Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Shiva Dakshinamurti

Shiva în ipostaza învăţătorului divin care conferă înţelepciunea eliberatoare

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

“Imaginea maestrului spiritual aflat în stare profundă de meditaţie este un subiect fundamental asupra căruia discipolul care este plin de aspiraţie trebuie să mediteze tot timpul.
Aceasta este calea plină de claritate, ce conduce, rapid şi cu certitudine, la revelarea Adevărului Divin Ultim”

Shiva Dakshinamurti este una din cele mai cunoscute şi mai favorabile ipostaze ale lui Shiva.

Shiva se manifestă în această ipostază realizând o postură yoga în care el se află într-o stare de meditaţie profundă în vârfurile munţilor sacri Himalaya. Sediul său este muntele sfânt Kailasa, care este locul de pelerinaj al unui impresionant număr de căutători spirituali.

În această ipostază, Shiva poartă un veşmânt simplu (o piele de tigru în jurul taliei) şi este aşezat pe un tron în formă de lotus. El are prinse în păr simbolul Lunii (de forma secerei) şi nişte şerpi în jurul gâtului, drept podoabe. El poartă în mâini tridentul, o tobă şi ulciorul de apă. El este orientat cu faţa spre sud (dakshina), direcţie care, în cazul acestei ipostaze, aduce norocul.

Shiva Dakshinamurti este cel mai mare dintre toţi yoghinii. Shiva Dakshinamurti este ipostaza în care Shiva se manifestă în calitatea de maestru în yoga şi ca un dascăl spiritual universal. El este reprezentat ca fiind înconjurat de înţelepţi (rishi), discipoli ai săi, cărora El le împărtăşeşte învăţătura sa divină.

Revelează tainele tuturor ştiinţelor

Shiva Dakhsinamurti este cel care oferă celor care sunt pregătiţi ştiinţa spirituală secretă (Yoga), multitudinea de învăţături fundamentale secrete (Tantra), cunoaşterea secretă a ştiinţei vieţii (Ayurveda), cunoaşterea reprezentărilor simbolice secrete (Yantra), cunoaşterea ocultă, cunoaşterea secretă a alchimiei (Rasa shastra), ştiinta ce permite viziunea spirituală asupra trecutului şi asupra viitorului. Totodată, această ipostază revelează suportul cel tainic ce permite cunoaşterea tuturor artelor şi a ştiinţelor.

Shiva este aşezat la umbra unui copac banian care este unanim considerat în India ca fiind simbolul cunoaşterii spirituale secrete.

Shiva Dakshinamurti este învăţătorul divin care revelează zeilor, înţelepţilor, sfinţilor şi tuturor fiinţelor umane care sunt pregătite, esenţa spiritulă a textelor sacre (Veda-ele), prin care ele pot atinge cu uşurinţă starea de eliberare spirituală ultimă (moksha). În această ipostază, Shiva este în acelaşi timp Marele Yoghin, Shiva Mahayogi, învăţătorul divin al întregului macrocomos.

Shiva Dakshinamurti oferă învăţăturile sale divine în înălţimile munţilor Himalaya şi este orientat cu faţa spre sud, spre întreg subcontinentul indian, care este situat la sudul munţilor Himalaya.

În ipostaza Dakshinamurti, Shiva este într-o atitudine plină de bunăvoinţă. El este aşezat pe un piedestal înalt, cu un picior îndoit şi sprijinit pe piedestal şi cu celălalt picior fiind ferm aşezat pe spatele lui Apasmara Purusha, demonul egoismului, care este stăpânit de către Shiva pentru a le permite fiinţelor să recepteze, fără a mai fi stingherite de ego, cunoaşterea divină superioară pe care, El, Shiva, le-o oferă.

În cele mai multe dintre reprezentările iconografice, două dintre mâini ţin şarpele şi rozariul, sau ambele obiecte într-o mână şi în alta ţine atunci focul. În tradiţia indiană şarpele este simbolul cunoaşterii secrete (Tantra), iar focul reprezintă simbolul stării de iluminare care survine în fiinţă în urma asimilării învăţăturilor divine care sunt primite de la Shiva. Cu unul din celelalte două braţe ale sale, Shiva realizează gestul protecţiei (abyaya mudra), şi cu celălălt, El ţine cartea, simbolul cunoaşterii superioare, realizând totodată şi gestul oferirii cunoaşterii spirituale (jnana mudra).

Iată descrierea tradiţională sugestivă a lui Shiva Dakshinamurti: ”Cu unul dintre picioare apăsând ferm la pământ demonul egoismului (Apasmara Purusha), fiind aşezat într-o postură yoga, pe un piedestal înalt, având celălalt picior îndoit şi sprijinit pe piedestal, El, Shiva, se manifestă aici ca o întruchipare divină a tuturor virtuţilor cunoaşterii spirituale.

În această ipostază, El, Shiva îi învaţă cu o divină uşurinţă pe cei înţelepţi semnificaţiile cuvintelor tainice care sunt cuprinse în lucrările sacre ale înţelepciunii (VEDA-ele). În prezenţa Sa divin inspiratoare, înţelepţii sunt aşezaţi în posturi de meditaţie de jur împrejurul său. Ei sunt foarte atenţi să recepteze învăţăturile divine care le sunt împărtăşite cu o divină bunăvoinţă de către Shiva.

Realizând cu mâna sa dreaptă gestul divin al oferirii cunoaşterii spirituale profunde (jnana mudra), Shiva face astfel ca învăţăturile să fie pentru cei înţelepţi clare şi uşor de asimilat. În celelalte mâini, Shiva Dakshinamurti ţine focul - simbolul stării de iluminare, cartea - simbolul păstrării învăţăturilor divine şi rozariul - simbolul răbdării şi al învăţării metodice.

Acesta este Shiva Dakshinamurti a cărui Graţie tainică alungă repede ignoranţa din minţile oamenilor.

Dakshinamurti înseamnă: “Cel ce se află cu faţa spre sud”.

Iată, în continuare povestirea cu tâlc care se află la baza existenţei acestei ipostaze divine a lui Shiva, Shiva Dakshinamurti. Fiind odată, pe muntele sfânt Kailasa, Shiva contempla împreună cu iubita sa, Devi, frumuseţea nenumăratelor sfere ale spaţiului infinit care au fost create, în întreaga manifestare, de Dumnezeu. Însăşi tărâmul subtil în care se afla Shiva era minunat decorat cu pietre preţioase şi cu multe nestemate. Un ciclu cosmic al creaţiei divine universale tocmai se apropia atunci de sfârşit. În fiinţa infinită a Mamei Divine, Devi, s-a trezit atunci dorinţa unei înnoiri spirituale. Devi, cea care îl adoră cu o infinită dăruire pe iubitul ei, Shiva, a dorit, ca o dată cu intrarea în noul ciclu cosmic, Shiva să îi schimbe numele ei de Dakhsayani pe care îl avea ca fiică a pământului, a cărei tată lumesc era Daksha. Dorinţa ei de reînnoire spirituală i-a fost ascultată de Shiva care i-a spus să se întoarcă pe pâmânt, devenind de data aceasta fiica unui mare înţelept, cu numele Parvataraj, care îşi dorea foarte mult să aducă pe lume o fiinţă care să fie plină de dragoste faţă de Shiva. Shiva i-a promis apoi iubitei sale, Devi, că atunci când va fi momentul potrivit, El, Shiva, va veni să se căsătorească din nou cu ea. După aceea, Devi a devenit fiica lui Parvataraj şi apoi, până la vârsta de 15 ani, ea a realizat o perseverentă adorare a lui Shiva, pentru a se putea căsători din nou cu El. În timp ce Devi se pregătea, ca fiică a lui Parvataraj, să devină din nou soţia sa divină, Shiva a continuat să mediteze pe înălţimile muntelui sacru, Kailasa.

Atunci, cei patru fii ai lui Brahma, Creatorul universului au venit la El, rugându-l plini de umilinţă să îi înveţe modul în care se poate îndepărta ignoranţa (avidya) şi cum poate fi atinsă eliberarea spirituală din ciclul încarnărilor succesive. Cei patru fii ai lui Brahma pe nume: Sanaka, Sanadhana, Sanathana şi Sanathkumara au îndeplinit până atunci mai multe tapas-uri riguroase şi au realizat perioade lungi de meditaţie şi introspecţie însă, chiar şi acum lor le era încă neclar Adevărul Suprem.

Ei au decis, în finalul acestor practici spirituale purificatoare, să Îl roage pe Shiva să le reveleze taina cunoaşterii Adevărului Ultim. Ei i-au mărturisit atunci lui Shiva că studiul scripturilor sacre pe care ei l-au realizat până atunci într-un mod riguros nu i-a ajutat încă îndeajuns pentru ca să atingă starea de pace interioară supremă. Ei i-au spus atunci lui Shiva  că au mare nevoie să înveţe, chiar de la El, care sunt cele mai intime secrete ale căii spirituale ce conduce la starea de eliberare ultimă (moksha).

Tăcerea care vorbeşte în mod misterios

Auzind apelul plin de sinceritate şi fervoare al celor patru înţelepţi, Shiva şi-a asumat atunci ipostaza Dakshinamurti, sau altfel spus ipostaza Guru-lui Suprem. Divinul Shiva s-a aşezat sub un arbore sacru, banian, care în India este simbolul cunoaşterii spirituale secrete şi, atunci, cei patru fii ai lui Brahma s-au aşezat şi ei pe jos, în poziţie de meditaţie, de jur împrejurul său. În tot timpul acesta, Shiva a rămas neclintit, într-o postură de meditaţie fără să rostească nici un cuvânt. Fiind atenţi şi perfecţi absorbiţi de fiinţa divină a lui Shiva, care se afla în stare de meditaţie în faţa lor, cei patru înţelepţi şi-au lămurit atunci pe deplin toate îndoielile, fără să mai fie necesară nici o explicaţie verbală. Procedând în acest mod divin, Shiva i-a învăţat pe cei patru aspiranţi plini de sinceritate şi dăruire care este secretul tăcerii interioare, iluminatoare (mauna). Pentru aceasta, El a realizat totodată, în tăcere, gestul cel secret al cunoaşterii spirituale iluminatoare (jnana mudra), cu mâna sa dreaptă. Urmând modelul spiritual al lui Shiva, cei patru înţelepţi au început atunci să mediteze şi procedând întocmai după modelul care a fost oferit de învăţătorul lor divin, guru, au atins apoi în scurt timp starea de beatitudine divină nesfârşită, ananda, ce este inexprimabilă prin cuvinte. Ei au fost atunci binecuvântaţi de către Shiva şi astfel au atins starea de eliberare spirituală ultimă, prin Graţia lui Shiva.

Această povestire mitică este plină de semnificaţii spirituale. Ipostaza asumată de către Shiva este ipostaza învăţătorului divin, suprem, guru. Shiva Dakshinamurti este ipostaza în care Shiva oferă înţelepţilor înţelepciunea Sa divină. El revelează, celor care sunt pregătiţi, de ce Adevărul Ultim nu poate fi explicat prin cuvinte. Pentru a fi înţeles Adevărul Ultim nu poate fi experimentat decât în mod direct. Shiva realizează în această ipostază şi jnana mudra, gestul secret divin, prin care El sugerează tăcut că adevărul divin este accesibil prin cunoaşterea superioară secretă care este revelată de către Shiva Dakshinamurti, şi că ea este cea mai importantă dintre toate învăţăturile.

Procedând în acest mod, care este plin de o divină eficienţă spirituală, Shiva Dakshinamurit ni se revelează ca fiind învăţătorul tuturor învăţătorilor şi maestrul spiritual al tuturor maeştrilor spirituali. În acest sens înţeleptul Tirumular spune că: “Imaginea guru-lui aflat în stare profundă de meditaţie este un subiect fundamental asupra căruia discipolul care este plin de aspiraţie trebuie să mediteze tot timpul. Aceasta este calea plină de claritate, ce conduce rapid şi cu certitudine, la revelarea adevărului divin ultim.”

Sudul este direcţia care aduce înnoirea divină

Numele acestei ipostaze divine a lui Shiva provine de la numele sanscrit al direcţiei sudice. În ritualurile de adorare ale diferitelor aspecte ale divinităţii din tradiţia veche indiană se precizează că direcţia sudică este asociată aspectului de Creator al macrocosmosului a lui Dumnezeu, Brahma. Sudul este aici direcţia ce corespunde desfăşurării procesului creaţiei divine. Sudul indică totodată situaţiile care necesită intervenţia divină, cea aducătoare de înnoire. Sudul este, de asemenea, direcţia în care sunt încă prezente impurităţile şi imperfecţiunile din fiinţă, aspectele inferioare care urmează să fie eliminate cu ajutorul cunoaşterii iluminatoare şi a graţiei divine a cărei reşedinţă este direcţia nordului. În tradiţia hindusă semnificaţia raportului direcţiilor nord şi sud este adeseori sugerată de câteva perechi de aspecte complementare care prezintă o profundă valoare simbolică:
1. muntele la nord şi marea la sud.
2. Vishnu, Menţinătorul universului la nord şi Brahma, Creatorul universului, la sud.
3. culoarea negru cea de nepătruns, simbol al misterelor şi tainelor la nord şi roşul pasional şi terestru, al vieţii terestre în desfăşurare, la sud.
4. starea de puritate a înălţimilor celeste la nord şi impuritatea dimensiunilor terestre, la sud.
5. starea de sacralitate, la nord şi piedicile şi obstacolele la sud.
6. starea de prosperitate la nord şi sărăcia şi lipsurile la sud.
7. cămara cea plină de provizii şi lucruri de preţ, la nord şi locul de depozitare a gunoiului precum şi a tot ce este grosier, la sud.
8. vulturul, cuceritorul spaţiului la nord şi vaca, simbolul vitalităţii, la sud.
9. vezica biliară, asociată direcţiei nordului şi ficatul care, asociat direcţiei sudului.
10. conştiinţa superioară şi inspiraţia divină iluminatoare, la nord, şi egoismul, ignoranţa şi înlănţuirile karmice, la sud.

Totodată, nordul este reprezentat de broasca ţestoasă care este un simbol al puterii eternităţii, sudul fiind reprezentat de pasărea Phoenix, simbolul regenerării spirituale. Nordul este simbolul menţinerii nealterate a stării de armonie divină, sudul este o direcţie fericită asupra căreia se revarsă graţia lui Dumnezeu.

Cu aceste precizări putem înţelege de ce ipostaza învăţătorului divin, guru, a fost numită în tradiţia hindusă Shiva Dakshinamurti. Prin intermediul acestei ipostaze în care Shiva este orientat în mod simbolic către direcţia sudică, El face cu putinţă îndepărtarea tuturor impurităţilor conştiinţei, iluminarea spirituală şi revelarea esenţei spirituale ultime, respectiv Sinele Suprem, Atman.

yogaesoteric 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga