Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Zguduitoarea persecuţie a yoghinilor polonezi

Membrii şcolii Himavanti din Polonia, în frunte cu liderul lor Lalit Mohan, bătuţi cu cruzime şi închişi pentru că practică yoga

un articol de Angela Anghel

O şcoală spirituală din Polonia este supusă de autorităţile poloneze unor discriminări, abuzuri şi atacuri sistematice asemănătoare cu campania anti-M.I.S.A. declanşată de autorităţile române, însă cu mult mai multă violenţă făţişă. Similitudinile arată încă o dată că la nivel mondial puterea satanică a declanşat o cruciadă împotriva spiritualităţii autentice folosind acelaşi scenariu. Bănuielile şi temerile ţin loc de probe, poliţia şi serviciile secrete se comportă ca nişte tâlhari la drumul mare, justiţia închide ochii în faţa unor evidenţe,  iar mass-media dezinformează şi incită opinia publică.

Bractwo Zakonne Himavanti – Confreria Himavanti – este o şcoală de Yoga integrală de tradiţie şivaită condusă de Ryszard Matuszewski (cunoscut şi sub numele iniţiatic de Lalit Mohan). Practica lor yoga este centrată pe sistemul Laya Yoga, iar Lalit Mohan a fost iniţiat în acest sistem tradiţional chiar în India. Această şcoală, ca şi altele care au fost supuse la tratamente asemănătoare, intră în categoria asociaţiilor care îşi propun să unifice diferitele căi şi tradiţii spirituale ale lumii (între care puterea din umbră se străduieşte să creeze prăpăstii cât mai mari). După cum arătam anterior, în special astfel de şcoli sunt vizate astăzi în cadrul a ceea ce am numit „Cruciada modernă împotriva spiritualităţii”. Spuneam şi anterior că, din foarte multele cazuri cunoscute de noi, şcoala noastră de yoga (M.I.S.A.) în mod evident a rezistat cel mai bine atacurilor la care a fost supusă. Pentru şcoala Himavanti din Polonia nici acum nu s-a terminat teroarea, nu s-a pus capăt abuzurilor.

În iunie 1995 Lalit Mohan a trimis o cerere către Guvernul Polonez pentru a include Confreria Himavanti, care avea la ora respectivă aproximativ 3000 cursanţi yoga, în registrul organizaţiilor recunoscute de Biserică şi de Departamentul Religiilor. I se cere să trimită clarificări cu privire la caracterul ecumenic al Ordinului Himavanti şi în loc să primească un răspuns la această cerere i se solicită imediat de la Oficiul Naţional de Statistică polonez să comunice date cu privire la Himavanti, inclusiv date personale ale asociaţilor, cum ar fi adresele lor.  În aprilie 1996 cererea este respinsă pe motiv că ar “conţine multe lipsuri şi greşeli”, deşi nu se specifică în ce constau acestea. Mohan trimite mai multe plângeri către preşedintele Poloniei şi Parlament, dar răspunsul care i se dă este că această chestiune nu este de competenţa instituţiilor respective.

Acuzat de… terorism religios

Imediat după aceasta Lalit Mohan este arestat de o echipă antiteroristă împreună cu logodnica lui, este dus în cătuşe la Czestochowa şi interogat în legătură cu o aşa-zisă ameninţare privind aruncarea în aer a unei mari biserici din această localitate. Acest lucru s-a petrecut cu o zi înainte ca Mohan să înceapă să ţină cursuri de yoga în Czestochowa şi cu câteva zile înainte de sosirea Papei în Polonia. În timpul interogatoriilor, Mohan este ameninţat că va fi omorât şi că toţi asociaţii săi vor fi arestaţi, dacă nu recunoaşte acuzaţiile.

Proba pe care o invocă procurorii este o scrisoare anonimă trimisă din localitatea Torun către parohul bisericii respective din Czestochowa. Mai multe persoane au depus mărturie că Mohan nu se afla la data respectivă în localitatea de unde scrisoarea fusese trimisă. Expertiza grafologică a demonstrat că scrisul era acelaşi cu al logodnicei lui Mohan care se aflase la acea dată în Torun şi chiar îi trimisese acestuia câteva vederi, încă o dovadă că nu el era autorul scrisorii şi că nu fusese în acea localitate.

Trebuie subliniat aici că atât în cazul liderului şcolii din Polonia cât şi în alte cazuri asemănătoare cum ar fi chiar cel al lui Osho a fost utilizată o persoană foarte apropiată de personajul vizat. Fie această persoană s-a oferit singură jucând rolul lui Iuda, oferindu-se drept momeală pentru a fi incriminată o persoană care altfel era de neatins, fie a fost şantajată.

Deşi existau martori şi dovezi că persoana care scrisese acea scrisoare era Maria Karczewska, logodnica lui Mohan şi nu Mohan însuşi, curtea a refuzat să ia în considerare aceste probe. Astfel a început un întreg şir de abuzuri, nedreptăţi, procese, arestări, tergiversări care nu s-au încheiat nici până în prezent.

În aceeaşi lună în care Mohan a fost arestat, Curtea Supremă Administrativă a respins cererea de recunoaştere oficială a organizaţiei dând un răspuns extrem de întortocheat şi incoerent.

Un lung şir de abuzuri şi amânări pentru a prelungi o arestare fără temei

În aprilie 1997 Mohan este condamnat la 1 an şi jumătate închisoare, iar probele evidente care arătau că Maria Karczewska era de fapt autoarea acelei scrisori au fost considerate de Curte ca fiind o încercare din partea acuzatului de a evita responsabilitatea pentru acţiunile sale. Avocaţii săi contestă decizia, reclamând ilegalităţile şi în special refuzul examinării martorilor apărării care ar fi dovedit fără drept de apel că nu Mohan este autorul ameninţărilor.

Nici aceste contestaţii nu sunt luate în seamă şi (după scenariul bine cunoscut de acum şi nouă) în noiembrie 1998 se adaugă la acest dosar noi pretexte, tot nişte scrisori, dar de data aceasta de insultă, nu de ameninţare, atribuite tot lui Mohan.

Procurorii cer o expertiză psihiatrică şi i se  trimite lui Mohan o scrisoare prin care i se cere să se prezinte la acest examen psihiatric. Lalit Mohan taie de pe plic numele său, Ryszard Matuszewski,  şi scrie în loc numele preotului care l-a acuzat că vrea să arunce în aer biserica. Ar trebui spus că preotul respectiv avea acelaşi nume de familie, numindu-se Izydor Matuszewski…  coincidenţă(?!). Procurorul ia acest lucru, care putea fi considerat o simplă glumă, ca încă o probă împotriva lui. Dus la Procuratură este insultat, ameninţat, bătut şi în final încătuşat, deşi avea calitatea de martor.

Tergiversări. Cum poţi ţine în arest un nevinovat atunci când nu ai dovezi împotriva lui?
 
În 1999, cu ocazia unei alte vizite a Papei în Polonia, Mohan este arestat, bătut brutal, încătuşat, aruncat pe scări. Apoi i se pierde urma, fiind luat de poliţişti. După această “arestare” nemotivată nimeni nu mai ştie nimic de el. Investigaţiile private ale asociaţilor săi arată că el fusese dus într-o clinică de psihiatrie pe motiv că trebuie să se efectueze expertiza solicitată de Procuratură. Adepţii săi încep să protesteze în faţa închisorii din Czestochowa. Dintr-o maşină ce trece prin faţa închisorii se aruncă cu ouă şi pietre în cei care se rugau pentru Mohan. În urma plângerilor depuse, în care este indicat şi numărul maşinii respective, poliţia nu demarează nici o investigaţie privind incidentul. Întrucât timpul trecea şi perioada necesară realizării unei investigaţii expirase de mult, iar Mohan nu era eliberat, avocaţii depun mai multe cereri pentru eliberarea acestuia. Toate sunt refuzate, iar perioada de arest preventiv este mărită cu încă 3 luni. 

În mai 2000, Mohan îşi pierde cunoştinţa ca urmare a faptului că este ţinut într-o cameră închisă plină de fum de ţigară. Este dus la spitalul din Lubliniec unde doctorii îl diagnostichează ca având o boală de inimă şi în consecinţă este mutat într-un alt spital tot psihiatric însă (deşi fusese diagnosticat cu o boală de inimă şi nu cu un diagnostic psihiatric). Acolo i se administrează medicamente psihotrope puternice, deşi medicii ştiau foarte bine că este sănătos din punct de vedere psihic.

În mai 2001 Comitetul Helsinki protestează  arătând că drepturile omului sunt grav încălcate în cazul lui Mohan. Este astfel eliberat după 2 ani de arest abuziv.

În ciuda acestor tratamente, Mohan nu se descurajează şi în 2002 reia încercările de a obţine recunoaşterea oficială a şcolii Himavanti. După numai o lună este arestat din nou (tot cu o zi înainte de o vizită a Papei, ca şi în cazurile precedente).  Arestul se realizează în acelaşi stil. Mai mulţi poliţisti mascaţi şi înarmaţi forţează uşa locuinţei uneia dintre discipolele sale, unde Mohan se afla în vizită. Este dus la Varşovia şi acuzat că a ameninţat că îl va omorî pe Papă, printr-un mail trimis dintr-un internet cafe, situat în Gliwice, un oraş din sudul Poloniei. Deşi numeroşi martori declară că în acea perioadă el a ţinut cursuri de yoga în localitatea Gdznia, situată  la sute de kilometrii depărtare, în cealaltă parte a  ţării,  Curtea decide ca el să fie arestat temporar pentru 3 luni.

Începe o campanie acerbă în presă, în care Mohan este prezentat ca fiind vinovat de toate crimele de care este bănuit deşi nu existau nici un fel de probe împotriva sa (după cum se vede, nici polonezii nu prea ştiu ce înseamnă prezumţia de nevinovăţie!). Începe audierea mai multor persoane care au legătură cu Mohan şi în timpul interogatoriilor sunt puse multe întrebări legate de credinţă, sisteme de valori şi stil de viaţă care nu îşi aveau locul în context. În octombrie 2002 Curtea nu este capabilă să demonstreze necesitatea plasării lui Mohan într-un spital psihiatric şi în consecinţă se mai trage puţin de timp mărind cu încă 3 luni durata arestării preventive. Cererea de recunoaştere oficială a organizaţiei Himavanti este iarăşi respinsă, fără a se oferi nici o explicaţie. 

Cum starea de sănătate a lui Mohan se înrăutăţeşte vizibil din cauza tratamentului la care este supus în închisoare, în decembrie 2002, avocaţii cer în repetate rânduri să fie pus în libertate până la proces, mai ales că arestarea nu era fondată. Ca refuz al acestor cereri se invocă necesitatea de a fi ţinut sub observaţie psihiatrică.

În ianuarie 2003 apărarea prezintă martori şi dovezi în sprijinul nevinovăţiei sale. În acest timp Curtea extinde iarăşi termenele invocând ca pretext ţinerea sub observaţie psihiatrică pentru ca în final să se dea o decizie din care probele apărării sunt ignorate cu bună ştiinţă. Se extinde  iarăşi perioada de ţinere sub observaţie psihiatrică cu încă 3 luni.

În martie 2003 Mohan este diagnosticat cu ischemie cardiacă şi este eliberat din închisoare dar rămâne sub supravegherea poliţiei cu interdicţia de a părăsi localitatea şi obligaţia de a semna în registrul poliţiei în fiecare zi.

Descinderi în forţă în case particulare

În aprilie 2003 poliţiştii din Bydgoszcz vandalizează locuinţa uneia dintre conducătoarele Himavanti, Anna Wani Sarpa şi o iau în custodie. În acelaşi moment serviciile secrete pătrund în forţă în locuinţele altor membri. Motivul acestor acţiuni este un pretins atac asupra lui Bozena, fost membru al Himavanti, care fusese dat afară din cauza unor abuzuri financiare. Acesta, împreună cu Tadeusz I.D., dorea de mult să se răzbune pe Mohan şi chiar îl ameninţase pe acesta în public în prezenţa mai multor martori că o să îl omoare şi o să distrugă Himavanti. În 2002 cei doi chiar îi atacaseră pe unii membri ai Himavanti şi îi ameninţaseră că o să îi omoare pe ei şi familiile lor. Atât Bozena cât şi Tadeusz joacă însă în acest timp pentru presa poloneză rolul de victime ale “sectei” care a profitat de buna lor credinţă.  Toate aceste evenimente fac ca în mai 2003 Mohan să fie din nou arestat sub acuzaţia că ar fi participat la un atac împotriva lui Bozena. Pretinsul atac avusese loc în Bydgoszcz, iar Mohan se afla într-o altă localitate situată la sute de kilometri depărtare. Proba nevinovăţiei sale se afla chiar în registrul Poliţiei unde el semna zilnic, dar nimeni nu a fost interesat să o ia în considerare.

Din mai 2003 şi până în prezent Mohan este arestat şi mutat de la o închisoare la alta. I se refuză dieta vegetariană pe motiv că nu există fonduri suficiente deşi apropiaţii săi s-au oferit în repetate rânduri să îi aducă hrana la închisoare pe banii lor. Au existat situaţii în care li s-a refuzat dreptul legal de a-l vizita pe Mohan, pe motiv că acesta nu doreşte să îi vadă. Adevărul este că Mohan fusese bătut brutal în ziua respectivă şi gardienii îl ţineau agăţat de gratiile celulei. Urmele bătăilor erau evidente pe trupul lui şi după câteva săptămâni când li s-a permis să îl vadă şi el mai avea încă răni neînchise.

Campania de presă

Presa nu a întârziat să îşi facă numărul prezentând Confreria Himavanti ca pe un grup criminal extrem de periculos. Pentru că mai mulţi apropiaţi ai lui Mohan au apărut la televiziune şi au arătat care este adevărul şi cât de multe abuzuri au fost comise, în noiembrie 2003 Newsweek a publicat un articol plin de calomnii şi minciuni la adresa Himavanti şi a liderului său. Acesta a fost urmat de o serie de articole de aceeaşi factură în cotidianul polonez Fakt (care are acelaşi proprietar ca şi Newsweek), iar la televiziune au apărut mai multe emisiuni calomniatore. Articolele mincinoase publicate în cotidianul Fakt despre Himavanti au reprezentat pretextul punctual de plecare pentru ilegalităţi şi discriminări din ce în ce mai mari. Ministrul Educaţiei a început o campanie de “curăţare” a şcolilor poloneze de profesorii care nu sunt de religie catolică. “Supervizorii vor verifica dacă activişti din cadrul sectelor care sunt înregistrate în baza de date a poliţiei şi a altor servicii au contact cu şcolile noastre. Este interzis directorilor de şcoli să angajeze profesori care în timpul liber acţionează în secte periculoase”, se spune într-o circulară a ministrului educaţiei, care încalcă la modul flagrant legislaţia poloneză şi drepturile omului.

Mărturii privind presiunile la care sunt supuşi membrii şcolii de yoga Himavanti

Hanna S. – povestea unor bunuri furate de poliţie şi nerecuperate nici până în prezent (includem pe larg această mărturie, pentru similarităţile care există cu bunurile confiscate abuziv de la yoghinii şcolii MISA în luna martie 2004)
În august 2002 trupele antiteroriste pătrund în forţă în apartamentul Hannei S. care nu era acasă, dar unde se afla Lalit Mohan în vizită. La revenirea acasă, Hanna găseşte uşile deschise, casa devastată şi lăsată la discreţia oricui, aparatura audio stricată, pereţii plini de sânge. Doar vesela şi câteva haine rămăseseră neatinse, dar din casă au dispărut multe lucruri valoroase: bani, bijuterii personale, documente personale, cărţi de credit, diplomele  de studii, facturi, asigurări, cărţi de spiritualitate, colecţii de ziare şi reviste, cursuri de yoga, casete audio cu muzică de relaxare, scrisori personale şi fotografii, obiecte ce serveau la ritualuri, un ceas electronic, computerul, toate dischetele şi CD-urile, toate documentele ce vizau activitatea Himavanti  precum şi alte lucruri ce serveau la buna desfăşurare a activităţiii cursurilor printre care o listă cu membrii organizaţiei.  Împotriva Hannei S. nu s-a formulat niciodată vreo acuzaţie, nu a fost emis vreun mandat de percheziţie şi nici vreun proces verbal cu lucrurile luate în absenţa ei.

Hanna a început o adevărată investigaţie pentru a-şi recupera bunurile dispărute. A aflat din ziare că apartamentul ei a fost jefuit şi devastat de A.B.W. - Agenţia pentru Siguranţă(!) Internă  şi C.B.S. - Oficiul Central de Investigaţii. A depus mai multe plângeri la aceste instituţii. Încercând să afle mai multe Hanna a discutat la telefon cu un ofiţer care îi ştia pe de rost traseul educaţional  şi acesta i-a spus că lucrurile sale sunt sub protecţia(!) C.B.S. şi au fost duse la Varşovia. După multe insistenţe şi tergiversări a obţinut o audienţă la procurorul P.Wozniak care a fost extrem de brutal şi de nepoliticos, încercând să o intimideze şi acuzând-o că minte pe motiv că nu ştie numărul exact de CD-uri pe care le avea în casă. După ce a depus plângeri la organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, a fost imediat sunată şi i s-a promis că dacă nu încetează va fi făcută să tacă. După 3 luni  reuşeşte să obţină o mică parte din bunurile de care fusese jefuită, dar i se refuză transportul la locul de unde fuseseră luate iniţial, astfel că este nevoită să suporte ea toate cheltuielile. Cea mai mare parte din obiectele de valoare: bani, bijuterii, echipamentul electronic, precum şi casetele cu muzică, toate acestea neavând nici o legătură cu investigaţiile procuratorii, nu i-au fost înapoiate niciodată. Singura concluzie la care se poate ajunge este că au fost furate de poliţişti şi că justiţia îi acoperă. După 6 luni Hanna reuşeşte să primească înapoi computerul, dar temându-se că îi va fi înapoiat stricat le cere poliţiştilor să îl pună în funcţiune în prezenţa ei. Într-adevăr, computerul nu merge astfel că refuză să îl primească. După alte câteva luni computerul îi este prezentat într-o stare şi mai proastă decât prima oară. Carcasa este complet spartă, iar cutia CD-romului este plină cu un fel de lipici care face imposibilă folosirea. Nu  a primit nici obiectele de valoare înapoi şi nici despăgubiri pentru stricăciunile aduse apartamentului sau pentru banii cheltuiţi cu transportul, nici pentru că a trebuit să îşi schimbe locuinţa, să îşi refacă toate actele, şi nici pentru inconvenientele emoţionale la care a fost supusă fără nici un motiv. A continuat însă să lupte pentru a demonstra nevinovăţia lui Mohan şi a vorbit deschis despre tratamentele inumane la care acesta era supus pe nedrept. Ca rezultat al acestor lucruri, Hanna S. a fost dată afară din Academia Poloneză de Ştiinţe unde lucrase timp de 10 ani pe motiv că nu îi pasă de bunul nume al instituţiei unde activează. 

I. Barcz - devastarea locuinţei unui alt  profesor de Yoga
Pentru că făcea parte din Himavanti, unde ocupa o poziţie de conducere şi era implicat în propagarea învăţăturilor Yoga, I. B. a fost la rândul său ţinta mai multor atacuri. Deşi fusese timp de 10 ani profesor de biologie şi chimie şi apoi defăşurase o activitate socio-psiho-terapeutică importantă pentru care avea atestatele necesare, faptul că preda Yoga şi Ayurveda a făcut ca în aprilie 2003 locuinţa să îi fie devastată de mascaţii înarmaţi. Apartamentul era şi sediul central al Consiliul General al Himavanti.  I.B. a reuşit să scape într-un mod miraculos de tratamentul cu care autorităţile îi obişnuiseră pe ceilalţi apropiaţi ai lui Mohan: bătăi, ameninţări cu moartea, etc. Poliţia a luat însă documentele privind organizaţia şi toate obiectele religioase şi cărţile de spiritualitate, iar la TV s-a anunţat că descinderile vizau delicte penale grave şi nu aveau nimic de-a face cu activităţile de predare Yoga şi Ayurveda.

A. Barylska - şantajată de Procuratură
În 2002 şi 2003 a fost interogată de C.B.S. şi a fost ameninţată cu închisoarea pentru că a protestat public împotriva abuzurilor ofiţerilor C.B.S. spunându-i-se că se face tot posibilul ca  Mohan să fie otrăvit, pentru că oamenii ca el  nu au nici un drept în Polonia. După ce a fost citată ca martor al apărării a fost intimidată, ameninţată că va fi omorâtă şi şantajată cu datorii inventate de Procuratură.

Ewa S. - poliţişti ce caută arme şi copii terorizaţi că vor fi arestaţi
Doi poliţişti în civil s-au prezentat la uşa locuinţei sale, cerându-i să deschidă pentru a purta o discuţie. Când a făcut acest lucru, din spate s-au năpustit alţi poliţişti care au trântit-o de perete şi fără să îi arate vreun mandat de percheziţie au intrat în  casă. Spuneau că sunt în căutarea de arme şi grenade. Speriată, Ewa a sunat la poliţie cerând ajutor, dar nu a venit nimeni. A fost ameninţată în faţa copiilor săi, îngroziţi de prezenţa oamenilor înarmaţi, că o vor bate în cuie şi o vor ţine acolo 48 de ore, iar pe copii îi vor aresta. A fost întrebată ce religie are, dacă îi place Papa şi dacă merge la biserică. Poliţiştii au plecat într-un sfârşit, luând cu ei cărţi şi documente. Toate plângerile ei despre acest incident  au fost ignorate. După ce a depus mărturie în favoarea lui Mohan este nevoită să stea ascunsă în străinătate şi să îşi schimbe periodic locuinţa  pentru că este urmărită şi ameninţată cu moartea.

A. B. U. - despre libertatea religioasă din Polonia
În urma campaniei derulate împotriva Himavanti şi-a dat seama de ipocrizia bisericii catolice poloneze şi a realizat că făcea parte din această instituţie involuntar, fiind botezat într-o periodă a vieţii sale când nu putea alege conştient. S-a dus deci la un preot să îi ceră să nu mai fie membru al bisericii catolice.  “Credeam că trăiesc într-o ţară liberă în care îţi poţi alege religia. M-am dus la preot şi i-am cerut să mă şteargă din evidenţele Bisericii.  Totul a fost bine până a înţeles ce vroiam. A devenit foarte nervos, nepoliticos şi agresiv. A început să strige la mine că în Polonia Biserica Catolică are monopolul. I-am explicat politicos că am dreptul să aleg ce religie doresc. S-a enervat şi mai tare şi a chemat poliţia acuzându-mă că  fac scandal“.

În loc de concluzie

Toate cele de mai sus demonstrează fără putinţă de tăgadă că Puterea din umbră este cea care acţionează la nivel planetar pentru a distruge spiritualitatea autentică.  În diferite ţări acţionează sub alte măşti, dar utilizând aceleaşi mijloace. Doar privind lucrurile în ansamblu amprenta Puterii din umbră devine vizibilă. În cazul prezentat mai sus există voci care susţin că distrugerea acestei grupări a fost una dintre condiţiile importante pentru integrarea Poloniei în Uniunea (masonică) Europeană prin care guvernul a făcut dovadă obedienţei faţă de această forţă satanică. Deşi mulţi dintre membrii şcolii Himavanti s-au lăsat intimidaţi şi acum trăiesc în exil în străinătate, iar alţii au renunţat să frecventeze cursurile acestei şcoli pentru a-şi menţine poziţia socială, considerăm remarcabil faptul că mulţi dintre ei au rămas alături de liderul lor şi au continuat să practice yoga şi să militeze pentru drepturile lor.

Cazul şcolii Himavanti din Polonia şi al mentorului său spiritual Lalit Mohan este cutremurător prin brutalitatea sa şi este un răspuns suficient prin el însuşi pentru anumite întrebări aberante şi tendenţioase pe care le pun unii ziarişti şi oponenţi ai şcolii noastre de yoga. Ne referim în special la speculaţiile de genul: “De ce nu se predă Gregorian Bivolaru acum, dacă se consideră nedreptăţit de PSD?”, “De ce nu se lasă el judecat de Justiţia Alianţei?”. Iată ce s-a petrecut cu Lalit Mohan, un lider spiritual care în mod evident nu a fost găsit vinovat de nimic, dar a fost şi este încă ţinut în închisoare în mod abuziv şi supus unor continue violenţe şi abuzuri.

februarie 2005
yogaesoteric.net



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga