vocile care să arate calea dreaptă care trebuie urmată.


Citiţi şi:
Marea şi nebănuita înlocuire a populaţiilor. Impactul imens al imigraţiei islamice în Europa apare
Sinuciderea «celei mai generoase naţiuni de pe Pământ»
George Soros: «Preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi pe refugiaţi să vină în Europa»

 

yogaesoteric
21 ianuarie 2017

 
 

Articole publicate recent

> 24 MartiePersecuția lui Loic Le Ribault, inventatorul siliciului organic G5 (I)

> 22 MartieAtrocități sexuale pe copilași de numai 2 luni, considerate «cercetări științifice». Pedofilii lui Kinsey

> 22 MartieMinistrul ungar de Externe, atac la creștinofobia Europei: Este dominată de o formă nesănătoasă de secularism…

> 21 MartieCăsătoria homosexuală este un atac împotriva căsătoriei tradiţionale. Viziunea lui Doug Mainwaring

> 20 MartieScandal în UE: Microciparea angajaţilor

> 20 MartieAmerica se trezește: se cere declanșarea urgentă a investigațiilor împotriva miliardarului George Soros și a organizațiilor patronate de acesta!

> 20 MartieRomânia în prag de război civil văzută din înaltul cerului, sau FIAT JUSTITIA versus SALUS REIPUBLICAE

> 18 MartiePe coperta revistei «Time» Donald Trump apare cu o pereche de coarne! Doar cei naivi pot crede că este o banală întâmplare

> 17 MartieAnaliză The Times: Furia românilor ar trebui să se concentreze la miezul problemei…

> 17 MartieVa renunţa la euro şi va reînvia marca? Decizia luată de Germania care poate prevesti un război financiar şi comercial

> 16 MartieGlobaliștii SUA-UE-Soros au creat, susținut și instaurat Noua Securitate în România. Super imunitatea procurorilor

> 16 MartiePreşedintele Bashar Al-Assad acuză SUA de uciderea a milioane de civili: Americanii nu au niciun drept să vorbească despre drepturile omului

> 15 MartieUn psihopat sexual sado-masochist, bisexual, pedofil violator, fondatorul educației sexuale: Alfred Kinsey

> 15 MartieWikiLeaks publică cele mai detaliate documente «scurse» vreodată de la CIA: Sunt mult mai ample decât fişierele Snowden

> 14 MartiePas cu pas, proiectul de distrugere în secret a României, ce se derulează implacabil

> 11 MartieProf. dr. Constantin Ciutacu: «Clasa politică apare ca un veritabil detaşament al legiunii străine»

> 11 MartieŞeful FBI: Nu există «viaţă absolut privată» în America. Nici măcar amintirile noastre nu sunt private

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga