Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Yoga şi creştinismul >
Mărturia unui yoghin creştin - Părintele Dechanet
Motto: “Toate religiile sunt faţetele marelui Diamant al Infinitului” - proverb tibetan.

Cuvântul religie vine de la cuvântul latin religere, a uni. Înţelesul său indică scopul pe care-l urmăreşte: unirea omului cu Dumnezeu. În limba sanscrită există cuvântul yoga, cu înţelesul mai larg de ştiinţa unirii armonioase a contrariilor, de fuziune deplină cu Conştiinţa Divină.

Diferitele religii apărute în cursul timpurilor constituie răspunsurile date de Dumnezeu oamenilor, prin intermediul celor în care divinitatea se manifesta cu mai multă intensitate decât la alţii.

Fiecare dintre marile religii a fost fondată de supraoamenii veacurilor, care au dat fiecăreia învăţăturile necesare, potrivit nevoilor, mediului, temperamentului şi gradului de dezvoltare respectiv.

Esenţa unei religii nu constă în rituri şi nici în ceremonii; omul le-a inventat şi le va mai inventa încă. Ea nu se află nici în bisericile pe care omul le-a construit şi pe care le va mai construi încă; ea nu rezidă, de asemenea, nici în cărţile sfinte, ieşite tot din mâinile oamenilor. Aceste cărţi, scrise sub inspiraţia lui Dumnezeu pot fi distruse în întregime, căci inspiraţia de unde au izvorât le va face să apară din nou. Esenţa religiei constă în cunoaşterea lui Dumnezeu. Odată cunoscut Dumnezeu, oamenii pot construi restul.

Prin intermediul părintelui Dechanet ne vorbeşte lumea creştină care, descoperind yoga, se îmbogăţeşte spiritual datorită modalităţilor sale necunoscute în Occident din cauza ignoranţei sau a prejudecăţilor. Iată ce spune părintele Dechanet: “Pe mine yoga m-a ajutat imens căci mi-a deschis mult ochii făcând să cadă pentru mine unul după celălalt toate vălurile ignorantei. Prin yoga am constat cu bucurie că trupul mi-a redevenit din nou prieten şi nu duşman. Cum aş fi putut de altfel să rămân insensibil la faptul că o serie de posturi corporale yoghine adecvate îmi destindeau şi îmi energizau în mod adecvat mintea? Cum să rămân indiferent la faptul că o respiraţie realizată corect şi profund îmi alungă aproape instantaneu toate grijile şi toate îndoielile din suflet? Cum să nu mă entuziasmeze faptul că imobilitatea trupului meu aşezat în lotus şi profund relaxat îmi favorizează concentrarea lăuntrică şi mă face să intuiesc gloria extatică a spiritului? Ce bucurie aleasă am început să trăiesc, ce intensă euforie am început să resimt atunci când mi-am dat în sfârşit seama că acest trup privit altădată, înainte de a începe să practic yoga, drept un duşman împreună cu organele şi cu membrele sale, considerate atunci ca fiind obstacole care mă jenau, sunt în fond prieteni foarte dragi şi devotaţi servitori, plini de bunăvoinţă, gata oricând să colaboreze în toate acţiunile mele ferme şi bine intenţionate! Yoga îmi conferea o mare armonie lăuntrică, fiind pentru mine în întregime exact contrariul păcatului!”

În creştinism păcatul este, sub diferitele sale aspecte, ruptura omului de Dumnezeu, dar totodată este separarea sau ruptura omului de sine însuşi.

Toate acestea fac gradat să se exacerbeze în natura umană egoismul, răutatea, orgoliul, vanitatea, mândria, erorile, şi treptat generează izolarea şi închistarea nu numai a trupului, ci şi a sufletului şi a minţii. În final aceasta determină ignoranţa, perversitatea, dezordinea, suferinţa. Exerciţiile yoga corect practicate echilibrează, purifică, elevează, unifică fiinţa umană.

“De multe ori am remarcat cu încântare cum destinderea şi calmul pe care le resimţeam în trup treceau printr-un fel de oglindire elevată, ajungând să se reflecte în suflet şi în minte şi astfel mi se uşura accesul la spirit. Aceasta devenea atunci inefabila comuniune cu fiinţa mea beatifică profundă.

Dragostea, la care, mai ales în calitate de creştin, aspiram cu toată fiinţa, dragostea de Dumnezeu, dragostea de ceilalţi oameni, se instala în mine când practicam yoga, precum un dar divin, manifestându-se într-o infinitate oceanică de trăiri paradisiace. Confruntându-mă mai mereu cu aceste trăiri sublime pe care yoga mi le făcea cu uşurinţă accesibile, am început să-mi privesc trupul cu alţi ochi. Şi pentru a spune tot, trebuie să mai adaug că am înţeles mai bine, practicând yoga, în ce mod în practica creştină, în cazul realizării tainelor religioase, graţia divină “se infiltra” într-un anumit fel prin nişte fiori extatici şi misterioşi imposibil de descris în cuvinte şi se manifesta ca o sferă de forţă subtilă prin intermediul trupului.”

În această perioadă a evoluţiei omenirii, yoga este chemată să joace un rol foarte important în viaţa creştină a epocii noastre şi chiar a celei de mâine. Unei asceze şi unei morale creştine, fundamentate în mare parte, dacă nu în întregime, pe fugă şi pe eschivare, yoga vine să îi opună o asceză bazată pe relaxare, înţelegere, bunăvoinţă, puritate, stimă. Dacă într-adevăr yoga este practicată şi trăită în spiritul său tradiţional, autentic, fiind altceva – graţie transfigurării şi aspiraţiei către Dumnezeu – decât o banală formă de gimnastică utilă şi salvatoare, fără îndoială că ea va face cu putinţă trezirea, dezvoltarea şi apariţia unor fiinţe umane mai puternice, mai inteligente, mai iubitoare, mai lucide şi profund receptive la mesajul Evangheliilor. Asemenea fiinţe care acum, când puţini practică yoga, sunt extrem de rare, vor fi în viitor noii creştini a căror sfinţenie va înflori pe temelia sănătăţii fizice, sufleteşti şi mentale.

De altfel, cel familiarizat atât cu filosofia (şi mai ales cu practica!) yoga cât şi cu morala creştină, va putea observa coincidenţa absolut neîntâmplătoare dintre codul etic şi moral YAMA şi NYAMA şi preafericirile menţionate în Predica de pe Munte a lui Iisus.

“Uneori, fiind în singurătate chiar în mica mea chilie, mă simţeam parcă constrâns într-un anumit fel, aproape inexplicabil, să-mi prelungesc exerciţiile yoga prin una sau mai multe meditaţii tăcute în care aspiram spontan cu toată fiinţa către Dumnezeu. În acele momente de intimă comuniune cu Divinul, inundat de extaz, nu mă mai gândeam la nimic.”

Într-un studiu intitulat “Yoga şi Occidentul”, doctorul Jung demonstrează că yoga este absolut necesară în Occident. Dr. Jung spune: “Occidentul trebuie să adapteze yoga la creştinism.”

La aceste rânduri ale dr. Jung, părintele Reganey adaugă: “De-a lungul timpului va fi necesar ca preoţii să înţeleagă şi să aplice tehnicile yoga pentru a fi mai buni creştini, pentru a fi mai sănătoşi, mai înţelepţi, şi pentru a avea mai mult har.”

Occidentalii care nu au decât o vagă imagine a Indiei sau cei care o asimilează pierzând trăsăturile originale frânează această acţiune, propagând idei false despre sistemul yoga. Numai cei care practică cu adevărat yoga pot înţelege valoarea fără egal a tehnicilor yoga şi necesitatea de a fi practicată de omul modern în aceste timpuri zbuciumate.

Un laic, M. Leon Noel, care s-a dedicat practicii yoga scria, după ce s-a convertit la creştinism: “Yoga este un factor de echilibru fizic, psihic şi mental. Pentru a merge mai departe, trebuie neapărat un guru creştin, un maestru capabil să-şi conducă novicele, prin metodele yoghine de concentrare, rugăciune, aspiraţie şi atenţie, spre relevarea prezenţei divine în sine însuşi, ca Sine individual şi ca Sine Suprem. Dacă noi numim yoga o metodă psihofiziologică de concentrare asupra lui Dumnezeu, atunci eu cred în posibilitatea nu numai a uneia ci a numeroase practici yoga creştine.”

Într-adevăr, exerciţiile yoga (posturile, meditaţiile şi controlul suflului PRANAYAMA ) ajută omul să descopere ce este el cu adevărat, să se unifice, să fie el însuşi în faţa lui Dumnezeu care l-a creat şi îl atrage permanent.

Una din piedicile pe care le resimt unii creştini în faţa practicii yoga provine din “culpabilitate morală” pe care o resimt apelând la practici ce aparţin unei religii necreştine. Realitatea este însă că aceste practici sunt în afara oricărei religii, fie ea creştină sau necreştină. Ele evidenţiază, de fapt, un principiu universal care se referă la legătura dintre minte, trup şi suflet. Acest principiu al REZONANŢEI exprimă influenţa anumitor gesturi şi atitudini corporale asupra psihicului şi intelectului. Imobilizând corpul, agitaţia mentală diminuează treptat, stabilizând corpul, mintea se focalizează şi “tace”. Prin relaxarea corpului fizic, se destinde şi mintea- inamicul public numărul 1!

Hrănind în mod corect corpul, respectând puritatea alimentelor şi acordul cu structura noastră anatomică de fiinţă vegetariană absorbim maximum de energie vitală conţinută în hrană. Procedând astfel ne fortificăm mentalul şi ne amplificăm inteligenţa. Îngrijindu-ne corpul, dinamizându-l, purificându-l şi energizându-l realizăm un efect corespunzător asupra vieţii noastre lăuntrice. Astfel, rugăciunea devine mult mai profundă şi regăsirea lui Dumnezeu este mai uşoară şi mai rapidă.

Yoga ne învaţă să fim în armonie cu natura, să rezonăm permanent cu binele, cu Dumnezeu. Ne învaţă cum să trăim sănătoşi şi cum să folosim fiecare clipă pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu.

Apelând la tehnicile yoga devenim perfect sănătoşi, lucizi, inteligenţi, puternici, ni se amplifică voinţa, suntem calmi şi armonioşi. Yoga ne învaţă să rezonăm (să captăm) cu energii benefice, sublime din Univers. Astfel suntem mult mai capabili să ne concentrăm mental, să ne rugăm lui Dumnezeu, să facem meditaţii care să ne eleveze structura fiinţei noastre, să atingem desăvârşirea, să devenim înţelepţi. Eficienţa unui creştin care se roagă câteva ore pe zi, dar a cărui minte este în permanenţă asaltată de gânduri parazite, imagini mentale pe care nu le poate controla, este foarte slabă, tocmai datorită imposibilităţii calmării agitaţiei mentale. Prin anumite tehnici precise de yoga se poate obţine acest calm mental, iar sufletul individual care aspiră la comuniunea cu Divinul se poate cufunda în măreţia copleşitoare a lui Dumnezeu.

Yoga nu este o alternativă la religia creştină ci, dimpotrivă, oferă o multitudine de tehnici practice pentru atingerea aceluiaşi ţel comun: cunoaşterea lui Dumnezeu. Prin tehnicile de purificare trupul poate deveni într-adevăr un templu divin, iar spiritul se poate deschide pentru a-l putea primi pe Dumnezeu în măreţia Sa.

Prin yoga fiinţa umană învaţă să-şi controleze perfect corpurile fizic, psihic şi mental. Astfel, acestea devin pure, sănătoase, capabile să rezoneze cu Dumnezeu în orice situaţie a vieţii de zi cu zi. Numai dacă aceste vehicule (corpurile fizic, psihic, mental) ale Sinelui Etern ATMAN sunt desăvârşite fiinţa umană poate ajunge să-l descopere pe Dumnezeu.

Din această cauză exerciţiile de purificare, regimurile alimentare bazate pe crudităţi sau numai pe cereale (regimul Oshawa), asana-ele, tehnicile de Pranayama, exerciţiile de concentrare, meditaţiile, sunt absolut necesare oricărui aspirant la evoluţia spirituală şi deci şi creştinilor.

Referindu-se la practica yoga, părintele Dechanet afirma: “Am simţit inteligenţa mea amplificându-se pentru a primi o lume întreagă de realităţi pentru care ea pare a fi făcută. Mi-am îndreptat căutările şi mi-am împins ştiinţa dincolo de limitele percepţiei şi ale sensibilităţii obişnuite. În sfârşit l-am găsit pe Dumnezeu, Adevărul, conţinând toate adevărurile întâlnite în timpul pelerinajului către Sinele meu divin. Dar găsindu-l, am învăţat că în fapt nu posed nimic. În fiecare zi îmi dau seama că dorinţa mea de cunoaştere, de a învăţa, se dilată la dimensiunea infinită a Adevărului, a Cuvântului care cuprinde tot, în sânul misterului lui Dumnezeu.”

“Yoga ajută preotul şi misionarul în slujirea lui Dumnezeu în rugăciune. Yoga permite oricărui om să se desăvârşească şi să accepte voinţa divină. Yoga transformă benefic temperamentul unui student şi îi măreşte capacităţile intelectuale. Yoga permite tatălui de familie să-şi transforme defectele în calităţi şi să-şi crească în acelaşi timp copii. Caracteristica acestui sistem tradiţional este faptul de a se putea adapta la viaţa concretă a fiecăruia şi de a-l aduce la perfecţiune în toate acţiunile pe care le făptuieşte.”

Yoga le oferă creştinilor, discipoli ai lui Christos, posibilitatea înţelegerii profunde a învăţăturii lui Iisus. Yoga îi face să simtă cu inima realitatea profundă a Evangheliei. Este firesc ca, odată integrată în viaţa noastră, yoga să trezească şi să amplifice în noi virtuţile “mistice”, conform cu aspiraţia şi vocaţia fiecăruia. Orientat plenar pe o cale spirituală autentică yoghinul învaţă să-şi controleze natura sa umană, pornind cu paşi siguri pe drumul revelării Scânteii Divine din el, a trăirilor spirituale autentice, fiind capabil să simtă şi să primească pacea nemărginită dăruită de Cristos prin învăţăturile sale.

yogaesoteric


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga