Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Muladhara Chakra- aspecte psihologice

de Elena Godeanu

La nivelul primei chakra învăţăm că aparţinem unei comunităţi, că suntem într-o strânsă legătură cu aceasta. Acest aspect se traduce prin sentimente precum: stabilitate, siguranţă, supravieţuire, conservare. Atunci când ne naştem, viaţa noastră depinde de grupul de apartenenţă, de familie. A fi parte integrantă din grup este, la acest nivel, o necesitate esenţială a noastră, pentru că nevoile fundamentale de supravieţuire (hrană, adăpost, îmbrăcăminte) sunt oferite de către grup. Aici, există o anumită dificultate de a interpreta într-un mod simbolic sau de a percepe adevărata semnificaţie a evenimentelor vieţii noastre.

Grupul te învaţă supravieţuirea

În general, fiinţa umană nu se manifestă de la început ca o fiinţă conştientă, cu voinţă proprie. Acest simţ al identităţii se dezvoltă mai târziu, în etape, de la copilărie până la maturitate. Viaţa începe prin apartenenţa la conştiinţa unui anumit grup de la care asimilăm un sistem de valori, transmis din generaţie în generaţie, dar de la care preluăm, de asemenea, şi prejudecăţile, temerile şi slăbiciunile. Interacţiunea cu un grup ne învaţă să împărtăşim experienţele noastre cu ceilalţi.

Acest ghid al comportamentului se află la baza procesului educaţional al copiilor în primii lor ani de viaţă, conducând la apariţia sentimentului de apartenenţă. Grupul de apartenenţă ne oferă primele lecţii de viaţă. El ne prezintă lumea ca fiind sigură sau periculoasă, bogată sau săracă, educată sau neştiutoare, un loc din care să iei sau un loc în care să dăruieşti. Şi tot grupul este cel care ne oferă primele informaţii cu privire la realitatea însăşi. Moştenim de la grupul nostru atitudinea sa faţă de alte grupuri etnice, rasiale şi religioase, precum şi un sistem de credinţe care sunt o îmbinare de adevăr şi ficţiune. Multe dintre aceste credinţe au o valoare autentică, dar altele ţin mai mult de separarea unui grup de altul, de violarea adevărului fundamental al acestui nivel: “Toate sunt Una”.

Procesul dezvoltării spirituale ne provoacă să reţinem din influenţele de grup doar pe cele pozitive, benefice şi să renunţăm la cele opuse. Forţa noastră spirituală creşte atunci când devenim capabili să vedem dincolo de contradicţiile inerente învăţăturilor de grup şi să atingem un nivel mai profund al adevărului. De fiecare dată când facem un pas către conştiinţa simbolică, aducem o influenţă pozitivă sistemelor noastre energetice şi biologice. Şi de asemenea şi sistemelor globale.

“ - ...  într-o zi, Pescăruş Jonathan Livingston, vei înţelege că orice nesăbuinţă e fără rost. Viaţa este necunoscutul şi incognoscibilul; noi am fost aduşi pe lume ca să mâncăm şi să supravieţuim cât mai mult.
Un pescăruş nu are dreptul să replice în faţa consiliului, dar vocea lui Jonathan se auzi:  - Nesăbuinţă? Fraţilor! – strigă el.  – Oare un pescăruş care descoperă şi urmează un sens în viaţă, un ţel mai înalt este nesăbuit? Mii de ani ne-am zbătut să obţinem peşte; acum, raţiunea vieţii noastre e alta – să ne desăvârşim, să explorăm, să fim liberi!”    
(din “Pescăruşul Johnatan Livingston”, de Richard Bach)

Ai forţa alegerii

Fiecare dintre credinţele de grup direcţionează o anumită cantitate a energiei noastre într-un act de creaţie şi are astfel o consecinţă directă asupra noastră. Când împărtăşim o convingere cu alte grupuri, participăm la evenimentele fizice şi energetice create de aceste grupuri. Aceasta este expresia simbolică şi creatoare a adevărului sacru al acestui nivel: “Toate sunt Una”. Partea negativă este că individualităţile implicate într-un grup negativ de acţiune rareori acceptă responsabilitatea şi rolul lor personal în acţiune. Legile nescrise ale grupului susţin că liderii acceptă responsabilitatea, nu cei care îl urmează.

Dată fiind această putere a credinţelor, fie bune, fie rele, este dificil să fim mereu în armonie cu grupul. Suntem învăţaţi să facem acele alegeri care au asentimentul grupului, să-i adoptăm manierele sale sociale, atitudinile. Simbolic, această adaptare reflectă unirea voinţei individuale cu voinţa de grup. Este un sentiment puternic de a aparţine unei familii sau unui grup în care există o deplină armonie la nivel fizic, emoţional şi spiritual. O asemenea unire ne conferă putere – atâta vreme cât continuăm să facem alegeri consonante cu ale grupului.

În acelaşi timp noi avem în interior o profundă dorinţă de a explora propriile noastre abilităţi creatoare, de a ne dezvolta forţa noastră individuală. Această dorinţă se află în spatele tuturor demersurilor noastre pentru a deveni “conştienţi”. Călătoria umană universală spre desăvârşire presupune să devenim conştienţi de puterea noastră şi să aflăm modul de a folosi această putere. A deveni conştient de responsabilitatea ce se ascunde în puterea alegerii reprezintă esenţa acestei călătorii.

Privind din acest punct de vedere, evaluarea credinţelor noastre personale şi separarea acelora care nu ne mai susţin în dezvoltarea noastră spirituală este o provocare extremă, adeseori dureroasă. Transformarea este natura vieţii; transformarea exterioară şi interioară se menţine constant. Transformarea interioară presupune renunţarea la unele credinţe şi întărirea altora. Primele convingeri pe care trebuie să le analizăm sunt cele de grup – ele s-au format la început şi sunt fundamentale; creşterea noastră spirituală urmează structura sistemului nostru energetic.

Evaluarea convingerilor noastre este o necesitate spirituală şi biologică. Momentele de criză ale vieţii noastre subliniază că avem nevoie să ne eliberăm de acele credinţe care nu ne mai susţin în dezvoltarea noastră spirituală. Aceste puncte în care noi trebuie să alegem între a evolua şi a stagna sunt cele mai mari încercări ale noastre. Fiecare nouă răscruce înseamnă a intra într-un nou ciclu al schimbării, iar schimbarea înseamnă inevitabil părăsirea a ceea ce este familiar, cunoscut şi îndreptarea către o nouă etapă a vieţii.

Majoritatea oamenilor rămân blocaţi între două lumi; una de care au nevoie să se elibereze şi alta în care le este teamă să păşească. Noi vrem să devenim mai conştienţi, dar în acelaşi timp ne este teamă de aceasta pentru că presupune să devenim responsabili pentru noi înşine – în ceea ce priveşte sănătatea, cariera, atitudinile şi gândurile noastre. O dată ce acceptăm aceasta, chiar doar într-unul dintre aceste domenii – nu vom mai putea evita niciodată consecinţele alegerilor noastre personale.
 
Dincolo de legea junglei

Predominanţa energetică dizarmonioasă la acest nivel este semnul unei excesive preocupări de a nu fi răniţi de ceilalţi. Respectivei fiinţe îi este mai mereu teamă să nu fie cumva atacată sau, dimpotrivă, are o puternică tendinţă de a-i ataca pe ceilalţi, în acelaşi mod, în funcţie de polaritatea pe care se manifestă echilibrul. Teama implicată aici este cel mai adesea o teamă intensă, iraţională, de tipul aceleia asociată rolurilor de vânător şi vânat.

Societăţile primitive, preocupate mai ales de vânătoare şi în care pe primul loc se impune nevoia esenţială de supravieţuire în mediul lor natural, în care domneşte “legea junglei” sau altfel spus a supravieţuirii celui mai apt, reflectă predominanţa energizării unilaterale a lui Muladhara Chakra. De asemenea, această energizare este reflectată de toate situaţiile sociale în care legea şi ordinea sunt temporar suspendate sau distruse ori, dimpotrivă, sunt aplicate într-un mod excesiv şi rigid.

Evoluţia spirituală ne provoacă să reţinem din influenţele de grup doar pe cele pozitive, benefice şi să renunţăm la cele opuse.

“Cei mai mulţi pescăruşi nu caută să înveţe decât elementele de bază ale zborului – cum să ajungă de pe mal până la apă şi înapoi. Pentru cei mai mulţi pescăruşi nu zborul contează, ci hrana. Dar pentru acest pescăruş, zborul era totul, nu hrana. Mai mult decât orice pe lume, pescăruşului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare. (...) – De ce, Jon, de ce? – îl întrebă mama lui. – De ce-ţi vine atât de greu să fii ca toţi ceilalţi din stol, Jon? De ce nu laşi pelicanii sau albatroşii să zboare aşa de jos? De ce nu mănânci? Fiule, ai ajuns numai pene şi os! – Nu-mi pasă că am ajuns numai pene şi os, mami. Vreau să ştiu ce pot realiza în văzduh şi ce nu. Atâta tot. Vreau să ştiu.”    
(din “Iluzii”, de Richard Bach)

Un articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 36

 


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga