Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Sănătate >Terapii >
Turiţa mare – Indicaţii terapeutice

 

Denumirea plantei – Agrimonia eupatoria – a fost dată de botanistul Carl von Linne în amintirea regelui Mitridate Eupator din Pont, cel care se pare că a descoperit puterea tămăduitoare a plantei (a trăit din 120 până în anul 63 î.H.).

Povestea în sine este frumoasă. Se pare că în ultimii ani ai domniei sale, regele era adesea imobilizat la pat pentru că avea stări de oboseală puternică, dureri abdominale, dureri de cap, greţuri şi vărsături pentru care medicii nu găseau niciun remediu. În disperare de cauză, aceştia au hotărât să se folosească şi de leacurile din popor şi au apelat la o plantă cu flori galbene, al cărui nume nu se cunoştea. Creştea pretutindeni şi avea reputaţia de făcătoare de minuni. Nu mică le-a fost mirarea când, după doar câteva zile, starea regelui s-a îmbunătăţit vizibil pentru ca, după câteva săptămâni, să se vindece complet. În semn de recunoştinţă, regele a ordonat ca planta să primească numele său. De atunci, denumirea ştiinţifică a turiţei este Agrimonia eupatoria.

Datorită numeroaselor studii moderne ce au vizat calităţile plantei, turiţa este astăzi recunoscută oficial de către medicina modernă ca fiind utilă ca tratament împotriva afecţiunilor ficatului, tulburărilor digestive, bolilor de rinichi, împotriva gutei şi a reumatismului.

Cum o recunoşti

Turiţa mare creşte spontan prin păduri, tufişuri, pajişti de la câmpie până în zona montană, în locurile uşor umbrite şi umede.

Este o specie perenă cu rizom scurt şi rădăcini filamentoase. Tulpina poate atinge înălţimea de 30-100 cm, este neramificată, rigidă, foarte păroasă, cu noduri. Frunzele sunt mari, întrerupt penat-sectate, foliole mari alternează cu foliole mici. Florile de culoare galbenă au forma unei cupe mici, foarte păroasă, muchiată, la vârf cu ghimpi încârligaţi şi sunt grupate în raceme spiciforme lungi. Se deschid de la bază spre vârf, din iunie până în octombrie. Fructele sunt 2 nucule cu ghimpi cu vârf îndoit.

Substanţe active

Turiţa mare conţine taninuri de natură catehinică, galotanin şi elagitanin, flavonozide: hiperină şi rutozid, glicozizi ai epigeninei şi luteolinei, substanţe amare, urme de ulei esenţial, izocumarine (agrimondida), dioxid de siliciu, acid nicotinic, vitaminele C şi K, acid ursolic, triterpene pentaciclice, săruri minerale.

Proprietăţi terapeutice

Datorită substanţelor pe care le conţine, turiţa are:
- proprietăți astringente, datorită taninurilor;
- efect stimulant al apetitului, datorită substanţelor amare;
- acţiune antiinflamatoare şi cicatrizantă;
- acţiune diuretică, diaforetică, antivirală, antiseptică, hemostatică, expectorantă, antialergică;
- datorită derivaţilor catehinei, turiţa are şi proprietăţi antibacteriene.

Indicaţii terapeutice

Se utilizează atât intern cât şi extern sub formă de infuzie, gargară, spălături, alifie, cataplasme, comprese locale.

Pentru uz intern este indicată în caz de boli hepatice, afecţiuni ale căilor biliare, boli gastrointestinale, diaree, dizenterie, colici nefritice, leucoree, diabet, obezitate, astm, faringite, laringite, litiază biliară, boli reumatice, urticarii, insomnie, cefalee – sub formă de pulbere administrată sublingual sau macerat.

Pentru uz extern se foloseşte pentru a trata ulcere varicoase, plăgi, afecţiuni oculare, gingivite, afte, stomatite, angine, entorse, contuzii, muşcături de şarpe, eczeme, înţepături de insecte, hemoroizi, erupţii cutanate – sub formă de băi locale, gargară, cataplasmă.

Modalități de utilizare:

1. Macerat: o linguriţă de plantă uscată şi măcinată, se pune la o cană cu apă rece de izvor, se lasă peste noapte, se strecoară dimineaţa şi se consumă uşor încălzit, şi, după gust, cu miere şi lămâie. Se beau zilnic câte 2-3 căni de macerat.

Este indicat în caz de:
- laringită, faringită, dureri de gât – se administrează câte o cană de macerat o dată pe zi, seara, îndulcit cu miere. Durata tratamentului este de trei-cinci zile. Oamenii care, datorită profesiei, vorbesc sau cântă mult ar trebui să facă preventiv, în fiecare zi gargară cu ceai de turiţă mare.
- anemie, răni, reumatism, lumbago, tulburări digestive, ciroză hepatică, în caz de scădere a activităţii hepatice, precum şi în bolile splenice – se consumă până la 4 căni de macerat pe zi;
- câte 1 cană de macerat de 3 ori pe zi vindecă emfizemul pulmonar, dilatarea stomacului şi a intestinelor, apoi bolile renale şi cele vezicale, dacă remediul este folosit un timp mai îndelungat.

2. Decoct
Se foloseşte în caz de hemoragii: peste 30 de grame de plantă se toarnă 350 ml de apă. Se pune la fiert, la foc mic, până când volumul iniţial scade la jumătate. Se administrează câte o lingură, la fiecare trei ore.

3. Baie de plante
Pentru o baie completă sunt necesare 200 grame de turiţă mare. Plantele sunt puse peste noapte la macerat în apă rece. A doua zi cantitatea respectivă este ușor încălzită, iar extractul este turnat în apa de baie. Durata băii – 20 minute. Zona pieptului (inima) trebuie să stea în afara apei, sau la fiecare cinci minute (de stat în apa caldă) se stropeşte pieptul cu apă rece. Nu este indicat să te ştergi când ieşi din baie, ci să te înveleşti într-un prosop sau un halat şi să te bagi imediat în pat timp de o oră pentru a transpira.

4. Alifie
Preparare: 2 mâini pline de frunze, flori şi tulpini râşnite până se obţine o pulbere fină se pun în 250 grame de ghee. Se încălzeşte uşor gheea (pe foc foarte mic) şi se amestecă pulberea de plante în această ghee călduţă până la omogenizare şi încă 2-3 minute după aceea, apoi se trage recipientul de pe foc, se acoperă şi se lasă la rece peste noapte. A doua zi crema astfel obţinută se pune în borcănele.
Se recomandă în caz de varice şi ulceraţii ale gambei, fiind de un real folos în tratarea rănilor care se vindecă greu.

5. Tinctură
La o parte de plantă tocată se adaugă cinci părţi de alcool alimentar de 70 de grade, se acoperă şi se lasă la macerat într-un loc ferit de lumina soarelui, timp de zece zile. Se agită recipientul zilnic. La final se strecoară şi se administrează câte zece picături, de trei ori pe zi, cu zece zile înainte de începerea menstruaţiei. Durata tratamentului este de trei-patru luni.

6. Cataplasmă
Peste trei linguri de plantă mărunţită se toarnă două căni cu apă de izvor încălzită ușor, se acoperă, se lasă la infuzat timp de patru ore, apoi se strecoară. Este indicată în caz de gută, varice. Procedurile pot fi urmate zilnic, fără restricţie de timp.

7. Amestec de plante pentru bolile hepatice
Se foloseşte sub formă de macerat un amestec de plante alcătuit din:
-100 grame de turiţă-mare, 100 grame de drăgaică şi 100 grame de vinariţă. Se beau zilnic trei ceşti de macerat, una dimineaţă, pe stomacul gol, iar în restul zilei se beau 2 ceşti, încetul cu încetul;
- 2 grame de pelin şi 20 de grame de turiţă, ambele uscate, se pun la o cană cu apă încălzită ușor. Se acoperă, se lasă la macerat 1-2 ore şi se strecoară. Se bea cald, cu înghiţituri mici, fără a-l îndulci. Se administrează timp de două săptămâni, după care se face o pauză de alte două săptămâni şi se reia.

Recoltare şi păstrare

De la turiţa mare se utilizează atât partea aeriană, cât şi rădăcina. Planta se culege în perioada de înflorire, în iunie-iulie, înainte să rodească. Se taie cu cuţitul, la circa zece centimetri de la sol, evitând plantele cu tulpini lemnoase sau cele cu fructe. Rădăcinile se scot toamna, în septembrie-octombrie. Din partea superioară se fac bucheţele şi se atârnă sub streşini, la uscat. Partea inferioară (rădăcina) se spală bine sub jet de apă şi se pune la uscat într-o cameră bine aerisită.

Contraindicaţii

Nu se recomandă consumul plantei sub nicio formă în cazul bolilor cardiace, în caz de constipaţie, coagulare rapidă a sângelui sau hipotensiune arterială. La depăşirea dozelor recomandate pot apărea spasme, însoţite de eliberarea bruscă de pietre de la fiere sau ficat.

Turiţa mare şi terapia florală

Turiţa mare (Agrimonia eupatoria) este unul dintre cele 38 de remedii pentru suflet descoperite de doctorul Edwuard Bach. Conform teoriei Bach, turiţa mare este un remediu pentru cei care se află în perioada de negare a faptului că ar avea o problemă de orice tip. Îngrijorările cele mai mari ale persoanelor care se află în starea „agrimony” sunt de ordin practic şi material, cum ar fi lipsa banilor sau a locului de muncă şi frica de boli. Doborât de mii de griji, suferindul este sensibil, fragil, incoerent şi inconstant.
Simptomele fiziologice ale acestei stări sunt: probleme gastrice şi respiratorii, dependenţa de alcool şi de medicamente psihotrope, tulburări obsesiv-compulsive, tendinţa spre depresie.

Ca urmare a tratamentului, pacientul nu mai simte nevoia să-şi ascundă experienţele negative ci este capabil să le analizeze în mod pozitiv şi să obţină învățăminte din acestea. Acest remediu deblochează tensiunile şi ne învaţă să ne arătăm aşa cum suntem, fără frica de a nu fi acceptaţi, ceea ce duce la creşterea respectului de sine şi la îmbunătăţirea relaţiilor personale şi profesionale. Se obţine calm şi bucurie de viaţă, obiectivitate, capacitatea de a înfrunta dificultăţile odată cu eliminarea dependenţei de medicamente!


Citiţi şi:
Sânzienele – planta ce ne pune în legătură cu sânzienele și care alungă cancerul
Florile vindecătoare
Terapiile cu remedii naturale – Importante forme de medicină neconvenţională care totodată asigură menţinerea stării de sănătate
 

yogaesoteric
9 octombrie 2017
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga