Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
David Rockefeller despre Noua Ordine Mondială: «Mă declar vinovat și sunt mândru de asta»

 

Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” – David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994, la un dineu al ambasadorilor ONU.

Unii chiar cred că suntem parte a unei societăţi secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, mă caracterizează pe mine şi pe familia mea ca «Internaţionalişti» ce s-au raliat cu alte persoane din toată lumea pentru a edifica o structură mai integrată global şi politic (n.ed. Noua Ordine Mondială) – o lume – dacă vreţi să o numiţi aşa. Dacă aceasta este acuzaţia, atunci mă declar vinovat – şi sunt mândru de acest lucru!” – David Rockefeller în cartea Memorii (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002).

David Rockefeller este un puternic om de afaceri american, dar şi un propagandist al Globalizării (Noua Ordine Mondială). De asemenea, acesta este poreclit şi „Împăratul Petrolului” de către scriitorii de conspiraţii, întrucât el a fondat corporaţia petrolieră Standard Oil. Acesta este căsătorit şi are şase copii. Averea sa netă este estimată oficial la 2,2 miliarde de dolari. În realitate averea sa este cu mult mai mare decât este cea prezentată publicului.

Familia Rockefeller alături de Rothschild (Împăratul Aurului), Oppenheimer (Împăratul Diamantelor), de Bronfman (Împăratul Alcoolului și Țigărilor) şi Warburg sunt cei care alcătuiesc chintesenţa Illuminati-lor, iar aceştia, după cum vedeţi, nu se sfiesc să recunoască, deschis, în public, că-s duşmanii oamenilor. Toţi aceştia sunt cei care alcătuiesc cercul intim al Grupului Bilderberg, al cărui scop a rămas Guvernul Mondial.

În 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci preşedinte era unchiul său, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, şi fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank în 1955, acum denumită JPMorgan Chase.

În 1949 devine cel mai tânăr director al Council on Foreign Relations (Consiliului pentru Relaţii Externe), pe care îl stăpâneşte de atunci. A iniţiat planul Marshall.

Printre apropiaţii lui David Rockefeller se numără: familia Rothschild, generalul George C. Marshall, membrii familiei Ford, Bill Clinton, Henry Kissinger, Riley P. Bechtel (Bechtel Group), Gianni Agnelli (Fiat), John Loudon (Royal Dutch-Shell), C. Douglas Dillon, David Packard (Hewlett-Packard), familia Dulles, Katharine Graham (Washington Post), Brooke Astor (Astor family – Waldorf-Astoria Hotel), Peter G. Peterson (preşedintele Blackstone Group, fost preşedinte Council on Foreign Relations), Arthur Ochs Sulzberger Jr. (preşedintele New York Times).

Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, înainte de a deveni preşedinte al Federal Reserve. Banca sa are strânse legături cu World Bank. Trei dintre preşedinţii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black Sr. şi George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation şi al altor organisme Rockefeller. De asemenea familia a găzduit pe proprietăţile sale numeroase întâlniri regulate cu guvernatori de bănci naţionale sau ale Băncii Mondiale şi Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed Jr, a fost asistentul lui Eugene R. Black Sr. (al cărui tată a fost preşedintele Rezervei Federale). A dezvoltat legături apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) încă din anii ʼ50. Apropiaţi ai familiei Rockefeller: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt Jr., Kermit Roosevelt Jr., William Bundy.

În vara lui 1964 are o întâlnire de două ore şi jumătate cu Nikita Hrusciov. Apoi şi cu succesorul său, Leonid Brejnev. În 1965, Rockefeller şi câţiva oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect era North American Free Trade Agreement (NAFTA) despre care Henry Kissinger spunea: „NAFTA este o piatră de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale”.

În 1973 a fost creată la iniţiativa sa Comisia Trilaterală. Alţi membri fondatori au fost Alan Greenspan şi Paul Volcker, ambii foşti capi ai Federal Reserve. De asemenea şi Zbigniew Brzezinski, care a fost şi director. În mai 1973 Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou în piaţa Karl Marx.

A fost președinte al Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat în 1973. L-a convins pe preşedintele Jimmy Carter să aprobe intrarea şahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, în SUA pentru spitalizare. Această acţiune a precipitat criza ostaticilor din Iran.

În ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale, formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: „Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta”. Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui d’Estaing: „Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat”.

În 1992, a fost desemnat să conducă Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfătuit Rusia în privinţa modernizării băncilor. În 2006 a format o echipă cu şefii de la Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care. JPMorgan a anunţat în 2016 că l-a numit în board-ul său de consilieri internaţionali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alătură consultanţilor JPMorgan. Este acţionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce şi napalm. Edificator pentru ce are în cap sunt înseşi declaraţiile sale. În august 1973 într-un articol pentru New York Times se cita din spusele acestuia: „Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante şi de succes din istorie”.
Aceasta deoarece şi China le-a servit şi le serveşte drept laborator special de studiu pentru societatea de mâine dorită de ei.

La Consiliul de Afaceri al Naţiunilor Unite, 14 Sept. 1994, Rockefeller spunea: „Dar această fereastră de ocazii, în care putem construi o ordine mondială interdependentă, nu va fi deschisă pentru mult timp. Deja sunt forţe puternice care lucrează şi ameninţă să distrugă toate speranţele şi eforturile noastre de a ridica o structură rezistentă de interdependenţă globală.” Şi apoi cea mai celebră exprimare a sa: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se întruneşte pentru prima dată la Hotel de Bilderberg, de unde şi denumirea grupului, lângă Arnhem (Olanda), între 29 şi 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul şi modalitatea de lucru a celor ce se întrunesc periodic la aceste întâlniri este declaraţia de la 5 iunie 1991 a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations), cu privire la prestaţia presei faţă de deciziile grupului Bilderberg: „Suntem recunoscători conducerilor publicaţiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi au respectat promisiunea lor de discreţie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul nostru global dacă am fi devenit subiecţi ai luminilor presei în toţi aceşti ani, dar lumea este mult mai sofisticată şi mai pregătită acum să înainteze spre o guvernare globală…
De menţionat că prima conferinţă Bilderberg din SUA, din 1957, a fost sponsorizată de Fundaţia Ford.

Acum patriarh al celebrei familii Rockefeller, David a fost unicul fiu al lui John D. Rockefeller ‒ considerat la momentul respectiv cel mai bogat om din toate timpurile, cu o avere de 200 miliarde de dolari – şi nepotul magnatului petrolier John D. Rockefeller Jr., fondator de Standard Oil. Cei patru fraţi ai săi au murit adolescenţi şi foarte tineri. Banii familiei, care a fost şi este animată de sentimente filantropice, astfel că de-a lungul istoriei ei a donat mai mult de jumătate din avere diverselor proiecte, au construit şi sponsorizează în continuare universitatea din Chicago, Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale, Fundaţia Rockefeller (1913), a cărei menire este să promoveze progresul ştiinţific în toate ţările lumii. Întotdeauna, membrii clanului au susţinut oficial Partidul Republican, la fel şi fundaţia, fiind fervenţi anticomunişti.” Se pare că rolul acesta îl joacă Rockefeller. Multă lume spune că astăzi, familia Rockefeller reprezintă forţa bancară dominantă în Statele Unite.

Coleg de facultate cu John F. Kennedy

David Rockefeller s-a născut la New York, în reşedinţa de la numărul 10 din West 54th Str., pe atunci cea mai mare vilă din oraş. Mai târziu, edificiul a devenit, fiindcă familia l-a donat, sediul Muzeului de Artă Modernă din New York. David şi-a petrecut copilăria la proprietatea uriaşă a părinţilor săi de la Pocantico, unde Rockefellerii îşi primeau oaspeţii importanţi: amiralul Richard Byrd (ale cărui expediţii în Antarctica au fost finanţate de tatăl său) sau cunoscutul aviator Charles Lindbergh.

În 1936 a absolvit, în mod strălucit, Universitatea Harvard şi apoi a studiat un an la London School of Economics. Aici, l-a cunoscut prima oară pe John F. Kennedy, deşi amândoi învăţaseră la Harvard şi, culmea, David fusese o vreme iubitul lui Kathleen, sora viitorului preşedinte al Statelor Unite. În 1940, a obţinut doctoratul la Universitatea din Chicago, creată de familia sa în 1889. În acelaşi an, beneficiind de experienţă în administraţia centrală, a devenit secretar al primarului din New York, Fiorello La Guardia, fiind plătit simbolic pentru serviciile sale, cu doar „un dolar pe an”.

În 1943, fiind în stagiu militar, s-a înscris la Officer Candidate School şi a fost promovat căpitan în 1945. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial a luptat în Franţa (vorbeşte fluent franceza) în cadrul serviciului militar de informaţii şi în acelaşi timp era şi ataşat militar la Ambasada SUA de la Paris.

Carieră de bancher la Chase Bank

În 1946, David Rockefeller a devenit cel mai important bancher al familiei, unind Banco Rockefeller cu Chase National Bank, fiind asociat pentru mult timp, nu doar cu familia ci şi cu unchii săi, Abby şi Winthrop Aldrich, fraţii mamei. David a urcat toate treptele ierarhice şi în 1960 a devenit preşedinte al acestei instituţii bancare, transformată după mulţi ani în Chase Manhattan. Din 1969 şi până în 1980 a condus banca familiei cu talent şi mână de fier. A fost, până de curând, unicul mare acţionar.

Chase Manhattan a fost, în principiu, o bancă pentru clienţii corporatişti puternici din punct de vedere economic, ca de exemplu General Electric, care a devenit administrator al Rockefeller Center, unde a şi închiriat o mare parte din spaţiu. De asemenea, s-a străduit să asocieze banca sa cu industria petroliferă, pe care a finanţat-o datorită conexiunilor cu cu cei care conduceau companiile apărute din Standard Oil, şi în special cu ExxonMobil.

În 1960, sub conducerea lui David Rockefeller, s-a construit noul sediu central al băncii, situat în inima financiară a SUA, în Manhattan, pe strada Liberty, aproape în faţa FED, banca centrală a Americii. Cu 60 de etaje, a fost la acel moment edificiul bancar cel mai mare din lume, având şi cinci etaje subterane. Principalul competitor al Chase Bank, şi atunci şi acum, este City Bank din New York, divizie a holdingului Citigroup. National City a avut o statornică relaţie cu familia Rockefeller, încă de pe vremea bunicului lui David, William Rockefeller. James Stillman Rockefeller a fost chiar preşedinte al National City. În 1960, împreună cu şefii altor companii, au format Chase International Advisory Committee, care în 2005 avea 28 reprezentanţi din 19 state din întreaga lume, mulţi dintre ei, prieteni cu David, preşedinte al Comitetului până în 1999, an în care a părăsit postul. După fuziunea cu J.P. Morgan, Chase International a luat numele de International Council, şi printre cei mai reprezentativi membri sunt Kissinger, Riley P. Bechtel, Andre Desmarais şi George Shultz, actualul preşedinte.

În mandatul lui David, Chase Bank s-a extins internaţional, transformându-se într-un pilon al sistemului financiar mondial şi devenind banca principală a Naţiunilor Unite, cu aproximativ 50.000 de sucursale. Interesant este că în 1973 s-a deschis în Uniunea Sovietică prima sucursală a unei bănci americane, chiar în Piaţa Karl Marx, de lângă Kremlin. În acelaşi an, Rockefeller a vizitat China, şi în urma acestei călătorii lângă Chase Bank a apărut prima sucursală a Băncii Naţionale a Chinei în Statele Unite.

Tot în vremea preşedinţiei la bancă a lui David Rockefeller, instituția financiară a avut o relaţie excelentă cu Banca Mondială, toţi cei trei preşedinţi ai acesteia: John J. McCloy, Eugene Black şi George Woods lucrând anterior la Chase Bank, la fel ca şi Paul Volcker, înainte de a deveni preşedinte la FED. Relaţia lui Volcker cu Rockefeller a fost atât de bună, încât a renunţat la funcţia de la FED pentru a lucra la Rockefeller Group Inc., uriaşa companie a celebrei familii.

În Clubul Bilderberg, de la prima reuniune

Globalist convins, David Rockefeller a participat la reuniunea inaugurală a influentului grup Bilderberg. Au fost invitate atunci 130 de personalităţi din lumea academică, din mediul de afaceri şi din politică. Cea mai puternică organizaţie „vizibilă” implicată în conducerea lumii a avut întâia sa conferinţă în noaptea de 29 spre 30 mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, hotel de la care şi-a luat şi numele (prinţul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg). Deşi înfiinţat acum jumătate de secol, se cunosc foarte puţine informaţii exacte despre acest forum elitist. În context, nicio sursă, din păcate, nu e sigură, fiindcă nu există posibilitatea să fie verificată. De aceea prudenţa în afirmaţii este recomandabilă. Faptul că reuniunile au caracter absolut confidenţial şi că nu sunt mediatizate a făcut ca de mult timp clubul să fie considerat o societate secretă, în jurul căreia s-au ţesut tot felul de ipoteze.

Printre reproşurile care i se aduc se numără teama de a vedea o structură ce reuneşte un număr mic de persoane influente şi puternice, care ia decizii importante în politică şi în economie, fără niciun control democrat din partea altcuiva. După căderea imperiului sovietic ceea ce se reproşează acestui puternic grup de lobby este orchestrarea mondializării economiei. Rockefeller afirmă că Bilderberg nu-şi propune să rezolve dispute şi că participanţii sunt „liberi să se informeze despre ceea ce i-au auzit pe şefii lor de guvern”.

Creator şi finanţator al Trilateralei

Din cauza insatisfacţiei pe care a trăit-o în 1973, fiindcă i-a eşuat tentativa de a include Japonia în acest grup, David Rockefeller a creat Comisia Trilaterală, şi sub influenţa altor personaje politice importante. Astfel că la 1 iulie 1973, la Tokyo, într-o lume atunci bipolară, câţiva lideri ai Clubului Bilderberg, printre care David Rockefeller, Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski lansau Trilaterala, formată din Statele Unite, Europa şi Japonia. A devenit foarte activă, ajutată şi de o reţea puternică de influenţă, cu multiple ramificaţii. Adevărat cenaclu al elitei politice şi economice internaţionale, acest club exclusivist a suscitat controverse încă de la început, afirmându-se că şi Trilaterala şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – magnatul David Rockefeller, cel care ani de zile a avut contacte cu europenii!

Scopul Comisiei era să activeze forţele de vârf ale giganţilor industriali şi economici, adică ale SUA, Europei Occidentale şi Japoniei, şi să forţeze crearea definitivă a „noii ordini mondiale”. S-a speculat că oferă elitei venite din diferite direcţii ale masoneriei posibilităţi de întâlnire pentru colaborare secretă, creându-se o bază politică extinsă influenţei grupului Bilderberg. Astăzi, tot mai multe voci susţin că Trilaterala are sub control economia, politica, armata şi mass-media americane, reuşind şi performanţa de a aduce în interiorul consiliului director elita domnitoare din Japonia. Regrupând în jur de 300 de personalităţi dintre cele mai distinse şi influente – reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi FMI, oameni de afaceri, politicieni, demnitari, „intelectuali” – din cele trei zone-cheie ale lumii, Triada s-a impus rapid ca un principal instrument al acordului dintre SUA, Europa şi Japonia, grijulie totodată să protejeze interesele companiilor multinaţionale şi să-i „lumineze” prin analizele sale pe conducătorii politici.

Comisia Trilaterală a devenit obiectul investigaţiilor întreprinse de o parte a mediilor de comunicare, când s-a descoperit că la sfatul lui David Rockefeller, Jimmy Carter numise 15 membri ai Trilateralei în posturi de consilieri la Casa Albă. E drept că după aceea cu toţii au renunţat la a face parte din Comisie. Pe deasupra, s-a descoperit şi că preşedintele Carter fusese membru al organizaţiei. Administraţia Clinton a avut 12 membri din Trilaterală, inclusiv Bill Clinton; de altfel, şi Gerald Ford şi George Bush Sr. au făcut parte din „trilateralişti“. În 1989, David Rockefeller a vizitat URSS, conducând o puternică delegaţie a Comisiei, din care nu lipseau Henry Kissinger, fostul preşedinte Giscard d’Estaing, fostul premier japonez Yasuhiro Nakasone. Discuţia cu Mihail Gorbaciov s-a axat pe integrarea Uniunii Sovietice în economia mondială. Informaţiile primite în urma unor astfel de întâlniri se transmit sub forma unor informări scrise, diferitelor persoane importante dar şi liderilor politici americani.

Reuniunile de familie, de două ori pe an

La Pocantico, proprietatea familiei întinsă pe 3.400 acri, Rockefeller are întâlniri formale cu oficiali ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional, dar şi cu lideri mondiali, regi, preşedinţi. Bineînţeles, toţi aceştia au trecut şi pragul reşedinţei magnatului, eleganta Hudson Pines, unde în 1986 Ronald Reagan a mărturisit că doar acasă la el se simte atât de bine. După moartea fraţilor săi John D. al III-lea în 1978, Nelson în 1979 şi Laurance în 2004, David a devenit atât şeful clanului Rockefeller, cât şi al Habitation 5600, biroul acestei familii cu şase generaţii, situat la etajele 54 şi 56 din Edificiul GE în Rockefeller Center.

Pe deasupra, firma oficial asociată la Rockefeller, Milbank, Tweed, Hadley & McCloy, îşi are sediul în clădirea centrală a JP Morgan Chase, fiind sfătuitorul privat al familiei – şi al Chase Bank ‒ încă de pe vremea lui John D. Jr., tatăl lui David Rockefeller. În general, coeziunea clanului se menţine şi prin reuniunile ţinute la Playhouse, de la proprietatea din Pocantico, programate în fiecare an, în iunie şi în decembrie. În 2000, David Rockefeller a vândut Rockefeller Center, al cărui beneficiar a fost Jerry Speyer, de la Tishman Speyer Properties.

Ulterior, s-a descoperit că David şi Speyer erau prieteni încă din vremea creării Muzeului de Artă Modernă, care a fost mai mult o asociaţie decât un acord financiar. În 2003, David Rockefeller a fost membru onorific al juriului care a selectat proiectele de la concursul pentru memorialul ce va fi amplasat în World Trade Center. Doi ani mai târziu, când împlinea 90 de ani, magnatul a donat 100 de milioane de dolari Muzeului de Artă Modernă şi 50 de milioane Universităţii Rockefeller, două din cele mai importante instituţii ale familiei.

Primul Rockefeller care şi-a scris memoriile

Printre hobby-urile lui David Rockefeller, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei „elite mondiale” care a pus la cale planurile globalizării, se înscrie şi interesul pentru entomologie şi navigaţie. Iahtul său îi este cel mai bun prieten pentru aşa ceva.

Din anii ’40 şi până în zilele noastre, bancherul a fost un prodigios creator de relaţii. Rolodex-ul din biroul său conţine peste 150.000 de vizite, cu informaţii personale despre personalităţile cele mai puternice din lume. Se estimează că averea sa este uriaşă, dar membrii familiei Rockefeller n-au agreat niciodată topurile în care era măsurată bogăţia lor.

Impresionanta colecţie de artă a magnatului cuprinde pictori de la impresionişti până la postmodernişti. Până în anul 2000, David Rockefeller şi alţi membri ai familiei au fost acţionari minoritari la ExxonMobil, companie desprinsă din Standard Oil.

În 2002, David Rockefeller şi-a publicat memoriile, fiind primul din cele şase generaţii ale clanului Rockefeller care şi-a scris autobiografia. E drept că pentru acest demers a avut nevoie de zece ani! El povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dezvoltându-şi „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă”. Însă pasajul cel mai interesant din autobiografie se găseşte la pagina 405.

Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea. „Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra instituţiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind «internaţionalişti» care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Da, aşa este, pledăm pentru globalizare.”
 
David Rockefeller este membru al multor societăţi secrete, după cum el însuși recunoaște:
„- Century Club (cunoscut și ca The Century Association), New York;
- Harvard Club of New York;
- River Club, New York;
- Knickerbocker Club, New York;
- Links Club, New York;
- University Club, New York;
- Recess Club, New York;
- Economic Club of New York;
- New York Yacht Club;
- Alfalfa Club, Washington;
- Bohemian Club, San Francisco – Rockefeller și fiul său, David Jr., sunt membri ai Stowaway Camp din Bohemian Grove;
- Să nu uităm şi de Grupul Bilderberg
.”


Citiţi şi:
Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri
Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)

 

yogaesoteric
7 februarie 2017


 

Articole publicate recent

> 26 IulieCRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (V)

> 24 IulieStatul-magician și manipularea perfidă. Ce ne învață Culianu

> 24 IulieFostul șef al Securității comuniste, Mihai Pacepa, îl susține pe Donald Trump

> 23 IulieImplantare cu cip RFID în secret! Medicii au extras un cip RFID de la o victimă a traficului de persoane

> 23 IulieNew York Times face dezvăluiri deranjante ce provin din surse de spionaj despre bomba de la Manchester şi provoacă indignarea Londrei

> 22 IulieScandal la Vatican. Secretarul pentru finanțe, acuzat de pedofilie

> 22 IulieRomânia, ca membru NATO, intră în lupta împotriva ISIS

> 21 IulieEste șocant dar adevărat: Naziștii și masonii, «părinții» Uniunii Europene (II)

> 19 IulieEminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost asasinat (II)

> 19 IulieUluitor: FBI ul dezvăluie fotografii şocante cu momentul 9/11 dovedind că în realitate Pentagonul a fost lovit de o rachetă

> 18 IulieCRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (IV)

> 18 IulieA fost reactivată Unitatea H. Direcție specială secretă pentru homosexuali!

> 18 Iulie«Consilierul», dezvăluiri explozive: Masoneria s-a infiltrat în SRI şi Armată în epoca Constantinescu, Coldea și Kovesi poartă amprenta comunismului

> 17 IulieCanada instaurează «poliția vorbirii». Cine nu se adresează transgenderilor conform noilor norme riscă închisoarea sau reeducarea

> 16 IulieAveți grijă cu ce vă «jucați», că nu știți pe cine invocați! Mano Cornuto

> 14 IulieEste șocant dar adevărat: Naziștii și masonii, «părinții» Uniunii Europene (I)

> 14 IulieLuați cu toții o porție de multiculturalism! «Femeile, o specie pe cale de dispariție în inima Parisului»

> 13 IulieEminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost asasinat (I)

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga