Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Şivaism >
Ipostaze fundamentale ale lui Shiva

sinteză realizată de Gregorian Bivolaru

Shiva este Lumina Absolută (prakasha) a Conştiinţei Divine nediferenţiate, care se manifestă sub forma a tot ceea ce există. Această Lumină este în acelaşi timp pură beatitudine, întrucât ea se sprijină pe sine însăşi, prin propria ei natură. Unică fiind, ea este total liberă, neexistând nimic altceva de care să depindă.

Precedând spaţiul şi timpul, cărora le dă naştere, ea este omniprezentă şi eternă. Ea conţine totul, nici un atom nu poate exista în afara ei. Rezidând în inima fiecărei fiinţe sub forma Subiectului universal (aham sau Eu-l Absolut), ea ne luminează întreaga viaţă, toate manifestările psihice conştiente şi ne permite să percepem lumea exterioară. Fără ea am fi insensibili, orbi şi nici o experienţă nu ar fi posibilă. Acesta este motivul exclamaţiei marelui înţelept iluminat Utpaladeva: “Pentru a Te cunoaşte, nu este nevoie de nici un ajutor, nu există în realitate nici un obstacol. Totul este inundat de torentul impetuos, care debordează de fericire nesfârşită, al existenţei Tale eterne!” (XII. 1) Realitatea Infinită şi Supremă în întreaga sa plenitudine străluceşte necontenit deasupra lumii şi în lume, fără a-şi părăsi vreodată propria natură.

În  tradiţia orientală sunt cunoscute mai multe IPOSTAZE FUNDAMENTALE ALE SUPREMULUI SHIVA.

Dacă Paramashiva – Conştiinţa şi Fericirea Divină nediferenţiată – constituie propria noastră substanţă esenţială, de ce totuşi nu o sesizăm astfel şi suntem supuşi iluziei, fricii şi durerii, fiind dominaţi de corp şi de ego? Acest aspect apare deoarece Shiva este totodată un Magician, care prin forţa sa creatoare şi înşelătoare, maya, se ascunde în El însuşi de El însuşi prin El însuşi – precum păianjenul ce se înconjoară în propria plasă – pentru a-şi desfăşura jocul său prodigios de înlănţuire şi eliberare, atât la nivel macrocosmic, cât şi la nivel microcosmic. El se percepe, prin urmare, fragmentat în nenumărate fiinţe create prin uitare de sine, căci dând naştere multiplicităţii, El se ascunde, ocultând unitatea. În această direcţie, iniţiata Laleshvari spune: “Nu există nici tu, nici eu, nici contemplat, nici contemplare, există numai Creatorul Universului, care se află ascuns în inimile tuturor fiinţelor, aparent pierdut în uitarea de sine. Dacă cei orbi sau, altfel spus, ignoranţi, nu-I descoperă nici un sens, dimpotrivă, înţelepţii, văzând Supremul, se topesc extaziaţi în El.”

  PASHUPATI – SHIVA, ÎN IPOSTAZA PĂSTORULUI CEL BUN

Shiva este providenţa ce are în grija sa întreaga manifestare, găsind fiecărei fiinţe, spre binele ei, un rost şi un loc anume în Univers şi apoi îi dirijează viaţa după propria sa voinţă suverană. Prin urmare, cea mai rapidă posibilitate de evoluţie spirituala a omului este aspiraţia plină de fervoare către El. În ipostaza de Dumnezeu salvator, Shiva mântuieşte fiinţa umană aflată în oceanul durerii. El este lebăda (hamsa) care extrage din apele impure ale iluziei laptele imaculat al discernământului şi, în bunătatea sa nesfârşită, îl dăruieşte oamenilor. El este astfel adorat ca Pashupati, păstorul cel vigilent si iubitor, care prin focul său (tejas) îşi impulsioneaza turma rătăcită în strâmtoarea cea îngustă a egoismului să găsească un nou drum: interiorizarea ce duce la Inima universală (paramatman). Pashupati foloseşte în acest scop energia tainică ce alină, graţia (anugrahashakti), care se află în veşnicie în inima fiinţei umane.

  VIRUPAKSHA – SHIVA, ÎN IPOSTAZA STĂPÂNULUI CELUI DE-AL TREILEA OCHI (ajna chakra)

Înţelepţii shivaiţi îl invocă adesea pe Shiva sub numele de Tryambaka sau de Virupaksha, “Shiva cu ochi teribili”, datorită celui de-al treilea ochi al său, situat în mijlocul frunţii şi simbolizând deschiderea completă a centrului secret de forţă Ajna Chakra. Acest ochi de foc, semn al unicităţii primordiale divine, se opune viziunii obişnuite a omului închistat în dualitate: “Fără Tine, întregul Univers este înzestrat cu o vedere duală, fragmentatoare, descoperind obiectivitatea (relaţia Subiect-Obiect). Dimpotrivă, numai Tu – Stăpânul acestui univers – posezi o viziune plenar unificatoare (non-duală).” Acelaşi poet spune în continuare: “O picătură a fericirii Tale căzută pe pământ dă naştere Lunii. O scânteie ce ţâşneşte din focul Tău, distrugător al iluziei, dă naştere Soarelui. O, Doamne, Ţie, care pătrunzi cu privirea Ta pretutindeni, ne oferim întreaga fiinţă ca ofrandă, celui de-al treilea ochi al Tău, pecete unică a unei măreţii inexprimabile şi transcendente.”

  DHURJATI – SHIVA, ÎN IPOSTAZA ASCETULUI

Ascetul suprem, numit Kapardin sau Kapalin, cu părul strâns într-un coc, având un şarpe drept cordon sacru şi ţinând focul cosmic (agni) în căuşul palmei Sale, animă şi face să vibreze, prin salturile Sale ritmate, ghirlanda de cranii pe care o poartă la gât şi care simbolizează sărbătoarea dansului cosmic etern. Sub acest aspect, Shiva simbolizează Conştiinţa Divină universală (Bhairava) care dă viaţă, putere şi mişcare indivizilor limitaţi, lipsiţi de viaţă şi de conştiinţă proprie. Ea (Conştiinţa Divină universală) este cea care dansează în “cimitirul” imens al Universului supus timpului şi devenirii, bând dintr-un craniu licoarea îmbătătoare, sublimă, ce are savoarea cea esenţiala a întregului cosmos. “Slavă Ţie, Conştiinţă Supremă, unic Dumnezeu care porţi la gât ghirlanda de cranii!”... “Cei care au învins lumea şi cărora Tu, care te găseşti pretutindeni, le-ai dăruit iubirea Ta infinită, o, Tu Cel care eşti omniprezent, trebuie să fie veneraţi de întregul Univers. Chiar şi marea furtunoasă şi teribilă a încarnării nu mai este pentru ei decât un lac în care ei se joacă.” - Utpaladeva

  UMAPATI – SHIVA, ÎN IPOSTAZA IUBITULUI LUI UMA

Vocea melodioasă a lui Uma Pashyanti, iubita lui Shiva, este singura în măsură să cânte măreţia fără egal a lui Dumnezeu... Înainte de a iubi, Paramashiva trebuie să renunţe, ca să zicem aşa, şi evident că o face în joacă, la pura Sa conştiinţă şi la libertatea Sa absolută şi, sfâşiind în aparenţă esenţa lor nedivizată, El revelează fiinţelor limitate, individuale, când libertatea (Shakti, vimarsha sau nada), când Conştiinţa (Shiva, prakasha sau bindu). Şi, prin jocul miraculos al Libertăţii divine şi al Conştiinţei divine, el creează astfel cosmosul şi fiinţele (nara), întreaga evoluţie izvorând, în definitiv, dintr-un act de iubire, Shiva iubindu-se la nesfârşit în suprema Sa energie creatoare (Shakti), veşnic liberă şi spontană şi iubind în ea întregul Univers. Procesul invers de resorbţie porneşte de la univers, mai precis de la fiinţa individuală şi limitată care, îndrăgostită fiind de Energia universală (Uma-Shakti) fuzionează cu ea şi, la rândul ei, Uma dizolvându-se în Shiva, ea (Uma), îl poartă astfel pe yoghin spre inexprimabilul Paramashiva (Supremul Absolut).

  NATARAJA – SHIVA, DANSATOR LA MAREA SĂRBĂTOARE A VIEŢII DIVINE

Dansul cosmic al lui Shiva, ce simbolizează universala înflorire a Conştiinţei Supreme în eternitate, are ca izvor esenţial vibraţia primordială (spanda), germene al oricărei mişcări. Această primă mişcare infinit de subtilă ţâşnită din Inimă (esenţa divină ultimă – Atman) este exprimată de Hara (Shiva cel Fermecător), simultan poet şi actor, care, vigilent clipă de clipă, având universul ca un teatru, interpretează de la început până la sfârşit spectacolul cosmic asumându-şi, în acelaşi timp şi pretutindeni, toate rolurile. El îşi desfăşoară multipla Sa activitate creând, susţinând şi distrugând universul, ascunzându-se sub vălul iluziei (maya) şi, totodată, revelându-şi adevărata sa natură. “Atunci când Tu vibrezi, reverberând în timp şi spaţiu, desfăşori întreaga lume. Când Îţi conştientizezi esenţa, conştientizezi esenţa universului. Iar atunci când Te clatini pe picioare sub efectul propriului Tău nectar sublim şi beatific, scânteiază cercul existenţelor!” - Utpala, XIII.15

  BHAIRAVA – SHIVA, TRANSCENDENT ŞI INEFABIL, CARE SE MANIFESTĂ ÎN NOAPTEA TAINICĂ A REVELAŢIEI DIVINE, SHIVARATRI

Shiva învăluie atât luminile, cât şi tenebrele într-o strălucire transcendentă incomparabilă. El nu are nici un mod definit de a fi (deoarece aceasta ar constitui o limitare). El este “cea de-a treia minune, de dincolo de existenţă şi de non-existenţă”, fiind astfel dincolo de orice atribut. El este acea ipostază a lui Dumnezeu cel extraordinar şi suprem, al cărui semn distinctiv este acela de a nu avea nici unul. Astfel, yoghinul care aspiră să se identifice cu starea lui Shiva accede în “inefabila Noapte, unde nu se mai pune problema călătoriei sau a etapelor”. Noaptea tainică a nediferenţierii – ce reprezintă puritatea fără umbră a lui Shiva, care înlocuieşte ziua iluziei – nu este altceva decât un aspect al deznodământului ce duce la starea de nedeterminare finală (nirvikalpa) a conştiinţei fuzionate cu Shiva. "Lumină mirifică a tuturor luminilor, tenebre tainice ale tuturor tenebrelor! Acestor lumini paradisiace şi acestor tenebre tainice, care manifestă neîncetat o strălucire fără pereche, închinare!” Abhinavagupta – Laghuvritti I.I.


yogaesoteric 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga