Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Din tainele arborilor multiseculari

Din cele mai vechi timpuri, în mai toate mitologiile şi credinţele lumii, copacul a fost venerat, cântat şi slăvit, considerat a fi lăcaşul multor zeităţi, liantul ce uneşte lumea subterană de cea pământeană şi cea celestă. Efectele terapeutice ale copacilor sunt recunoscute pretutindeni, silvoterapia fiind o metodă de prevenire şi vindecare a diverselor afecţiuni. Pe întregul glob există însă şi păduri enigmatice, în inima cărora zac îngropate taine necunoscute încă minţii umane.

Misterioasa pădure Pokaini


Din timpuri imemoriale, strămoşii noştri se foloseau de puterea tămăduitoare a copacilor, de energia lor terapeutică. Medicina modernă a confirmat faptul că la contactul omului cu arborii se realizează un schimb energetic activ, binefăcător organismului uman. S-a dovedit că plimbările îndelungi prin pădure sunt mai eficiente decât multe medicamente sau proceduri medicale. Prin inhalarea aerului vindecător al copacilor, sunt combătute stresul, depresia şi insomnia, metabolismul şi circulaţia sanguină se îmbunătăţesc, durerile şi suferinţele fizice sau sufleteşti dispar.

La câţiva kilometri distanţă de Riga, capitala Letoniei, pe dealurile din regiunea Dobel, se află unul din cele mai misterioase locuri din zona Mării Baltice, o pădure ai cărei copaci sunt, unii, atotvindecători, iar alţii, din contră, emană energii puternic negative. Este o zonă în care ceasurile şi busolele devin „dezorientate”, în care frunzele cresc doar pe o singură parte a arborilor, o zonă în care temperatura aerului este mereu mai mare decât în împrejurimile pădurii. Se spune că aici se găseşte o poartă de acces către o lume paralelă şi că, printre ciudaţii copaci, oamenii obişnuiţi capătă deodată abilităţi supranaturale de clarviziune, premoniţie, telepatie sau telekinezie.

Locul a devenit faimos pe plan naţional la începutul secolului al XX-lea când, în zona până atunci aridă, printre pietre, au început brusc să crească copaci. Deja în anii ʼ70, despre tânăra pădure Pokaini se vorbea la nivel internaţional.

Povestea copacilor letonieni a fost răspândită de către Jim Hurtock, profesor de geologie şi geodezie la Universitatea din San Francisco, Statele Unite, în ale cărui mâini căzuseră absolut întâmplător nişte fotografii realizate din spaţiu asupra teritoriului Ţărilor Baltice. Conform spuselor profesorului Hurtock, în acea perioadă, sateliţii NASA monitorizau constant activităţile militare ale Uniunii Sovietice. Astfel, echipamentele speciale de fotografiere au surprins câteva imagini care au uimit oamenii de ştiinţă americani: în zona Golfului Riga, s-a depistat un câmp energetic foarte puternic, anormal, cu un diametru de aproximativ 350 de kilometri, cu epicentrul în Pădurea Pokaini. Potrivit afirmaţiilor profesorului american, pe suprafaţa planetei au mai fost înregistrate astfel de zone încărcate de energie, dar o alta mai puternică decât cea din această regiune nu se mai află nicăieri în lume.

Conform legendelor locale, în vremurile de demult, pe cele treizeci de dealuri pe care astăzi se întinde pădurea, se adunau treizeci de sacerdoţi păgâni, fiecare pe dealul său, şi de pe culmi controlau vremea, alungau norii, chemau furtunile, dirijau fulgerele, folosindu-le uneori ca arme. Ca o confirmare a acestei poveşti, întâmplător sau nu, toţi cei care au vizitat pădurea au mărturisit că în interiorul ei vremea este cu totul alta decât în împrejurimi. Deşi la marginea pădurii poate ploua cu găleata, odată ce păşeşti printre pâlcurile de copaci, soarele străluceşte cu putere şi niciun picur de apă nu se scurge din cer. „Este un fenomen unic, misterios, căci, practic, este imposibil ca temperatura unei păduri să fie mereu constantă”, susţine fizicianul Evgheni Sidorov, profesor la Universitatea din Riga, unul dintre savanţii pasionaţi de fenomenele ce se petrec în regiunea Pokaini.

Straniu este şi faptul că pădurea este înţesată cu mii de pietre, cu forme ciudate, unele foarte mari, altele perfect rotunde, ce emit o căldură nefirească. Se spune că în aceste locuri, cu mii de ani în urmă, se adunau pelerinii pre-creştini din întreaga Europă, regiunea celor 30 de dealuri fiind una sacră. Cei care ajungeau aici nu veneau decât cu un singur scop: să aşeze într-un anumit loc piatra pe care cu osteneală o aduseseră de la zeci de kilometri distanţă. În credinţa lor, prin această caznă, ei erau izbăviţi de păcatele grele pe care le săvârşiseră, iar destinul lor se putea transforma.

Astăzi, ghizii care însoţesc turiştii prin pădurea Pokaini avertizează: „Vă atragem atenţia, nu scoateţi din pădure pietrele pe care le găsiţi! Puteţi crede sau nu, dar au existat zeci de cazuri în care oameni care nu au ascultat avertismentul nostru şi au luat acasă pietre din pădure ca suveniruri s-au îmbolnăvit grav sau au fost loviţi de nenorociri. Nu putem să vă oferim deocamdată o explicaţie ştiinţifică, însă aceste pietre emit nişte radiaţii care, în afara acestei zone, pot afecta grav sănătatea şi pot chiar schimba în mod nefast soarta omului. Poate că, într-adevăr, în aceste pietre au fost odinioară ferecate, ca în nişte cutii ale Pandorei, păcatele, nedreptăţile, slăbiciunile, nenorocirile oamenilor.

Dar cu toate că medicii avertizează că pădurea Pokaini poate avea efecte negative asupra organismului uman, oamenii continuă să creadă că atât copacii, cât şi pietrele au proprietăţi tămăduitoare, vindecând îndeosebi bolile articulare, bolile femeieşti, infertilitatea. Deşi misterioasa regiune a fost de-a lungul deceniilor obiect de studiu pentru zeci de cercetători în domeniul fizicii, geologiei, medicinii, pentru parapsihologi şi clarvăzători, nimeni nu a reuşit încă să ofere o explicaţie raţională fenomenelor ciudate ce se petrec în pădurea Pokaini.

Copacii dănţuitori


Când păşeşti în „Pădurea Dănţuitoare” din Parcul Naţional Kurshskaia Kosa, din regiunea Kaliningrad de pe ţărmul rusesc al Mării Baltice, ai impresia că ai intrat într-un tărâm de basm. Aerul plăcut, oxigenat, mirosul pinilor, solul nisipos, cerul de un albastru copleşitor, sunetul melodios al mării relaxează şi fascinează.

Însă, pe măsură ce te afunzi în pădure, peisajul se schimbă pe neaşteptate, transformându-se într-unul înfricoşător. În locul pinilor puternici, bine propor-ţionaţi, pe care i-ai întâlnit la intrarea în pădure, apar brusc nişte copaci stranii, ce par a fi creaturi hidoase, ca nişte şerpi ce se zvârcolesc, ţâşnind din pământ, îndoiţi, răsuciţi în inele, legaţi în bucle ciudate. În această mică parte a pădurii, de aproximativ un kilometru, arborii au încremenit în ipostaze bizare. Straniu este faptul că există o limită clară între zona „anormală” şi cea „normală”.

Localnicii numesc acest pâlc de copaci „Coarnele diavolului” sau „Inelele vrăjitoarelor”, şi asta pentru că unele trunchiuri de pini sunt atât de contorsionate, încât formează chiar cercuri perfecte.
Se spune că acest loc în care trunchiurile copacilor se împletesc este o zonă în care energiile pozitive se întrepătrund cu cele negative, într-o încrengătură stranie. Iar cel care reuşeşte să treacă prin trunchiurile răsucite în formă de inel, dintr-o anumită direcţie, alegând doar acei copaci cu energie pozitivă, îşi va putea prelungi viaţa cu un an. Nu se ştie însă dacă cineva a descoperit direcţia corectă sau copacii dătători de energii pozitive.

O veche legendă prusiană baltică glăsuieşte că, odată, cneazul Bartii, aflat la vânătoare, luase urma unui cerb. Deodată, în liniştea pădurii s-a auzit o melodie fermecătoare. Cneazul s-a lăsat ghidat de glasul armonios, până într-un luminiş unde, spre surprinderea lui, a întâlnit o fată neasemuit de frumoasă ce cânta la liră.

Fecioara era creştină şi se numea Predislava. Cneazul s-a îndrăgostit nebuneşte de ea şi a cerut-o în căsătorie, însă aceasta l-a refuzat, spunându-i că jurase că se va logodi doar cu un bărbat de aceeaşi religie cu ea. Cneazul a acceptat să se creştineze, cu o singură condiţie: ca fata să dovedească puterea Dumnezeului său invizibil, demonstrându-i că acesta este mai puternic decât falnicii copaci ai pădurii.

Atunci Predislava a început să cânte la liră şi mai duios ca înainte. Păsările au amuţit de încântare, vântul şi-a oprit freamătul, iar copacii au început să danseze. Cneazul a căzut în genunchi şi cu lacrimi în ochi a recunoscut atotputernicia Domnului. I-a oferit Predislavei un inel de logodnă şi dragostea sa veşnică. Se spune că până şi copacii au fost atât de înduioşaţi de lacrimile sincere ale cneazului, încât au încremenit în dansul lor fermecător.

În anul 2006, printre trunchiurile împletite ale copacilor au fost sădite câteva mlădiţe de pin, din seminţe ce proveneau atât de la pinii drepţi, cât şi de la cei contorsionaţi. Experimentul a fost realizat cu scopul de a vedea dacă noii pini vor creşte la fel de întortocheaţi. La începutul anului 2014, biologii parcului afirmau cu uimire: „Deşi până acum pinii ar fi trebuit să crească suficient de mult încât să ne putem da seama de forma trunchiului, din motive misterioase, arborii au crescut nefiresc de puţin, abia câţiva centimetri, ca şi cum o forţă stranie i-ar împiedica să se dezvolte. Din păcate, nu am ajuns la nicio concluzie cu privire la cauza fenome¬nului, însă s-au emis mai multe ipoteze: cauze naturale necunoscute, mutaţii genetice, influenţa negativă a viruşilor sau dăunătorilor.

Copaci inelari


Se cunoaşte faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oraşul Königsberg, fosta capitală a Prusiei Răsăritene, redenumită Kaliningrad de către sovietici după război, şi împrejurimile sale, au fost sediul Ahnenerbe – societatea nazistă de cercetări etno-istorice şi rasiale, care avea de fapt ca interese principale ştiinţele oculte. Se spune că în subteranele Königsberg-ului, naziştii construiseră un laborator în care realizau experimente terifiante. Odată cu retragerea trupelor germane de pe aceste teritorii, este foarte probabil ca ofiţerii nazişti să fi îngropat în pădure containere cu substanţe chimice toxice, care ulterior au început să se infiltreze în sol, producând mutaţii genetice.

Conform mărturiilor celor care au îndrăznit să ajungă în pădurea dănţuitoare, această zonă provoacă organismului uman reacţii anormale: sentimente puternice de teamă inexplicabilă, dureri de cap, halucinaţii teribile. Fenomenul copacilor dănţuitori reprezintă, în continuare, o enigmă pentru oamenii de ştiinţă şi, cel mai probabil, în aceste pământuri zac ferecate secrete de nedivulgat.


Citiți și:

«Gurile de Rai» ce sunt înzestrate cu puteri magice! Cele mai cunoscute puncte energetice din România care sunt benefice
Fascinaţie şi mister. Top 10 cele mai bizare minuni ale lumii
Dansul uriaşilor




yogaesoteric
29 ianuarie 2017



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga