Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
David Wilcock: Cultul cargourilor şi Programul Spaţial Secret (I)


Deşi lucrurile par „aproape prea liniştite” în lume la momentul acesta, războiul din Programul Spaţial Secret (Secret Space Program) nu a fost niciodată mai fierbinte sau mai intens decât acum. Nu mai primim informaţii datorită securităţii operative – totuși, avem indicii serioase referitoare la încotro duc toate acestea. Fotografia de la începutul articolului este o reprezentare profesională a părţii aeriene a bătăliei care are loc acum, pe baza unor informaţii secrete de nivel înalt.

Nu este deloc o situaţie normală. Datorită tehnologiei de „mascare”, acest război este aproape invizibil pentru noi – cu toate acestea, sunt semne ale bătăliei pe care le putem constata.

Navele spaţiale sub formă de lacrimă (pe care le puteți observa în fotografia de la începutul articolului) sunt ale Draconienilor, iar navele triunghiulare în formă de V reprezintă un nou şi neaşteptat atac venit din partea a ceea ce pare a fi Alianţa (extratereștrilor benefici care urmăresc să ajute planeta Pământ). Vom furniza întregul context în acest articol, pentru a vă ajuta să înţelegeţi ceea ce se petrece acum, precum şi încotro pot conduce toate acestea.

Pentru a înţelege desfășurarea acțiunii, este necesar să privim evenimentele dintr-o nouă perspectivă extinsă ce este necesară, la care putem ajunge cu ajutorul unor exemple convenţionale puţin cunoscute.

PRIMA PARTE: CULTUL CARGOURILOR ŞI PROGRAMUL SPAŢIAL SECRET

O schimbare radicală poate deveni rapid o „nouă normalitate” plictisitoare

Priviţi dispozitivul pe care citiţi aceste cuvinte chiar acum. Folosirea lui este o parte din rutina dvs. zilnică. Nici nu vă gândiţi prea mult la aceasta.
Gadget-ul funcţionează în general aşa cum ar trebui. Deşi nu ştiţi totul despre el, aţi învăţat cum să îl folosiţi şi cum să vă descurcaţi cu el. Puteţi să citiți articole, să jucaţi jocuri cu efecte video impresionante, să vorbiţi cu oameni pe care îi puteţi vedea pe ecran şi să comandaţi bunuri şi servicii care urmează să vă fie livrate. După doar câteva click-uri puteţi garanta că în numai 24 de ore cineva va ajunge la uşa dvs. cu o cutie care va conține ceea ce doriți. Nu trebuie să munciţi în niciun fel pentru a fabrica lucrurile respective. Nici să mergeţi undeva pentru a le găsi. Ele se manifestă în viața dvs. aproape ca printr-o magie.

Totul pare banal

Acum priviți împrejurimile locului în care vă aflați. Dacă sunteţi în interiorul unei clădiri, luaţi în seamă lucruri ca ferestrele, podelele cu covoare, corpurile de iluminat şi hainele cu care sunteţi îmbrăcat/ă. Probabil aveţi un portofel ce conţine carduri de plastic cu ajutorul cărora vă puteți procura lucrurile pe care le doriţi, doar prin simpla introducere a acestora într-un dispozitiv cu butoane.

Priviţi materialele din care sunt făcute lucrurile din jurul dvs., funcţiile pe care le realizează şi confortul pe care vi-l aduc. Totul pare foarte normal.

Dar dacă ați proiecta în situaţia dvs. din prezent pe cineva care a trăit chiar și numai acum 100 de ani, ființa respectivă va fi ameţită de lucrurile misterioase pe care le vede. Dacă va fi dusă după aceea înapoi în timpul său, persoana va povesti probabil despre „zei” mistici într-un mediu paradisiac, unde au loc fenomene inexplicabile de magie și vrăjitorie.

Tot ceea ce experimentaţi devine „normal”

Puteţi de asemenea să urcați într-un avion şi să călătoriţi pe distanţe mari, drum care v-ar fi luat luni de zile dacă l-ați fi parcurs cu calul sau cu vaporul, înainte de a se inventa calea ferată în 1804. Puteţi călători acum atât de repede, încât atunci când trupul dvs. se aşteaptă să fie zi, să fie de fapt noapte şi viceversa.

Orice locaţie din interiorul unei clădiri este în cele din urmă un fel de cameră. Astfel că vă găsiți într-o cameră, stând jos, poate privind afară pe geam, iar acesta este un lucru foarte obişnuit. Chiar dacă sunteți într-o maşină, într-un tren sau într-un avion, tot vă aflați în interiorul unui mijloc de transport familiar. Locurile, ferestrele, decorul şi ceea ce vedeți pe geam este complet non-provocator pentru sistemele dvs. de gândire/credinţă. Toată lumea cunoaşte lucrurile acestea.

Puteți întâlni mulţi oameni diferiţi

Vedeţi oameni de rase diferite în timpul rutinei dvs. zilnice – atât în persoană, cât şi sub alte forme. Asiatici, negri, latini, caucazieni şi alţii. Nu sunteţi surprinşi sau speriaţi de diferenţele în modul cum arată aceştia. Totul este foarte normal pentru dvs.

Doar atunci când apare ceva sau cineva nou, pentru scurt timp întreaga dvs. realitate se poate întoarce cu susul în jos. În curând, însă, chiar și o modificare radicală – cum ar fi descoperirea unei noi rase de oameni ce este diferită de a noastră – devine o parte normală a vieţii zilnice.

CULTUL CARGOURILOR

Thayer Watkins, profesor din cadrul Universităţii de Stat San Jose din SUA, este unul dintre puţinii erudiţi care au studiat fenomenul ciudat al „cultului cargourilor” care s-a format în unele dintre insulele Pacificului de Sud.

Majoritatea acestor insule se află în zona numită Melanezia, în nord-estul Australiei și chiar lângă Japonia. În teatrul bătăliilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai multe insule melaneziene diferite, care până atunci se aflaseră într-o izolare aproape completă, au fost invadate de oameni cu o înfăţişare misterioasă, cu piele albă.

Trupe militare au debarcat pe aceste insule, având cu ele tehnologie avansată, fiind îngrijorate că teritoriul respectiv ar putea fi infiltrat de inamic, şi le-au folosit apoi ca baze pentru a iniţia noi atacuri. Australia şi Noua Zeelandă erau ţări aliate şi existau temeri că Japonia ar încerca să le invadeze pe cale aeriană sau pe mare dinspre nord-est. Așa încât insulele melaneziene au fost de asemenea folosite ca baze militare, pentru lupte active şi sângeroase, cum ar fi cele de la Guadalcanal, care este în Insulele Solomon (vedeți harta de mai jos).

Astfel, Melanezia a devenit rapid o zonă de importanţă tactică semnificativă în cel de-Al Doilea Război Mondial, devenind un exemplu foarte dinamic de aculturație – asimilare de către localnici a culturii societăţii moderne, ce a fost adusă prin intermediul trupelor militare – din istoria secolului al XX-lea.

Băştinaşii au fost expuşi unui nivel de sofisticare, civilizaţie şi tehnologie diferit de orice s-ar fi aşteptat înainte de aceasta. Acest fapt are o semnificaţie mult mai mare pentru situaţia noastră prezentă decât ar putea realiza majoritatea oamenilor.

Locuitorii din Melanezia nu erau conştienţi de marea lume din jurul lor. Din punctul lor de vedere, Melanezia era întreaga lume, şi orice om pe care l-ar fi putut cunoaște trăia pe tărâmul respectiv. Niciodată nu le trecuse prin minte ideea că populaţia lor era de fapt foarte mică şi că existau ținuturi mult mai vaste unde trăiau oameni. De asemenea, nici nu-şi puteau imagina vreo tehnologie dincolo de nivelul primitiv la care ajunseseră ei.

Prof. Thayer Watkins despre „cultul cargourilor”

Iată un extras din descoperirile profesorului de la Universitatea de Stat San Jose care ne ajută să începem această discuţie.

Acesta este un aspect cu o importanţă-cheie despre lumea „din interior” despre care am auzit de ani de zile. După ce urmărim acest fir al cercetării, veţi înţelege de ce.
Am adăugat imagini pentru a întări afirmațiile profesorului.

După Al Doilea Război Mondial, antropologii au descoperit că o religie neobişnuită se dezvoltase în rândul locuitorilor insulelor din Pacificul de Sud. Era orientată în jurul conceptului de cargou, pe care insularii îl percepeau ca fiind sursa bogăţiei şi puterii europenilor şi americanilor. În această religie, cunoscută drept Cultul Cargoului, se consideră că dacă sunt realizate ceremonii adecvate, încărcături cu bogăţii vor fi trimise dintr-un oarecare loc paradisiac.

Totul era foarte logic pentru locuitorii insulelor.
Ei au observat că munceau din greu şi erau săraci, pe când europenii şi americanii nu munceau, ci în schimb scriau lucruri pe hârtie.
La timpul potrivit, o încărcătură cu lucruri minunate ajungea la ei.

Membrii acestui cult au construit replici ale aeroporturilor şi avioanelor din crengi și nuiele. Apoi scoteau sunete asociate avioanelor, în încercarea de a activa trimiterea cargoului către ei.

 
 
  

 
 
 
Deşi existenţa Cultului Cargoului a devenit cunoscută abia după cel de-Al Doilea Război Mondial, cultul se dezvoltase cu mult înainte, atunci când europenii au ajuns pentru prima dată acolo cu vapoare. Existau legende printre locuitorii insulelor referitoare la «zeul-strămoş» care a călătorit spre vest şi a promis că într-o zi se va întoarce…

Localnicii au construit și o colibă în pădure, iar membrii cultului aduceau bani şi îi lăsau acolo, aşteptând să se înmulţească. Uneori erau folosite replici ale servietelor pentru păstrarea banilor. Din păcate se pare că banii au fost deseori furaţi din aceste «bănci» din junglă, lăsându-i pe localnici chiar şi mai săraci decât fuseseră anterior…
 

În Noua Guinee, autorităţile australiene au solicitat ajutorul fiului unui faimos luptător pentru a descuraja acest cult. Acesta a fost eficient iar, ca răsplată, autorităţile australiene i-au oferit o călătorie la Sydney. În timp ce se afla în capitala Australiei, omul a vizitat un muzeu de antropologie. Acolo a văzut expuse obiectele de cult sacre ale poporului său. Când s-a întors în Noua Guinee, bărbatul a răspândit vestea că sursa puterii australienilor provine din faptul că au furat arta sacră de la poporul său şi apoi au construit un templu în care să o păstreze. Un nou cult s-a dezvoltat în jurul acestei idei.”

Promisiunile „zeilor” nu au fost ţinute

Soldaţii din cel de-Al Doilea Război Mondial care au vizitat aceste insule și care i-au ajutat pe localnici le-au împărtăşit acestora învăţăturile creştine, precum și ideile referitoare la sfârșitul erei actuale şi la Ascensiune.

Mai apoi războiul s-a terminat. Inamicul Statelor Unite nu a încercat niciodată să invadeze insulele sau să le folosească drept zonă pentru baze militare. Semnificaţia tactică a acestor insule a dispărut. Promisiunile «zeilor» nu au fost ţinute. Nimeni nu s-a mai întors la localnici cu Cargouri.

Culturile de tip Cargo s-au format după ce aceste populații au fost părăsite de invadatori. Rezultatele au fost neanticipate.
Chiar şi cele mai comune aspecte ale civilizaţiei noastre «moderne» au fost ridicate la nivelul unor ceremonii religioase oculte elaborate şi au căpătat o importanță extrem de mare
.”

O civilizaţie total diferită de a noastră ar putea opera pe Pământ fără ca noi să fim conştienţi de aceasta.

Deşi aceste informații sunt disponibile publicului, ele au o semnificaţie mult mai mare în interiorul comunităţii complexului militar-industrial decât în lumea obişnuită.

Este posibil să trăim pe „insule” pe care le numim continente chiar aici pe Pământ, gândindu-ne că acestea sunt singurele locuri unde poate trăi cineva. În ciuda a cât de avansaţi credem că suntem, este cu putință să nu avem nicio idee asupra adevăratului scop al fiinţelor şi tehnologiilor care operează în jurul nostru.

Este posibil ca aceste ființe să ne fi vizitat şi să ne fi dat „cargouri” în anumite momente pe care le considerăm a fi un trecut îndepărtat. Apoi noi am format rapid anumite sisteme de credinţă în jurul lor.

Probabil că „Cargoul” original a dispărut demult, dar diferite relicve şi lucrări de artă au rămas – aducând omagiu celor văzute cândva de strămoşii noştri. Alte „Cargouri” este posibil să fi aterizat mult mai recent – şi să fi inspirat multe descoperiri importante care au condus la progresul despre care noi acum considerăm că a venit de la sine în societatea noastră.

Noi, oamenii, credem acum că avem toate răspunsurile. Credem cu ardoare că înţelegem realitatea şi că concluziile noastre sunt raționale şi chiar evidente. Luptăm pentru sistemele noastre de credinţe şi le apărăm, chiar până la moarte, din moment ce ele sunt „normale”. Este ceea ce „Dumnezeu” ne-a revelat – ca și zeul Ştiinţei.

Noi credem că oricare ar fi nivelul tehnologiei la care am ajuns în prezent, acesta este cel mai bun din ceea ce există, sau va exista. Cu greu ne putem imagina să avem ceva mai bun, în acest moment. Fiecare nouă schimbare este suficient de gradată astfel încât suntem doar puţin entuziasmați înainte ca ea, de asemenea, să devină ceva „normal”.

„Scientific American” a discutat cultul religios al cargoului în mai 1959

Ca şi membrii cultului cargoului, noi am avut doar mici scântei de cunoaştere despre „obiectele zburătoare neindentificate” şi despre „extratereştri” din lumea de zi cu zi. Nu toți oamenii cred multitudinea de mărturii despre aceste evenimente. Cei care cred sunt însă încurajați tocmai de faptul că există o opoziție atât de mare.

Ca şi în cazul cultului cargoului, cunoaşterea pe care o primim de la vizitatorii noştri poate fi rapid contorsionată în sisteme de credinţă care sunt rareori, sau chiar niciodată, puse sub semnul întrebării.

În acest sens, vă oferim în continuare un extras din articolul apărut în Scientific American în mai 1959, despre religiile de tipul cultului cargoului:

Oamenii din insulele centrale din Noua Guinee sunt ultimii care sunt prizonierii freneziei religiilor recurente de tip «cultul cargoului». Chiar dacă sunt îmbunătăţite în mod variat cu detalii din mitul nativ şi din credinţe creştine, aceste culte, toate, înaintează aceeaşi temă centrală: lumea se va sfârşi într-un cataclism teribil. După aceea, Dumnezeul strămoşilor sau vreun erou al unui cult local va apare şi va inaugura paradisul pe Pământ. Moartea, bătrânețea, boala şi răul nu vor fi cunoscute de cei care vor trăi atunci. Bogăţiile omului alb vor ajunge la melanezieni.

Deşi afirmaţiile unui asemenea cult dintr-o anumită zonă fără îndoială a inspirat credinţe similare în alte zone, dovezile indică faptul că aceste culte au apărut independent în mai multe locuri ca răspunsuri paralele la acelaşi stres social enorm.

Printre mişcările sociale cel mai bine cunoscute celor care studiază aceste fenomene din Melanezia sunt cea a «Cultului Taro» din Noua Guinee, a «Nebuniei Vailala» din Papua, a «Cultului Goliciunii» din Espiritu Santo, a «Mişcării John Frum» din New Hebrides şi a «Cultul Tuka» din insulele Fiji.

În anumite momente, cultele au fost atât de bine organizate şi de persistente la modul fanatic încât ele au adus munca guvernului la o răscruce.

Adesea izbucnirile acestor culte au luat autorităţile printr-o totală surprindere şi le-au confruntat cu opoziţia maselor în mod alarmant...

Trupe din ambele părţi din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au descoperit că sosirea lor în Melanezia era considerată de către localnici ca fiind un semn al Apocalipsei.

Militarii care au aterizat în New Hebrides, îndreptându-se spre lupta sângeroasă de la Guadalcanal, i-au găsit pe localnici muncind cu frenezie.
Aceștia pregăteau piste de aterizare, drumuri şi docuri pentru navele şi avioanele magice despre care credeau că vin de la «Rusefel» (Roosevelt), regele prietenos al Americii.

Să reflectăm dacă există vreo paralelă

Dacă nu credeţi că un asemenea cult al cargourilor are vreo asemuire cu ceea ce se petrece acum în lume, imaginile următoare vă pot face să vă gândiţi din nou.

 




 

Să nu înţelegeţi greşit
 
Vă rugăm să nu înţelegeţi greşit. Aceste informaţii nu intenţionează să vă minimizeze pe dvs. sau credinţele dvs. Sunt oferite doar pentru a furniza un exemplu extrem de relevant al unui adevăr. În fiecare epocă în care oamenii au considerat că au ajuns să știe tot, de fapt s-au înșelat amarnic.

În cazul nostru, Europa, Africa, Asia şi Americile sunt „insule” unde s-a format acest cult al cargoului, mult mai extins.
Extrem de puțini dintre noi au avut ocazia să viziteze Antarctica sau bazele din interiorul Pământului. Știm că aceste locuri există, dar accesul este foarte restrâns.

Propriul nostru „cult al cargoului” se bazează pe anumite credinţe „religioase” despre aceste locuri care nu sunt niciodată puse sub semnul întrebării. De aceea cu greu putem crede că cineva trăieşte în aceste zone. Tot ceea ce credem că știm este „normal” pentru noi, prin urmare este considerat a fi un fapt al vieţii cotidiene.

Noi suntem insule cu propriile noastre „culturi ale cargourilor”

Avem acum dovezi suficiente, de netăgăduit, despre faptul că sistemul nostru solar şi chiar Pământul sunt deja colonizate la scară largă de fiinţe cu care nu suntem în mod normal familiarizaţi.

Există mărturii „din interior” care sunt remarcabile şi care se corelează încrucişat, precum şi dovezi fotografice asupra anomaliilor structurale ale Lunii, ale lui Marte şi ale altor Luni. Aceste structuri includ piramide, obeliscuri, o faţă gigantică de om, domuri enorme din materiale asemănătoare sticlei şi camere subterane pătrate.

Unii oameni de pe insulele noastre chiar ştiu despre „restul lumii”

Există de asemenea oameni de pe „insulele” noastre care sunt deja puternic implicaţi în această civilizaţie mai mare. Ei au ascuns această conexiune de restul populației.
Noi mărturii din interior au arătat că Cabala – elita globală a bancherilor – urmărește un Program Spaţial Secret (PSS) cel puţin încă de la sfârşitul anilor 1700.

Primul Program Spaţial Secret s-a ocupat de construirea de dirijabile

Prima mişcare a Cabalei a fost de a construi baze secrete în America de Sud la începutul anilor 1800. Acolo, membrii acestei clici criminale au urmărit să poată călători prin spaţiu cu ajutorul tehnologiei secrete de construire a baloanelor/dirijabilelor. Munca a început la o scară mai largă în jurul anului 1825, iar un succes semnificativ s-a atins spre anul 1850.
În lumea deschisă, desecretizată, primul obiect zburător propulsat de aburi a apărut în 1852. A călătorit 17 mile, cu o viteză de 6 mile pe oră.

Ca de obicei, tehnologia ținută secretă era cu mult mai bună decât orice era prezentat lumii la momentul respectiv. Contele Ferdinand Von Zeppelin a patentat schema unui obiect zburător rigid în 1895, iar urmarea a fost aceea că dirijabilele au devenit arme de distrugere în Primul Război Mondial. Patentul lui Von Zeppelin a fost un alt exemplu de tehnologie secretă care „s-a scurs” și a ajuns la cunoștința publicului, astfel că a putut fi apoi utilizat pentru scopuri tactice.

În cele din urmă dirijabilele nu s-au mai construit, după ce s-au produs evenimente de genul celui de la Hindenberg din 1937, şi după ce s-a realizat faptul că aceste aparate pot fi doborâte și zdrobite de pământ de curenţii puternici de aer, omorându-i astfel pe toți cei care se află în ele.

Dirijabilele germane clasificate din Primul Război Mondial erau atât de mari încât serveau ca şi transportoare aeriene, fiind capabile să care mai multe avioane de război deodată.

Nave zburătoare secrete au făcut un mare spectacol în 1895-1896

În lumea secretizată, lucrurile au decurs mult mai bine în anii 1800. Acei ani au înregistrat un maxim al observării „navelor zburătoare”, în timp ce persoane care vorbeau germana le pilotau de-a lungul Căii Ferate Transcontinentale din America.

Calea ferată a fost construită şi deţinută de Harriman, un membru al Cabalei. Nava ateriza, iar indivizii care vorbeau germană vorbeau cu localnicii şi chiar îi luau cu ei pentru câte un zbor.
 
Deoarece acesta era un program secret prin care se intenţiona colonizarea sistemului nostru solar, aceste evenimente nu au fost recunoscute niciodată oficial, până în prezent.

Antigravitaţia reală şi abilitatea de a părăsi orbita Pământului nu au apărut până când germanii nu au ajuns la acorduri cu anumite grupări ale extratereştrilor la începutul secolului al XX-lea.

Aceste informații au fost furnizate de persoane din interior, inclusiv de „Bruce”, principala sursă a autorului american Richard C. Hoagland pentru cea mai recentă carte a sa, precum şi inginerul în domeniul aerospaţial William Tompkins.

Războaiele sunt fără sfârşit pentru a ne împiedica să aflăm adevărul

Războaie au existat de milenii, pentru a împiedica „insulele” noastre să afle despre numeroasele populaţii care ne înconjoară, şi despre tehnologia pe care o au acestea.

Ca şi melanezienii chiar înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, noi credeam că insulele-continente pe care trăim acum sunt singura civilizaţie care există în univers. Exact ca şi melanezienii care nu aveau bărci care să navigheze şi să înconjure Pământul, nici noi nu avem la modul deschis, cunoscut, tehnologia care să ne permită să călătorim în spaţiu. De aceea, războaiele pot continua în sistemul nostru solar şi în jurul planetei noastre, folosindu-se tehnologii sofisticate, iar noi nu suntem deloc conştienţi de acestea.

Aceste războaie par a fi, în termenii noştri, foarte vechi. Rapoartele scrise despre ele s-au transformat de atunci în religii încărcate cu credinţe şi puneri în scenă ceremoniale.

Melanezienii nu aveau nicio idee despre cât de vastă este lumea noastră în realitate. Tot ceea ce au văzut erau câţiva soldaţi şi tehnologia lor. Toate sistemele lor de credinţe au fost apoi create în jurul acestui fapt.

În partea a doua a acestui articol vom discuta despre numărul imens de ființe umane din galaxia noastră şi despre diferenţele în percepţia timpului care pot avea loc și care chiar se petrec. 

Citiţi a doua parte a acestui articol


Citiți și:
Chemtrails, extratereştri şi tehnologie E.T. – cucerirea voalată a planetei Pământ? (I)
Descoperirile arheologice recente pun sub semnul întrebării teoriile oficiale asupra originii şi evoluţiei omului
Cartea jucată de Putin în Siria (II)

 

yogaesoteric
26 martie 2017

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga