Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Ucigașul tăcut – Epidemia de gripă (spaniolă) din 1918 a fost cauzată chiar de vaccin

 

În prezent foarte puțini oameni și-au dat seama sau au înțeles că cea mai gravă epidemie care a lovit vreodată America, gripa spaniolă din 1918, a fost efectul campaniei masive de vaccinare la nivel național. Medicii au spus oamenilor că boala a fost cauzată de germeni. Virușii nu erau cunoscuți în acel moment ca să se dea vina pe ei. Germenii, bacteriile și virușii, alături de bacili și alte câteva organisme invizibile sunt țapii ispășitori pe care medicii dau vina pentru lucrurile pe care nu le înțeleg. Dacă medicul pune un diagnostic și prescrie un tratament greșit iar pacientul moare, el poate întotdeauna să dea vina pe germeni și să spună că pacientul nu a venit la timp, ceea ce a făcut să nu poată fi diagnosticat şi tratat la timp.

Dacă ne întoarcem în istorie până în perioada gripei din 1918, vom vedea că aceasta a izbucnit brusc, după sfârșitul Primului Război Mondial, când soldații se întorceau acasă de pe front, din primul război în care toate vaccinurile cunoscute au fost injectate tuturor militarilor. Această inoculare a militarilor cu substanțele otrăvitoare și proteinele putrede din care erau compuse vaccinurile a provocat îmbolnăvire în masă și decese la scară largă în rândul acestora. Au fost mai mulți soldaţii care au fost uciși de vaccinurile care le-au fost administrate decât cei împușcați de inamici. Mii de oameni au ajuns să fie invalizi, acasă sau în spitale militare, epave fără speranță, înainte de a trăi o zi de luptă. Rata mortalității și a bolii printre soldații vaccinați a fost de patru ori mai mare decât în rândul civililor nevaccinați. Dar acest lucru nu i-a oprit pe promotorii vaccinului. Vaccinarea, în ciuda pericolelor sale pentru sănătate, a fost întotdeauna o mare afacere, care cu o tenacitate perversă este menţinută şi în zilele noastre.

Războiul a fost mai scurt decât planificaseră producătorii de vaccinuri, a mai durat doar un an după ce a s-au produs vaccinurile, aşa că promotorii lor au rămas cu un stoc mare de vaccinuri nefolosite pe care vroiau să le vândă cu un profit bun. Așa că au făcut ceea ce fac de obicei, au convocat o întâlnire în spatele ușilor închise și au inventat întregul program sordid de vaccinare la nivel național, extins apoi și la nivel mondial, care le permitea să fie folosite toate vaccinurile. Populaţiei i s-a spus că soldații s-au întors acasă cu multe afecțiuni contractate în țările străine și că era datoria patriotică a fiecărui bărbat, femeie și copil să se „protejeze”, mergând la centrele de vaccinare ca să li se administreze toate vaccinurile.

Majoritatea oamenilor au încredere în medici și în oficialii guvernamentali și fac ceea ce le spun ei. Rezultatul a fost că aproape întreaga populație s-a vaccinat fără să pună întrebări și a fost doar o chestiune de ore până când unii oameni au început intre în agonie sau să cadă morți. Mulți alții s-au prăbușit într-o stare de boală de o asemenea virulență pe care nimeni nu o văzuse niciodată înainte. Ei aveau toate caracteristicile bolilor împotriva cărora fuseseră vaccinați: febră ridicată, frisoane, durere, crampe, diaree – simptome ale febrei tifoide, pneumoniei, congestiei pulmonare și a gâtului, difteriei; vărsături, dureri de cap, slăbiciune, simptome de hepatită de la vaccinul contra „febrei junglei”, erupţii cutanate urâte de la vaccinul antivariolic, paralizie cauzată de toate vaccinurile etc. Doctorii, foarte derutaţi, au declarat că nu știau ce a provocat boala ciudată și numeroasele cazuri de deces și, bineînţeles, nu au reuşit să pună la dispoziţia bolnavilor vreun tratament.

Ar fi trebuit să îşi dea seama că principala cauză a fost vaccinarea, pentru că la fel li s-a petrecut şi soldaților după ce au fost vaccinați în taberele de mobilizare. Vaccinurile pentru febră tifoidă au provocat o formă mai gravă a bolii, care a fost numită paratifoidă. S-a urmărit să se suprime acele simptome cu un vaccin mai puternic, care a provocat o boală și mai gravă, ce a ucis și a imobilizat foarte mulți oameni. Combinația tuturor otrăvurilor din vaccinuri care au acționat împreună în organism a provocat reacții atât de violente, încât medicii nu au putut face față situației. Acelaşi dezastru a fost şi în taberele de război. Spitalele militare erau pline de soldați paralizați, numiți victime ale războiului chiar înainte de a părăsi pământul american. Unii dintre supraviețuitorii acelei vaccinări, când s-au întors acasă după război și au povestit despre ororile prin care au trecut, nu s-au referit la războiul însuși și la bătălii, ci la boala din tabără.

Doctorii nu au vrut ca această îmbolnăvire în masă datorată vaccinării să se reflecte în mod negativ asupra sistemului medical, așa că au convenit între ei să o numească gripă spaniolă. Spania era un loc îndepărtat și unii dintre soldați fuseseră acolo, așa că ideea de a o numi gripă spaniolă părea a fi o modalitate bună de a da vina pe altcineva. Spaniolii au dezaprobat total faptul că vina pentru această „epidemie” le-a fost atribuită lor. Ei știau că gripa nu provine din țara lor. La nivel mondial au fost 20.000.000 de victime ale epidemiei de gripă. Grecia și alte câteva țări, care nu au acceptat vaccinurile, au fost singurele care nu au fost lovite de gripă. Nu dovedește asta ceva?

În SUA situația era aceeași; singurii care au scăpat de gripă au fost cei care au refuzat vaccinările. Familia mea a fost printre puținii care au persistat în a refuza vaccinarea în ciuda propagandei strivitoare şi niciunul unul dintre noi nu a avut gripă, nici măcar o răceală, în ciuda faptului că în jurul nostru era frigul amar al iernii. Toată lumea părea că are gripă. Întregul oraș era bolnav și muribund. Spitalele au fost închise pentru că medicii și asistenții medicali aveau gripă. Totul a fost închis, școlile, instituţiile, oficiile poștale… Nimeni nu era pe străzi. Era ca un oraș fantomatic. Nu existau doctori care să-i îngrijească pe bolnavi, așa că părinții mei au mers din casă în casă făcând ceea ce au putut pentru a-i ajuta pe cei bolnavi în orice fel au putut. Ei au petrecut toată ziua și o parte din noapte, timp de câteva săptămâni, la căpătâiul bolnavilor, și au venit acasă doar să mănânce și să doarmă. Dacă germeni sau viruși, bacterii sau orice alte organisme mici au fost cauza acestei boli, ei au avut o mulțime de ocazii să-mi lovească părinții și să-i „doboare” cu boala care a pus la pământ lumea.
Dar nu germenii au fost cauza acestei boli sau a oricărei alte boli, așa că nu s-au „molipsit”.

De-a lungul timpului am avut ocazia să vorbesc cu alte câteva persoane care au spus că au scăpat de gripa din 1918, așa că le-am întrebat dacă au făcut vaccinurile și fiecare în parte a spus că nu a crezut niciodată în acestea și nu a făcut niciodată vreunul din ele. Bunul-simț ne spune că toate vaccinurile toxice, împreună cu toate substanțele nocive ajunse în oameni, nu pot ajuta decât să provoace otrăviri extreme ale corpului și otrăvirea, de un fel sau altul, este de obicei cauza bolii.

Ori de câte ori o persoană tușește sau strănută, majoritatea oamenilor se crispează, gândindu-se că germenii se răspândesc prin aer și vor ataca oamenii. Nu mai este nevoie să vă temeți de acești microbi, deoarece nu așa se dezvoltă răceala. Germenii nu pot trăi în afara celulei (gazdei) și nu pot face rău oricum, chiar dacă ar dori. Ei nu au dinți cu care să muște pe cineva, nici pungi otrăvitoare, cum ar fi șerpii, țânțarii sau albinele, și nu se înmulțesc, cu excepția substanțelor descompuse, astfel că sunt incapabili să facă rău. După cum s-a constatat, scopul lor este util, nu distructiv.

Gripa din 1918 a fost una dintre cele mai devastatoare boli şi s-a folosit tot arsenalul de trucuri medicale în tentativa de a o lichida. Dar acele medicamente adăugate, toate fiind otrăvitoare, au intensificat doar starea de otrăvire a populației, iar tratamentele au ucis mai mult decât gripa.

Epidemia de gripă spaniolă rămâne și astăzi un mare mister despre care nu se pomenește prea mult în istoria medicală a omenirii. A avut loc de fapt după Primul Război Mondial, în 1918, când într-un singur an au murit mai mulți oameni decât în războiul propriu-zis care a durat 4 ani! A fost înregistrat un total de aproximativ 17,5 milioane de victime de război, în timp ce în cazul gripei spaniole au fost estimate cifre în jurul a 50 și chiar 100 de milioane de morţi! Cât s-a scris despre Primul Război Mondial și cât despre această molimă misterioasă? Cele 50 de milioane de victime reprezintă aproximativ 3,6% din populația planetei la acel moment. Dacă am raporta la actualul număr al populației, ar însemna să moară cam 250-500 milioane de oameni. Cum să explici logic că o molimă poate face într-un an de trei până la şase ori mai multe victime decât un război mondial în patru ani?

Nu putem să nu remarcăm implicarea serioasă a Institutelor Rockfeller și Carnegie în studiile medicale încă de la începutul secolului trecut (prin Raportul Flexner – 1910), a căror intervenție a determinat structurarea medicinei alopate așa cum o cunoaștem astăzi în lume. Cum acest raport a fost susținut financiar de unele dintre cele mai bogate familii din lume, ne întrebăm care au fost intențiile sale reale, pentru că cei care posedă averi mari își găsesc rațiunea de a trăi în bogăția materială. Recunoscuți dealtfel și ca organizatori ai Noii Ordini Mondiale, se ridică serioase semne de întrebare asupra onorabilității proiectelor lor.

Această standardizare a educației medicale pe baze chimice, strict fizice, precum și creșterea duratei și a costurilor studiilor, au fost elementele definitorii care au pregătit și au făcut posibilă instrumentarea genocidului prin gripa spaniolă. Aceeași standardizare forțată, inițiată la începutul secolului al XX-lea, face posibilă și manevrele din zilele noastre prin persuasiune și înfricoșare a populației, anunțându-se pandemii care de fapt nu există.

Doctorița Eleanora I. McBean relatează despre o serie de şapte cazuri din SUA, de oameni care au decedat imediat după administrarea vaccinurilor, chiar în cabinetul doctorilor, în perioada Primului Război Mondial. Printr-o notificare către secretarul de război Henry L. Stimson, a fost deschisă o anchetă care a reliefat că numai în cazul vaccinărilor împotriva febrei galbene s-au înregistrat 63 de decese rapide și 28.585 cazuri de hepatită, pe parcursul a doar şase luni de război.

Că a fost o altfel de „gripă” o dovedesc și segmentele de populație afectate. În general, în cazul gripelor sunt afectaţi cu precădere copiii foarte mici și bătrânii, dar în acest caz cei care au decedat aveau vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, adică segmentul de populație ce se poate reproduce. Statistic, rata mortalității față de anul precedent a fost de 2,5% față de 0,1%, adică de 25 de ori mai mult!

Vaccinurile pentru variolă sunt recunoscute pentru declanșarea sifilisului, paraliziei, leprei și cancerului. La rândul lor vaccinurile împotriva poliomielitei, difteriei, febrei tifoide, rujeolei, tetanosului declanșează encefalite, paralizii, meningită, artrită, orbire, deteriorarea funcției rinichilor și a inimii în câteva minute sau ore. Toate aceste vaccinuri sunt administrate subcutanat deoarece aceleași componente administrate oral sunt eliminate de organism prin vomă.

În condițiile în care se administrau în jur de 20 de vaccinuri într-un ritm rapid, pe parcursul a câteva zile, imaginați-vă ce efecte devastatoare s-au înregistrat. Populația a fost speriată că prin întoarcerea trupelor din țările străine va fi expusă la tot felul de boli și de aceea era „imperios necesar” să facă toate vaccinurile disponibile! Și astfel s-au inițiat, la sfârșitul războiului, campanii masive de vaccinare a întregii populații. Acesta este motivul principal al declanșării epidemiei!
Sperietura cu bolile pe care le iei din altă țară este o invenție care permite să se facă presiuni asupra populației pentru a se vaccina și pentru a accepta să fie supusă unor „tratamente medicale”.

În realitate, nu aveți niciun motiv să vă vaccinați dacă mergeți în vreo țară tropicală. Personal am călătorit în multe țări, nu am făcut nicio vaccinare și nu am contractat nicio boală. Anumite șocuri care au fost înregistrate de ființe care își schimbau mediul obișnuit țin de purificări și armonizări. În cazul lor, energiile locului îi ajutau să se purifice pentru a se putea adapta mai bine la noul spațiu. Febra, diareea, mucozitățile sunt forme naturale de purificare a organismului. Nu sunt ceva de temut decât în cazuri excepționale. Și chiar și atunci, dacă trupul se hidratează suficient, viața nu este pusă cu adevărat în pericol. Tratarea unor probleme de fond ale structurii fizice cu paleative superficiale de tip chimic medicamentos agravează, de fapt, de cele mai multe ori sănătatea.


Fragment din cartea Vaccination the silent killer, de Ida Honorof și E. McBean


Citiţi şi:
Vaccinarea antipolio – «grija» autorităților de a infecta cu un virus cancerigen zeci de milioane de americani
Bill Gates recunoaşte că vaccinurile sunt folosite pentru reducerea populaţiei la nivel mondial
Efectele dezastruoase ale vaccinării asupra creierului uman
 

yogaesoteric
9 iunie 2018

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga