Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Kaula

Şcoala KAULA este una dintre componentele importante ale sistemului complex de curente şi tradiţii spirituale aparţinând şivaismului caşmirian. Într-un anumit sens, această grupare spirituală secretă numită KAULA sau KULA constituie chintesenţa şcolii TRIKA. Ea este cea mai completă linie spirituală a şivaismului, oferind o paletă foarte bogată de tehnici de atingere a iluminării şi de atragere a Graţiei Divine, elementul ei definitoriu fiind raportarea profundă şi constantă la Shiva. Din această cauză ea mai este numită şi Shivopaya (Calea lui Shiva), iar când se vorbeşte de Calea lui Shiva (shambhavopaya) în contextul şcolii TRIKA aceasta mai este numită şi Kaulopaya (Kulopaya).

În întreaga operă a lui Abhinavagupta se regăsesc referiri la învăţătura şcolii Kaula, ca şi numeroşi termeni specifici acestei şcoli. Versurile Paratrishika-ăi, lucrare care după conţinut aparţine în mod evident tradiţiei Kaula, reprezintă punctul de plecare pentru două dintre cele mai importante comentarii ale lui Abhinavagupta. În versurile acestei Paratrishika, ce se presupune că ar reprezenta ultima parte a Rudra-yamala-tantra-ei, regăsim expresia cea mai importantă a conceptului de Inimă, simbol central al spiritualităţii non-dualiste a şivaismului caşmirian.

Învăţătura Kaula este de o mare importanţă în sfera lărgita a tradiţiei tantrice, fiind cea mai străveche şcoală spirituală tantrică, care nu este specifică doar şivaismului caşmirian. Goudrian afirmă de altfel: “Prin înflorirea “căii Kula”, înflorire ce se poate do vedi că a avut loc nu mai târziu de secolul al IX-lea şi care probabil că merge înapoi în timp până în secolele IV-V d.C., tantrismul îşi desfăşoară cea mai tipică trăsătură, dăruirea spirituală faţă de Shakti, aspectul feminin al Divinului devenind acum elementul cel mai important."

Întrucât adevăratele antecedente istorice ale acestei învăţături nu ne sunt accesibile, vom încerca să pătrundem adevărul prin prisma miturilor despre originea acestor tradiţii, conform tradiţiei însăşi. În ultimul capitol din Tantraloka, Abhinavagupta afirmă că doi mari învăţători, Lukulisa şi Srikantha, au fost dăruiţi cu harul de a transmite învăţătura şivaită. Primul a fost fondatorul tradiţiei Pashupata. Cel de-al doilea a dăruit mai departe învăţătura celor trei fiinţe perfecte, Tryambhaka, Amardaka şi Srinatha, pentru ca acestea să coboare şi să transmită mai departe învăţăturile şivaite ale non-dualităţii, dualităţii şi respectiv a dualităţii în non-dualitate. Fiica lui Tryambhaka a fondat o a patra şcoală, numită Ardhatryambhaka, care poate fi identificată ca fiind tradiţia KAULA, tradiţie numită de Jayaratha kula-prakriya.

În timp ce aceste evenimente par să fi avut loc într-un fel de illo tempore, Abhinavagupta afirmă că întemeietorul Şcolii KAULA în epoca cea mai întunecată a omenirii (Kali Yuga) este Macchandanatha, cel care a format una dintre şcolile KAULA, şcoală cunoscută sub numele de Yogini Kaula. Jayaratha ne mai spune că Macchandanatha era căsătorit şi că a avut şase fii. Fiecare dintre aceşti fii a fondat o samtana, o familie spirituală sau curent de cunoaştere (jnana pravaha).

Mai aproape de vremea lui Abhinavagupta a fost Sumati, probabil primul Maestru istoric al şcolii, despre care se spune că a trăit în sudul Indiei. Sumati a fost Maestrul lui Somadeva, care la rândul său a fost maestrul lui Shambhunatha, acesta transmiţându-i învăţătura tradiţională lui Abhinavagupta în localitatea Jalandhara din Punjab.

Literatura tradiţiei KAULA

Datorită specificului tradiţiei KAULA, în spiritul căreia pe primul loc se află iniţierea şi practica propriu-zisă, textele rămase sunt relativ puţine faţă de profunzimea şi bogăţia ideilor spirituale pe care această şcoală le sintetizează. Există totuşi o serie de lucrări ce sunt asociate şcolii KAULA. Din păcate, multe dintre ele, pierdute de-a lungul timpului, ne sunt astăzi cunoscute doar ca referiri din alte scrieri.

K. C. Pandey include în lucrările sale o enumerare a scrierilor spirituale KAULA:

  • Siddha-yogeshvari-mata-tantra.
    Se spune că această tantra era foarte lungă. Ea a fost în timp reluată în trei texte succesiv prescurtate, dintre care Malini-vijaya a fost primul, iar Malini-vijayottara ultimul. Fiind cel mai succint text, acesta din urmă este considerat una dintre lucrările Kaula esenţiale, fiind pus la mare cinste de însuşi Abhinavagupta.

  • Rudra-yamala-tantra.
Singura porţiune rămasă din acest text este Paratrishika.

  • Kularnava-tantra. Un foarte popular text în cadrul învăţăturilor Kaula, conţinând de asemenea interpolări ulterioare.

  • Nitya-shodashika-arnava.
  • Numită uneori Vamakeshvara-tantra. Considerată un fel de adăugare ezoterică la această tantra este şi Nitya-hridaya sau Yogini-hridaya.

  • Svacchanda-tantra. Această importantă şi lungă lucrare poate fi inclusă printre lucrările tradiţionale ale Şcolii KAULA.

  • Netra-tantra.
  • Şi această lucrare prezintă caracteristici specifice Şcolii KAULA.

  • Tantraraja-tantra.
  • Este o tantra apărută mai târziu; este o lucrare KAULA în sensul că este un text Shrividya.
  • Kalikula. Text semi-agamic care conţine lista numelor Maeştrilor acestei tradiţii, împreună cu soţiile lor.

În plus, Lilian Silburn (autoare a mai multor lucrări despre shivaismul caşmirian) adaugă următoarele texte despre care afirmă că sunt deseori citate de către Maheshvarananda (Maestru din secolul al XII-lea, aparţinând tradiţiei Mahartha sau Anuttaramnaya, iniţiat în Krama ezoterică şi în Pratyabhijna prin care a obţinut iluminarea; autor al lucrării Maharthamanjari): Trishiro-bhairava, Ratna-mala, Kalikula, Kula-gahvara, Kula-mulavatara, Kula-kamala,şi Rijuvimarshini, un comentariu la Nitya-shodashika-arnava-tantra.

Universul spiritual al Şcolii KAULA

Învăţăturile importante ale şcolii KAULA care vor fi tratate în cele ce urmează sunt: calea de obţinere a stării de iluminare şi a Graţiei Divine specifică acestei Şcoli, practica de grup şi simbolismul ezoteric al fonemelor alfabetului sanscrit.

Calea pe care o urmează această Şcoală este de fapt shambhavopaya - Calea lui Shiva, cale care implică un elan impetuos, sincer şi nestăvilit către Shiva, o transcendere fulgerătoare, o despridere spontană de orice obiect al cunoaşterii, pentru a regăsi fără efort - acesta fiind în sine tot un obiect - oceanul nesfârşit al Conştiinţei Absolute. Această cale implică deci, ca element esenţial, atingerea directă şi imediată a stării de nirvikalpa, fiind rezervată aşadar fiinţelor cu un înalt grad de realizare spirituală. Nirvikalpa, sau starea non-duală, poate apărea spontan, ca urmare a manifestării intense şi copleşitoare a graţiei divine, shaktipata, ea constând la modul esenţial într-o stare de oglindire implicită - dincolo de mental, a conştiinţei în ea însăşi, de oprire a procesului de desfăşurare manifestatoare la nivelul său suprem, pur, nescindat, al uniunii obiect-subiect. Astfel, în acest caz, accesul la starea de îndumnezeire devine aproape o non-modalitate (anupaya), în care rămâne foarte puţin de făcut din partea fiinţei respective. Însă, în cazul în care fiinţa nu este suficient de pură pentru a primi intensa Graţie Divină (shaktipata) ce face posibil accesul la calea lui Shiva, ea trebuie să-şi înceapă ascensiunea prin modalităţi care o vor pregăti pentru aceasta, specifice căii energiei divinizante(shaktopaya). Pe această cale, modalitatea esenţială este lucrul cu o mantra, aceasta conducând către resorbţia în adâncimile fiinţei, spre izvorul de lumină al Sinelui.

Termenul kula şi formele sale adjectivale derivate au o mare varietate de semnificaţii, toate acestea fiind prezente ca înţelesuri vii în tradiţia Şcolii (Pandey include în lucrările sale o listă de 22 de înţelesuri ale termenului kula, extrase din diferite texte). Totuşi, semnificaţia de bază de la care derivă toate celelalte este cea de “grup”. Ideea esenţială surprinsă de acest termen care are o mare profunzime în cadrul Şcolii KAULA este faptul că, atunci când Realitatea Absolută a lui Shiva se manifestă pe sine, întreaga desfăşurare a formelor manifestate constituie, datorită sursei lor ultime, o mare familie, un grup coerent pătruns până în cele mai mici aspecte de prezenţa divină unică. Această realitate manifestată poate fi aşadar numită kula, spre deosebire de Shiva, care este numit a-kula. Ulterior, fiecare unitate mai mică a acestei manifestări, un univers, o familie, o persoană, poate fi denumită kula, ca fiind o sintetizare a unui grup de elemente, fiinţe, respectiv organe diferite, compuse laolaltă printr-o lege de coerenţă unitară specifică, manifestând la nivel individual legea absolută a unităţii divine. Mai mult, datorită prezenţei lui Shiva în însăşi inima fiecărei grupări, fiecare dintre acestea conţin la rândul lor, într-un mod implicit, toate celelalte realităţi manifestate, aspectul lor unitar oferindu-le un fel de autonomie, de identitate proprie. Astfel, fiecare obiect manifestat este în esenţă o contracţie (samkocha) a totalităţii, în timp ce, simultan, întregul, în virtutea libertăţii sale implicite, rămâne necontractat. Acest tip de viziune holistică, de sorginte eminamente tantrică, având ca şi coordonate esenţiale unitatea în diversitate, armonia şi coerenţa prin intermediul imanenţei divine în întreaga manifestare, coerenţă exprimată prin legea rezonanţei, explică uşurinţa uimitoare cu care se trece în cadrul tradiţiei KAULA de la un nivel de manifestare la altul, omul, cosmosul, ritualul, etc. toate căpătând o dimensiune analogică, unitară, de corespondenţă.

Termenul kula, ca şi derivatele sale: kaula, kaulini, kaulika, kauliki au semnificaţii şi rezonanţe complexe pe care termenul grup nu le poate cuprinde şi totodată nu poate satisface spectrul larg de aplicabilitate, pe care îl are în contextul spiritual al Şcolii KAULA, termenul kula. Am putea mai degrabă să utilizăm traduceri alternative ale termenului, una dintre cele mai utilizate fiind probabil cea de “Cosmos Întrupat”. Este clar de altfel că tradiţia KAULA descrie trupul uman ca fiind “unealta” esenţială a practicii spirituale (sadhana). Philip Rawson scrie: ”Conform acestui principiu, Tantra echivalează trupul uman cu Cosmosul. Putem spune că cele două constituie acelaşi sistem funcţional văzut din două puncte de vedere diferite, fiecare dintre ele fiind de neconceput în lipsa celuilalt. Cosmosul pe care mintea umană îl cunoaşte este o structură de curenţi energetici în sistemul propriului său trup.”

Similar, Abhinavagupta comentează: “Astfel, trupul trebuie să fie văzut ca metaforă împlinită a întregii manifestări, lăcaş al tuturor desfăşurărilor timpului şi spaţiului. Trupul văzut astfel este în sine compus din toate divinităţile şi drept urmare trebuie să constituie obiect al contemplării şi adorării, centru al ritualurilor iluminatorii. Acela care pătrunde astfel în propriul său trup dobândeşte eliberarea.”

Abhinavagupta continuă afirmând că “ mantra este instrumentul prin intermediul căruia se poate accede la realizarea divinităţilor ce îşi au proiecţia în trupul uman”. Astfel trupul, asemenea universului cosmic, poate fi văzut ca fiind o parte a manifestării, compus din mai multe părţi ce sunt legate împreună prin prezenţa divină în fiecare dintre acestea.

Metoda spirituală de bază a tradiţiei KAULA este experienţa libertăţii conştiinţei. Această libertate îşi are, în mod aparent paradoxal, lăcaşul la nivelul Inimii, loc în care, prin puterea absolută a Divinului, infinitul găseşte în mod magic modalitatea de a se odihni în finit, proiectându-se chiar la nivelul structurii fizice a corpului uman. Metoda spir ituală KAULA este o formă de iluminare în viaţă, suprapusă peste şi având drept punct central trupul uman, aspirantul trebuind să dobândească controlul asupra puternicelor energii subtile ale trupului său şi totodată consonanţa cu divinităţile care îşi au proiecţia la acest nivel. Din această perspectivă putem înţelege corect de ce aşa numita kauliki shakti, termen ce poate fi tradus ca Energia Cosmosului Întrupat, este simultan o energie specifică trupului (kundalini) şi totodată o forţă cosmică.

Tradiţia KAULA nu respinge şi nu torturează trupul pentru a atinge iluminarea ci, mai degrabă, îl slujeşte şi îl contemplă ca fiind corabia care poate purta sufletul spre ţărmul Conştiinţei Supreme. Într-adevăr, instrumentul principal pentru atingerea iluminării este trupul.

Un aspect care decurge din această viziune asupra iluminării în viaţă este corelat cu noţiuni extrem de asemănătoare celor cuprinse în tradiţia Natha Siddha. Conştiinţa trebuie mai întâi să fie eliberată la propriul său nivel, respectiv contracţia care limitează conştiinţa trebuie să fie anulată pentru a putea pătrunde în starea non-duală de nirvikalpa. Acest proces este descris sub forma resorbţiei în Inimă. La atingerea resorbţiei complete în propria Inimă, aspirantul, regăsind starea originară de fericire fără obiect, trebuie să o lase să se reverse, revărsare care va avea ca efect transformarea profundă a viziunii şi raportării sale la universul manifestat. Simţurile, care până acum îi aduceau o informaţie limitată şi simultan limitatoare despre univers, pot fi acum lărgite pentru a cuprinde infinitul la nivelul experienţei senzoriale. Acesta este un aspect iniţial al unei viziuni unitare a realităţii, samadhi extrovertit. În Paratrishika laghuvritti sunt prezente aluzii la un stadiu ulterior al acestui proces în care trupul fiinţei desăvârşite este divinizat şi chiar făcut nemuritor. Nivelul înalt la care trăieşte un siddha care locuieşte un astfel de trup este pătruns de realizarea faptului că întregul univers a devenit propriul său trup. Astfel, acest siddha nu mai este limitat de trupul fizic, ci are sub control întreaga realitate manifestată.

Caracterul central şi importanţa acestui termen ( kula), precum şi a tradiţiei pe care o denumeşte nu pot fi subestimate în ceea ce priveşte prezenţa sa esenţială în cadrul mai larg al întregii tradiţii tantrice. Termenul kula, având ca semnificaţie de bază pe aceea de grup, ajunge astfel să însemne Cosmos Întrupat, care cuprinde întreaga diversitate a realităţii manifestate. În plus, semnificaţia de “grup” conduce la ideea familiei spirituale care practică metodele “trupului” pentru a atinge iluminarea.

Înţelesul de “grup” ca familie ne conduce astfel către o a doua trăsătură de bază a Şcolii KAULA, şi anume conceptul de grup spiritual. Acest grup spiritual specific tradiţiei KAULA se manifestă asemenea unei familii spirituale, în care Maestrul, împreună cu soţia sa, sunt priviţi ca părinţi spirituali. Abhinavagupta spune în Tantraloka despre acest concept al familiei spirituale: “Întrucât noţiunile d e “eu” şi “altul” sunt în egală măsură imaginare, discipolii devin una cu învăţătorul lor; ei formează un singur Sine şi astfel grupul este numit “cel perfect” (siddha) şi “cel eliberat””. Abhinavagupta continuă mai apoi: “Grupul constituit din Maestru, soţia Maestrului, fraţii şi fiii spirituali nu este dat de vreo înrudire de sânge, ci de una de conştiinţă.”

Această conştiinţă lărgită, de grup, este experimentată în timpul ritualurilor de grup. Într-un pasaj revelator Abhinavagupta spune: “Conştiinţa, substrat şi materie a tuturor obiectelor, intră într-o stare de contracţie generată de manifestarea diferenţiată a obiectelor, dar revine la o stare unitară, de expansiune universală, de îndată ce toate componentele sale manifestate sunt capabile să se refl ecte una în cealaltă. Atunci când totalitatea propriilor noastre raze ale conştiinţei sunt reflectate una în cealaltă, revărsându-se în conştiinţa individuală a fiecăruia dintre cei prezenţi ca în tot atâtea oglinzi, şi aceasta se petrece în mod spontan, fără efort şi totodată foarte intens, conştiinţa devine universală. Din acest motiv, atunci când un grup de oameni se adună împreună pentru a urmări un dans, cântec etc., fericirea va apare doar atunci când vor fi cu toţii - şi nu unul câte unul - concentraţi, dăruiţi cu totul savurării spectacolului. Conştiinţa, izvor ce revarsă neîntrerupt fericire, atinge în spectacolele trăite astfel o stare de unitate şi, datorită acesteia, fiecare dintre cei prezenţi va experimenta o stare de deplină, perfectă fericire. Absenţa cauzelor contracţiei, cum ar fi gelozia, ura, etc., permite conştiinţei să se desfăşoare în astfel de momente fără obstacole, într-o stare de beatitudine dar, dacă chiar şi unul singur dintre cei prezenţi nu este concentrat şi absorbit (în spectacol), conştiinţa nu îşi va mai face simţit darul infinit, căci, datorită celui rămas în afară, ar fi ca şi cum ar atinge o suprafaţă plină de denivelări şi protuberanţe. Acesta este motivul pentru care, în cadrul ritualurilor de adorare în cerc (chakrapuja ) unul dintre participanţi trebuie să rămână atent şi să nu permită nici unei persoane a cărei conştiinţă este dispersată să participe la ritual, întrucât el va deveni o sursă de contracţie. În practicarea ritualului de adorare în cerc fiecare dintre cei prezenţi adoră trupurile celorlalţi întrucât, odată ce toţi s-au resorbit în deplinătatea conştiinţei, toate celelalte trupuri le apar ca fiind propriul lor trup. Dacă printr-o neglijenţă cineva din afară reuşeşte să intre în cerc, ritualul iniţiat poate continua cu condiţia ca noul venit să nu intre într-o stare de contracţie. Acesta, dacă graţia divină se revarsă asupra sa, va deveni concentrat şi absorbit în desfăşurarea ritualului dar, dacă va fi lovit de una dintre sinistrele şi răuvoitoarele puteri ale Domnului, el va critica grupul."

Această analiză remarcabilă ne oferă o viziune despre activităţile şi ritualurile de grup care constituie inima practicilor tantrice. Există cu siguranţă o dimensiune erotică prezentă în Şcoala KAULA, aşa după cum reiese din învăţăturile lui Abhinavagupta. Unele şcoli ulterioare au accentuat în mod deosebit aceste aspecte erotice ale ritualului. Presărate în întreaga literatură tantrică a şivaismului din Caşmir, regăsim descrieri de yogini, nayika şi duti transfigurate în cadrul ritualurilor ca diferite ipostazieri ale lui Shakti. Cu toate acestea, aşa cum reiese şi din pasajul citat anterior, este clar că scopul final al acestor practici de grup este expansiunea conştiinţei la dimensiunile sale divine, şi în nici un caz relaţia erotică în sine. Abhinavagupta face referire explicită la practica ritualului kulachakra, cunoscută de asemenea şi sub denumirea de kula-yoga, în capitolul 29 din Tantraloka. Chiar şi în acest capitol, învăţăturile lui Abhinavagupta fac referire atât la stările interioare generate de practica ritualului, cât şi la aspectele exterioare de realizare propriu-zisă a acestuia. În mod evident, descrierea lui Abhinavagupta se referă simultan la mai multe nivele de înţelegere, ambiguitatea învăţăturii fiind evident o ocultare deliberată.

Un alt aspect important al învăţăturilor cuprinse în tradiţia KAULA este ceea ce poate fi denumit misticismul fonemelor sau, mai precis, misticismul vocalelor. Acest aspect al Şcolii KAULA este expus în capitolul al treilea din Tantraloka, fiind detaliat pe larg în Paratrishika vivarana şi Paratrishika laghuvritti. Cele şaisprezece vocale ale alfabetului sanscrit, inclusiv bindu, “punctul” şi visarga, Energia Sămânţă, sunt prezentate ca reprezentând diferite aspecte ale Supremei Energii Divine. Utilizând vocalele pentru a denumi diferitele aspecte ale divinităţii se generează o descriere a desfăşurării manifestării, a legilor implicite ale acesteia, corelaţiile gramaticale existente între vocalele alfabetului sanscrit şi grafica fonemelor în scrierea devanagari sau sharada căpătând semnificaţii spirituale ezoterice. Acest aspect trebuie înţeles în sensul că limba sanscrită, limbă considerată ca fiind sacră, este capabilă să oglindească, prin perfecţiunea concepţiei sale de inspiraţie divină, realitatea transcendentă şi totodată manifestarea universală. Astfel, totalitatea se manifestă pe sine sub diferite forme finite, manifestare care are loc propriu-zis ca desfăşurare a lui Shakti, marea energie manifestatoare care nu poate şi nu trebuie să fie niciodată privită ca fiind separată de Shiva. În consecinţă, fiecare parte conţine implicit totalitatea, fiecărei foneme corespunzându-i o tattva. Paratrishika laghuvritti conţine o analiză complexă prin care se exprimă faptul că fiecare tattva le conţine pe toate celelalte. Această viziune unitară îşi găseşte mai apoi exprimarea în faptul că în fiecare dintre obiectele care apar în câmpul conştiinţei se regăseşte întreaga totalitate. Dintre vocale, două apar ca având cele mai importante conotaţii spirituale, şi anume A, prima vocală numită şi Suprema (anuttara) şi ultima vocală, H, visarga. Este semnificativ faptul că, explicând în Tantraloka Calea Supremă, shambhavopaya, Abhinavagupta descrie în cea mai mare parte a capitolului dedicat acestei căi simbolismul ezoteric al fonemelor. Asocierea acestui simbolism spiritual al fonemelor cu calea supremă ne dă astfel o idee asupra înţelegerii dificile a adevărurilor ezoterice expuse prin intermediul desfăşurării energiilor fonematice. Simbolismul fonemelor este de asemenea important, deoarece ele reprezintă “cărămizile” din care sunt structurate mai apoi mantra-ele. În acest sens, descriind fonemele ca aparţinând unui plan cosmic, Abhinavagupta revelează semnificaţiile care iau naştere în cadrul mantra-elor pe care aceste foneme le generează. În special în Paratrishika laghuvritti Abhinavagupta îşi exprimă învăţăturile referitoare la “instrumentul” esenţial al căii lipsite de efort, mantra.

yogaesoteric



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga