Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Shiva Nataraja


Shiva, dansator la marea sărbătoare a vieţii divine

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

“Atunci când Tu vibrezi, reverberând în timp şi spaţiu, desfăşori întreaga lume. Când Îţi conştientizezi esenţa, conştientizezi esenţa universului. Iar atunci când Te clatini pe picioare sub efectul propriului Tău nectar sublim şi beatific, scânteiază cercul existenţelor!” - Utpala, XIII.15.

Dansul cosmic al lui Shiva, ce simbolizează universala înflorire a Conştiinţei Supreme în eternitate, are ca izvor esenţial vibraţia primordială (spanda), germen al oricărei mişcări. Această primă mişcare infinit de subtilă ţâşnită din Inimă (esenţa divină ultimă – Atman) este exprimată de Hara (Shiva cel Fermecător), simultan poet şi actor, care, vigilent clipă de clipă, având universul ca un teatru, interpretează de la început până la sfârşit spectacolul cosmic asumându-şi, în acelaşi timp şi pretutindeni, toate rolurile. El îşi desfăşoară multipla Sa activitate creând, susţinând şi distrugând universul, ascunzându-se sub vălul iluziei (maya) şi, totodată, revelându-şi adevărata sa natură.

Scopul ultim al acestui dans (care generează o divină rezonanţă universală) este ca, în final, să ofere deplina eliberare celui care, pe deplin purificat pentru această scenă, şi-a golit complet inima de pasiuni inferioare, gânduri şi limitări (a realizat starea de vid creator beatific).

“Aspirând la darul inimilor preapline de iubire pentru Tine, satisfăcut, Tu începi să dansezi în glorie în strigătele extaziate ale adoratorilor Tăi beţi de iubire! Slavă Ţie!...” (XIV.10), scrie marele înţelept Utpaladeva.

Yoghinul învaţă astfel de la maestrul dansului cosmic, Shiva, să îndepărteze gradat povara materiei şi să se elibereze de orice piedică, limitare, îndoială sau restricţie. Apoi, devenit asemenea lui Shiva, el “dansează ca un erou în noaptea extazului cosmic, într-o horă de mistere beatifice”.  

O dată cu realizarea uniunii (samghattana) dintre yoghin şi Conştiinţa universală (Dumnezeu), yoghinul, recunoscându-se astfel ca Sine Etern (Atman) şi fermecat de această Lumină sublimă conştientă graţie mişcării foarte pure şi spontane a propriului suflet, atinge libertatea totală, energia supremă Uma, “sămânţa” sau izvorul divin suprem. Întreaga sa fiinţă dansează (rezonează) armonios, ca într-un joc minunat, la unison cu universul. El se îndreaptă acum în orice direcţie, fără un scop anume, după bunul plac al inspiraţiei sale divine.

Utpaladeva compară liberul şi detaşatul său pelerinaj în Conştiinţa infinită a lui Dumnezeu cu rătăcirea fiinţelor supuse dorinţelor lor inferioare şi care trăiesc viaţă după viaţă fără să scape de propriul lor eu limitat: “Unii rătăcesc, Doamne, complet nemulţumiţi, în interiorul ego-ului lor limitat. Ceilalţi cutreieră, o, Doamne, complet satisfăcuţi, chiar în interiorul Sinelui.” – Utpaladeva

La acest stadiu, aşa cum Utpaladeva constată, beţia extazului divin a cuprins totul, chiar şi corpul fizic care, în întregime hrănit şi fortificat din interior de către nectarul unei iubiri extrem de pure şi de intense, devine demn de a-l adora pe Shiva.

Dincolo de corpul fizic, iubirea se manifestă însă într-un corp cosmic ce apare la rândul său ca fiind plin de o fericire infinită: “Cei care Te iubesc cu toată fiinţa lor, fericiţi să Te adore neîncetat, trăiesc aici jos în fluviul devenirii (samsara), asaltaţi din toate părţile de valuri de proaspătă ambrozie care se desfac din trupul tău.” – Utpaladeva.

yogaesoteric


 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga