Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sublimarea energiei emoţionale inferioare

Cel de-al doilea pas al meditaţiei - după Vedanta - este următorul: energia emoţională inferioară trebuie şi ea integral sublimată, deoarece, prin ea, conştiinţa noastră se află încă în legătură cu partea grosieră a individualităţii noastre; este necesar să ne purificăm de orice emoţie instinctivă.

Nu trebuie să ne impancientăm dacă, la început, ne găsim ca într-o ceaţă; această ceaţă ne ascunde realitatea Idealului nostru. Nu trebuie însă să ne descurajăm, ci trebuie să ne intensificăm eforturile, concentrându-ne asupra lui Ishta Devata (zeitatea interioară personală); vom ajunge, în final, să străpungem acest văl tern şi întunecat. Treptat, vom reuşi să stăpânim fluxul gândurilor noastre; atunci, întunericul se  va transforma în lumină.

Ar fi o greşeală să neglijăm energia afectivă, care se poate manifesta într-o trăire estetică; în schimb, putem să profităm de ea şi să o utilizăm pentru a ne atinge scopul. Este foarte important să fim perseverenţi în practica spirituală. De asemenea, este bine să ne înarmăm cu răbdare şi astfel vom face progrese remarcabile; încetul cu încetul, valurile minţii se vor linişti. Dificultăţile pe care le întâmpinăm pot proveni şi din afectivitatea inferioară, care trebuie să fie purificată. Până la eliberare, drama se desfăşoară în noi înşine şi, într-o anumită etapă a evoluţiei, afectivitatea inferioară ne îndepărtează de scopul spre care tindem; dacă sublimăm acest elan, forţa interioară care ni se opunea va funcţiona în direcţia eforturilor noastre; pe viitor vom găsi în ea un ajutor preţios.

Această forţă psiho-emoţională se află în fiecare dintre noi şi este în interesul tuturor să găsim mijlocul prin care să reuşim să o purificăm; astfel ne vom elibera din sclavia în care ne complacem.
Atât timp cât ne ataşăm de ceea ce este limitat, salvarea noastră nu este posibilă; în infinit (Brahman) vom descoperi Realitatea:
"Acolo unde nu mai vedem, unde nu mai auzim, unde nu mai distingem decât Sinele, acolo este Infinitul. Atât timp cât rămâne altceva de văzut, altceva de auzit sau de judecat, noi rămânem în finit. Ce e infinit e nemuritor; tot ce e finit trebuie să moară." (Chandogya Upanishad, VII, 23-24)
Dacă ne lăsăm orbiţi de afectivitatea instinctivă, conştiinţa noastră va continua să adere la un centru inferior (al ego-ului limitat).

Pentru a ilustra metoda pe care tocmai am expus-o, să presupunem că vrem să ne eliberăm de o formă de emoţie instinctivă, frica, de exemplu. Frica ia naştere într-un centru inferior (Muladhara Chakra). Noi putem să depersonalizăm acest sentiment, să-l privăm de aspectul individual şi să-i conferim un aspect universal; astfel ne eliberăm de el.

Adesea, o altă teamă, cea de moarte, ne cuprinde pentru că suntem singuri în camera noastră, izolaţi de lume; imaginaţia intră atunci în acţiune şi falsele identificări funcţionează din plin. Dacă, dimpotrivă, e vorba despre un război, despre o epidemie, despre un pericol care ameninţă întreaga comunitate, omul îşi depăşeşte slăbiciunea, se mobilizează şi înfruntă moartea cu curaj.
Acelaşi procedeu poate fi aplicat la orice altă pasiune violentă.
Putem concluziona, din cele de mai sus, că nu trebuie să lăsăm niciodată frâu liber imaginaţiei, pentru că ea ne prezintă lucrurile în mod deformat; sentimentul izolării noastre permite atunci imaginaţiei perturbate să crească intensitatea emoţiei.

Este bine să ne utilizăm imaginaţia astfel încât să sublimăm forţele instinc-tului (inclusiv pe cele emoţionale); vom ajunge astfel să le dominăm. A sublima un sentiment oarecare nu înseamnă altceva decât a lega (uni) acest sentiment cu conceptul de "infinit"; Prin aceasta, îl amplificăm controlat, îl universalizăm şi putem, totodată, stăpânind dinamismul pasional, să ne înălţăm până la Divin.



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga