Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Revelaţii >
Unele taine ale privirii şi ale ochilor (IV)

 

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi partea a treia a acestui articol

În simbolism ochiul a fost mereu asociat cu lumina şi cu facultăţile percepţiilor spirituale.
În conformitate cu punctul de vedere al celor iniţiaţi, ochiul nu este doar un organ receptiv, căci din ochi ies şi se manifestă anumite raze, anumite energii subtile, care ajută omul să perceapă tot şi toate cele care îi sunt exterioare şi se află în apropierea lui.

Cuvântul arab ayn, care în traducere românească înseamnă ochi, indică în tradiţia islamică fie o anumită entitate distinctă, fie un izvor, fie o esenţă. Adeseori, caracterul universal a ceva anume era indicat în mistică şi în teologie prin intermediul acestui termen.

În concepţia misticilor şi a filozofilor de sorginte neoplatoniciană, aspectele universale, eterne există în veşnicie în Duhul atotcuprinzător al lui Dumnezeu, aceste aşa-zise idei dumnezeieşti corespund ideilor sau arhetipurilor filozofului Platon. Ele sunt precum nişte ochi. Pentru marii mistici, lumea noastră (altfel spus, această lume fizică) este doar un vis. Adevărata lume şi adevărata realitate există în unitatea dumnezeiască. Dumnezeu este unica sursă reală şi ultimă din care apar toţi şi toate cele.

Termenul arab ayn era deci utilizat cu dublu sens şi însemna fie ceea ce este real, fie starea de izvor, spre a indica supraexistenţa celei mai profunde esenţe a lui Dumnezeu. Acest sens se regăseşte şi la înţeleptul arab Avicena, care vorbea despre cei care pătrund până în realitatea lui ayn şi în felul acesta, pentru ei devine cu putinţă contemplarea extatică a naturii intime a lui Dumnezeu.

În cele din urmă, s-ar mai putea adăuga că expresia arabă ayn-al-yaqin, care în traducere românească înseamnă contemplarea extatică a certitudinii – una dintre treptele net superioare ale cunoaşterii, putea fi utilizată şi cu sensul de intuiţie superioară în conformitate cu dubla sa accepţie:
l. Simţ preraţional al înţelegerii intuitive a principiilor filozofice primordiale;
2. Simţ postraţional al înţelegerii intuitive superioare a adevărului mistic supraraţional.

Poezia elegiacă arabă şi cea persană alătură ochiul, printre numeroasele sale metafore, noţiunilor de magie, primejdie şi îmbătare. Despre ochiul încântător al iubitei se spune că este îmbătător şi că îl face pe bărbat să se simtă pe jumătate beat de fericire, dar nu precum vinul.

Ochiul anumitor animale le insuflă fiinţelor umane spaimă. Astfel de animale sunt vipera şi şopârla Gecko.

Profetul Mahomed a spus: „Efluviile tainice ce ţâşnesc din ochi sunt o realitate”.

În anumite tradiţii, ochiul simbolizează conştiinţa suverană.

Pentru băştinaşii triburilor Bambara, în timpul jocului amoros, sexual, femeia se uneşte cu bărbatul iubit atât prin fluidele tainice ale ochilor, cât şi prin organele lor genitale. Băştinaşii spun: „Vederea emană efluviile ascunse ale dorinţei”. Metaforic, pentru ei, ochiul poate integra noţiunile de frumuseţe, lumină, lume, univers, viaţă.

Patentul ocultat cu străşnicie de Dumnezeu

Datorită proceselor de rezonanţă ocultă ce survin în universul lăuntric al fiinţei umane, privirea sa transmite felurite energii subtile. În lumina tradiţiei milenare yoga, activitatea ochilor în general şi fenomenele subtil energetice manifestate prin intermediul privirii prezintă o conexiune certă de natură tainică cu centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA.
Acest aspect este foarte important şi este necesar să îl reţineţi şi să reflectaţi asupra lui.

Multe dintre fenomenele impresionante de natură subtil energetică manifestate prin intermediul privirii sunt observate de numeroase fiinţe umane. Însă marea lor majoritate nu le iau în considerare aşa cum se cuvine, nu realizează apoi conexiuni creatoare, legături inteligente. De aceea aceste manifestări misterioase sunt considerate banale şi nu trezesc întrebări cu miez în conştiinţa noastră.

Există la ora actuală câteva cărţi pertinente, bine documentate, ce vorbesc despre puterea tainică a privirii. Ele aduc o serie întreagă de argumente obiective, de natură să ne pună pe gânduri, referitor la fluidele subtile tainice transmise prin intermediul privirii în ambianţa în care ne manifestăm. Astfel de fenomene se exercită cu uşurinţă pe o rază de acţiune de 10-15 metri sau chiar mai mult (în cazul fiinţelor umane mai rare ce prezintă o aură, un câmp de forţă foarte mare).

Dincolo de aparenţe, fenomenele subtile tainice de transmisie a anumitor energii prin intermediul privirii sunt obiective şi sunt atestate de mii de ani. Nu este cazul să considerăm toată această fenomenologie ca fiind o aberaţie, o halucinaţie, respingând-o în bloc.

Din punct de vedere ştiinţific, privirea (mai precis vederea) prezintă o mulţime de mistere ce nu au fost încă rezolvate. În conformitate cu studiile riguroase ale unor savanţi, practic, văzul (vederea) este aproape o minune. Analizată cu multă atenţie, nici măcar nu ar fi cu putinţă să existe. Surprinzător de multe fenomene ce caracterizează actul vederii sunt deocamdată enigmatice. Mai în glumă, mai în serios, s-ar putea spune că, până în prezent, ele sunt patentul ocultat cu străşnicie de Dumnezeu.

Pentru o fiinţă umană ignorantă şi superficială, actul vederii pare a fi banal şi firesc. Însă pentru cercetătorii care au studiat cu foarte multă atenţie procesele complexe ale vederii, multe dintre aceste fenomene ridică în permanenţă o mulţime de întrebări. Şi nu se ştie peste câţi ani vor fi rezolvate sau dacă asta se va petrece cu certitudine.

Cu toate acestea, tradiţia milenară yoga a pătruns cu sagacitate multe dintre aceste taine ale privirii. În cadrul anatomiei oculte a sistemului yoga, activitatea ochilor şi simţul vederii au fost de mii de ani puse într-o tainică legătură cu centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA, care atrage şi manifestă în universul fiinţei umane energiile subtile specifice ale focului subtil (AGNI TATTVA).

Diferenţa dintre a vedea şi a privi

Putini ştiu că, de fapt, capacitatea de a ne mişca ochii în diferite direcţii astfel încât să putem avea o imagine de ansamblu referitoare la mediul în care ne manifestăm sau în care ne desfăşurăm activitatea este o capacitate dobândită. Ea nu are însă mai nimic de-a face cu fenomenul tainic de a privi, care, după cum ne-am putut da seama mulţi dintre noi, poate exprima instantaneu ceva anume.

De aceea, este esenţial să facem o distincţie. Privirea sau, altfel spus, actul complex de a privi, spre deosebire de ceea ce numim vedere, prezintă un anumit conţinut fluidic care, de la caz la caz, poate fi sau neutru, sau pregnant benefic, sau evident malefic.

Când analizăm cu multă atenţie şi luciditate, descoperim că, într-o manieră inefabilă, tainică, ochii fiinţelor umane transmit efluvii subtile, transmit anumite energii tainice mai mult sau mai puţin rafinate. Se poate spune că ochii noştri, ai tuturor fiinţelor umane, transmit ceva anume; mulţi dintre noi suntem chiar în stare să ne dăm seama imediat ce este acel ceva.

Cei ignoranţi, sceptici şi superficiali refuză cu încăpăţânare toate aceste fenomene tainice evidente. Unele fiinţe umane sensibile la aceste energii subtile manifestate prin intermediul privirii nu sunt capabile să-şi dea seama care este originea, de unde izvorăsc aceste efluvii tainice care sunt emanate de fiinţele umane pe axul tainic al privirii lor, ce se manifestă ca un vector invizibil şi generează efecte la zeci de metri distanţă (în cazul fiinţelor umane cu o aură foarte mare, care dispun totodată de o energie imensă, ce provoacă fenomene uimitoare de expansiune a aurei, mai ales dacă ele practică întotdeauna cu succes fuziuni amoroase bazate pe iubire reciprocă, pe o exemplară transfigurare, pe consacrarea roadelor lui Dumnezeu şi pe continenţă sexuală deplină).

Ar fi cazul ca persoanele sceptice, care au tendinţa să considere că: „toate astea sunt aiureli, aşa ceva nu există”, să reflecteze că deochiul, acest fenomen straniu, este atestat în folclorul tuturor popoarelor de mii de ani. Chiar în vremurile noastre, el este constatat, vrând-nevrând, de cei care, în anumite condiţii, se confruntă brusc cu el, iar apoi sunt nevoiţi să facă ceea ce este necesar pentru a anula această stare nefastă. Pentru medici, aceste fenomene sunt considerate superstiţii ce nu merită să fie analizate.

Cu toate acestea, se vorbeşte adeseori despre un câmp vizual care atestă în mod indirect existenţa unei energii subtile tainice, manifestată prompt şi direcţionată prin intermediul ochilor, ce determină apariţia privirii.

Privirea anumitor fiinţe umane prezintă un aşa-zis conţinut afectiv, care în realitate este o energie subtilă, nişte efluvii ce sunt direcţionate, canalizate şi focalizate în strânsă legătură cu intenţia puternică, bună sau rea, pe care ele o manifestă adeseori în mod inconştient, fără a fi capabile să-şi dea seama ce anume fac, cum anume procedează, care este rezervorul tainic, de unde sunt extrase astfel de energii subtile care fac să apară şi să se manifeste ceea ce se numeşte o privire.

Noul dicţionar universal al limbii române defineşte astfel cuvintele asociate „privi, privesc”: „A-şi îndrepta privirea, ochii, asupra cuiva sau asupra a ceva, pentru a vedea, a te uita”.
Iată un citat ce aparţine scriitorului român Mihail Sadoveanu: „Privii cu luare aminte pe bătrân”.
În continuare există enunţată expresia: „a nu privi ochi buni” şi se oferă o explicaţie, „a dezaproba”.
Se oferă apoi un alt exemplu ilustrativ, al genialului poet român Mihai Eminescu: „Când privesc zilele de aur ale scripturilor române”.
Se oferă apoi un alt exemplu ce provine de la scriitorul şi poetul Vlahuţă: „Oricât de liber ar poza cineva, gândul că-l priveşte eternitatea prin ochii artistului, îl depersonalizează”.

Structura holografică a creaţiei dumnezeieşti

Când trecem dincolo de aparenţe şi analizăm aşa cum se cuvine actul complex de a privi, în lumina Legii rezonanţei oculte, devine cu putinţă să ne dăm seama că, în strânsă legătură cu intenţia clară şi puternică pe care o manifestăm, survine în universul nostru lăuntric un proces de rezonanţă ocultă cu un anumit gen de energie subtilă, captată cel mai adesea şi apoi manifestată prin intermediul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA.

Dată fiind structura holografică a Creaţiei dumnezeieşti, este necesar să reţinem că structura fiecărui centru subtil de forţă prezintă o corelare intimă cu ceilalţi centri subtili de forţă. Aceasta face ca la nivelul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA să avem în simultaneitate o tainică integrare holografică a tuturor centrilor subtili de forţă.

Astfel, la nivelul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA există:
• oglindirea holografică a centrului subtil de forţă MULADHARA CHAKRA în MANIPURA CHAKRA;
• oglindirea holografică a centrului subtil de forţă SWADHISTHANA CHAKRA în MANIPURA CHAKRA;
• oglindirea specifică a centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA în MANIPURA CHAKRA;
• oglindirea holografică a centrului subtil de forţă ANAHATA CHAKRA în MANIPURA CHAKRA;
• oglindirea holografică a centrului subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA în MANIPURA CHAKRA;
• oglindirea holografică a centrului subtil de forţă AJNA CHAKRA în MANIPURA CHAKRA;
• oglindirea holografică a centrului fundamental SAHASRARA în MANIPURA CHAKRA.

Atunci când manifestăm prin intermediul centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA anumite energii, devine instantaneu cu putinţă să facem să apară fenomene energetice subtile, intim corelate cu oglindirea holografică a unui alt centru de forţă la nivelul său.

Spre exemplu, privirea unei fiinţe umane plină de afecţiune, plină de iubire declanşează apoi un anumit efect pregnant în aura unei alte fiinţe umane care se află în faţa ei. Într-un asemenea caz, pentru un yoghin avansat este evident că oglindirea holografică a centrului subtil de forţă ANAHATA CHAKRA în centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA intră imediat în acţiune.
Acea încărcătură afectuoasă, plină de iubire este receptată cu uşurinţă de cel către care se direcţionează ochii şi implicit privirea. În felul acesta, fiinţa umană respectivă este într-un mod benefic impactată de acea privire încărcată cu efluvii tainice afective, ce vehiculează energia subtilă sublimă a iubirii captată de la Dumnezeu din Macrocosmos. Ea va exclama încântată: „Privirea ta este plină de iubire şi simt din plin cât de mult mă iubeşti, aici şi acum.”

Cei suficient de inteligenţi, care deja aţi observat măcar o singură dată în această viaţă acest gen de privire, vă veţi da seama, pe baza exemplului nostru simplu, dar ilustrativ, de modul în care funcţionează privirea fiinţei umane atunci când transmite anumite energii subtile.

Privirea poate să capete o intensitate foarte mare, dacă emiţătorul dispune de o energie ocultă imensă. Putem astfel înţelege fenomenele complexe tainice, de natură energetică, ce survin prompt şi pot fi manifestate prin intermediul privirii.

Fiecare centru subtil de forţă se oglindeşte holografic în structura fiecărui centru subtil de forţă. Toate aceste oglindiri holografice determină, dacă înmulţim cei şapte centri de forţă cu cele şapte oglindiri holografice în universul lăuntric al fiecărei fiinţe umane, apariţia a 49 de oglindiri holografice distincte ce există şi se manifestă diferit de la caz la caz.

Toate acestea ne ajută să descoperim şi să intuim complexitatea uimitoare a ceea ce yoghinii numesc microcosmosul fiinţei umane.

Citiţi partea a cincea a acestui articol


Citiţi şi:
Manipura Chakra - sinteză
Chakra-e: centri secreţi de forţă
FOCUL – aspecte oculte, inițiatice și simbolice
 

yogaesoteric
7 iunie 2018

 

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga