Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Sănătate >Terapii >
Foloseşte ţintaura pentru extraordinara sa putere de purificare a organismului!

 

Ţintaura este o plantă cu valenţe terapeutice deosebite. Fiecare am trecut de nenumărate ori pe lângă ea pe dealurile copilăriei şi i-am admirat frumuseţea delicată, fără a bănui însă ce comori ascunde.

Ţintaura (Centaurium erythraea) creşte în mod natural în Europa, Asia de Vest şi Africa de Nord. În ţara noastră este întâlnită în special în zonele despădurite, în tufişurile de la marginea pădurilor, pe pajiştile umede.

În antichitate, era cunoscută ca „iarba de aur”, „fierea pământului”, „aurin” sau „iarba contra febrei”. Celţii credeau că ţintaura aduce noroc, iar practicanţii medicinei pe bază de plante din Scoţia obişnuiau să prescrie preparate cu ţintaură pentru a vindeca muşcăturile de şarpe precum şi alte veninuri. Este interesant de notat că, în Evul Mediu oamenii considerau că era o plantă supranaturală, care îi proteja de spiritele rele.

Flori de ţintaură sunt gravate pe mormântul renumitului poet englez William Wordsworth, care a fost un admirator al naturii.

Legenda spune că numele plantei îşi are originea în grecescul „kentauros”, fiind asociat cu centaurul Chiron, care era renumit pentru capacitatea sa de a recunoaşte potenţialul terapeutic al diferitelor ierburi. Se crede că planta a vindecat rana pe care i-o provocase o săgeată otravită cu sânge de hidră şi cu unele ierburi. Pentru că centaurul era prietenul nepreţuit al oamenilor, l-a iniţiat pe Asclepios în tainele lecuirii cu ajutorul plantelor.

Ţintaura este considerată una dintre cele mai puternice plante cu efect depurativ ce se găsește pe meleagurile noastre. Pentru că face curăţenie generală în organism, este folosită primăvara când organismul are nevoie de detoxifiere şi revigorare.

Cum o recunoşti

Este o plantă anuală sau bianuală, de 10-40 cm înălţime, cu tulpina dreaptă, ramificata la partea superioara. La bază are o rozetă de frunze care se usucă după înflorire. Frunzele tulpinale sunt scurt peţiolate, alungite, cu 3-5 nervuri. Florile, de culoare roz, roz-purpuriu, mai rar albe, sunt grupate la vârful tulpinii.

Compoziţie chimică

Planta conţine: acid palmitic, principii amare, acid stearic, fitosteroli, alcaloizi monoterpenici, ulei volatil, flavonoide, lactone, alcool cerilic, substanţe minerale, triterpene.

Acţiune terapeutică

Ţintaura are acţiune tonic-stomahică, uşor laxativă, antiinflamatoare, antipiretică, sedativă pentru sistemul nervos central, antibacteriană.

Modalităţi de folosire

1. Pulbere
Se obţine prin măcinarea plantei uscate cu râşniţa electrică de cafea. Se depozitează în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi cât mai reci, pe o perioadă de maximum 3 săptămâni.
Se foloseşte în caz de:
- hepatită virală de tip A, B sau C – se iau patru linguriţe de pulbere pe zi, în cure de o lună, cu 7-10 zile de pauză;
- obezitate – ia o linguriţă de pulbere cu jumătate de oră înaintea fiecărei mese timp de minim trei luni.

Pulberea se ține sub limbă timp de 15-20 de minute şi apoi se înghite cu apă plată sau de izvor.

2. Tinctură
Pentru obţinerea ei este nevoie de 20 de linguri de pulbere, 250 ml de alcool alimentar de 90 de grade şi 250 ml de apă de izvor. Ingredientele se amestecă bine, se pun într-un recipient care se închide ermetic şi lasă la macerat 2 săptămâni, având grijă să se agite zilnic recipientul. După trecerea celor 2 săptămâni, se filtrează şi se depozitează în sticluţe mici, închise la culoare.

Se administrează pentru:
- diskinezie biliară – câte o linguriţă de tinctură diluată cu puţină apă înainte cu 15 minute de fiecare masă, în cure de trei săptămâni;
- adjuvant contra giardiei – se administrează o linguriţă de extract, după care se ia la un sfert de oră medicamentul sau remediul natural prescris de medic contra acestei afecţiuni;
- balonare, dispepsie – cu cinci minute înainte de a mânca, se ia pe stomacul gol o linguriţă de extract;
- febră la adulţi – contra acceselor de febră, indiferent de cauza lor, se administrează câte o linguriţă de tinctură.

3. Sirop
Ca să obţii siropul ai nevoie de 2 linguri plantă mărunţită care se pun la macerat în 50 ml de apă (un sfert de pahar). După 8-10 ore se filtrează şi lichidul obținut se pune deoparte. Planta rămasă după filtrare se pune în 50 ml de apă şi se fierbe timp de 5 minute; se lasă să se răcească şi apoi se filtrează. Cele două extracte se amestecă și peste ele se adaugă jumătate de kilogram de miere.

Este util în caz de:
- febră la copii – se administrează 4-6 linguriţe de sirop pe zi, dar nu mai mult de trei zile la rând;
- adjuvant în leucemie – se ţin cure cu sirop, cu durata de două luni, cu două săptămâni de pauză. Se iau patru-şase linguriţe pe zi, între mese.

4. Infuzie combinată
2-3 linguriţe de plantă mărunțită se pun la macerat în apă timp de 8-10 ore, apoi se filtrează şi lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta se fierbe timp de 5 minute în 250 ml de apă. După ce se răceşte, se filtrează şi apoi se amestecă cele 2 lichide.

Se foloseşte:
- intern în caz de: intoxicaţii alcoolice, intoxicaţii cu substanţe chimice – se administrează 1-2 căni pe zi. Favorizează eliminarea toxinelor prin scaun, urină şi transpiraţie;
- extern – băi pentru a trata oxiurii – băile sunt calde, la 38-40 de grade Celsius.

5. Cataplasmă
Pentru a pregăti o cataplasmă este nevoie de o mână de frunze mărunţite, care se lasă la macerat în apă caldă, la 40-50 grade, timp de 1-2 ore, să se înmoaie.
Cataplasma se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon şi deasupra se pune o sticlă cu apă cât mai fierbinte. Se ține timp de o oră.

Este utilă în caz de:
- nevralgie sciatică – tratamentul se face în timpul crizelor de sciatică, de două ori pe zi;
- colici renale – se ţine vreme de 2-4 ore, schimbând bidoanele cu apă fierbinte o dată la 30-40 de minute, aşa încât cataplasma să rămână mereu caldă.

6. Suc proaspăt
Se obţine prin zdrobirea tulpinilor proaspăt culese. Are efect antiinflamator, antiinfecţios şi favorizează vindecarea rapidă şi fără semne a leziunilor pielii. Este util în caz de eczemă.

7. Vin
Pentru obţinerea acestui preparat terapeutic este nevoie de 1 litru de vin negru de struguri, şase linguri de ţintaură mărunţită, trei tulpini înflorite de busuioc şi şase linguri de miere. Toate ingredientele se pun într-un recipient care se închide ermetic şi lasă la macerat timp de două săptămâni, după care filtrează.

Este util în caz de:
- constipaţie atonă – se iau după fiecare masă 1-3 linguri de vin, care are un intens efect de stimulare a peristaltismului întregului tub digestiv, inclusiv a colonului, ajutând astfel la eliminarea materiilor reziduale prin scaun;
- convalescenţă, anorexie – înainte de fiecare masă, se beau câteva linguri de vin de ţintaură.

Recoltarea

Se recoltează numai părţile aeriene prin tăiere (cu un cuţit sau cu o foarfecă, pentru a proteja rădăcinile) în lunile iunie-august, când planta are o culoare verde deschis, iar florile sunt de culoare roz sau roşii. După recoltare, tulpinile de ţintaură se leagă în buchete nu foarte groase, care se atârnă pe o sfoară sau se întind în strat subţire şi se usucă la umbră, în locuri bine aerisite. Din jumătate de kilogram de ţintaură rezultă, după uscare, ceva mai puţin de o sută de grame de plantă.

Precauţii şi contraindicaţii

Ţintaura este contraindicată femeilor însărcinate, deoarece poate provoca declanșarea de contracţii uterine. De asemenea, este contraindicată în doze mari (peste două grame pe zi) persoanelor foarte slăbite, caşectice, deoarece efectul său tonic amar foarte puternic este greu de suportat de un organism devitalizat.
Se administrează cu prudenţă în timpul crizelor biliare, întrucât poate produce contracţii ale musculaturii netede şi poate agrava durerile.
Este contraindicată de asemenea în gastritele hiperacide şi în ulcerul gastric.

Ţintaura şi starea de bine

Conform teoriei Bach, ţintaura este un remediu pentru cei care îşi anulează propria personalitate pentru a se dedica doar nevoilor celorlalţi. Din cauza nesiguranţei lor de fond, nu reuşesc niciodată să refuze o cerere. Aceste persoane sunt resemnate în starea lor de supunere şi nevoia de a-l ajuta pe celălalt este atât de mare încât nu realizează că sunt folosite de personalităţile mai puternice, astfel că deciziile lor nu sunt niciodată autonome, ci mereu influenţate de altcineva.

Simptomele fiziologice ale acestei stări sunt: oboseală, apatie, cădere nervoasă, depresie, febră, durere de cap.

Ca urmare a tratamentului cu țintaură, persoana nu-şi modifică natura proprie, însă aceasta este direcţionată spre un scop mai înalt, dezvoltând energia pentru a servi mai degrabă unei cauze valide decât intereselor particulare ale cuiva. Ea dezvoltă relaţii de colaborare armonioase cu ceilalţi, câştigă respectul şi încrederea in ceilalţi, dar şi spaţiu personal. Cu alte cuvinte, capătă hotărâre, autonomie, hotărâre în atingerea propriilor obiective.

Ideea cheie este: „sunt în stare să iau singur”.

 
yogaesoteric
7 noiembrie 2017
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga