Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Graţia Divină

“Vreau să pot cu adevărat să te contemplu pe Tine,
Maestrul meu (SHIVA), în esenţa Ta cosmică,
Percepându-ţi Graţia infinită în fiecare clipă
Şi în fiecare obiect existent.”
(Utpaladeva, Shivastotravali, XII,19) 

Şivaismul caşmirian este prin excelenţă o Cale a Graţiei Divine, ca şi creştinismul autentic. Totul este Graţie Divină – afirmă marele înţelept şi eliberat caşmirian Abhinavagupta – iar Calea spirituală este în ultimă instanţă o Cale a Graţiei Divine:

“Nu diferitele Căi spirituale îl pot revela pe Shiva,
Ci doar Lumia Graţiei Sale”  (Tantrasara, Cap. 2)

Pentru aspirantul la desăvârşirea spirituală, trezirea sufletului (jivatma), revelarea deplină a esenţei sale divine (Sinele Suprem Individual – Atman) şi fuziunea beatifică cu Inima lui Dumnezeu (Sinele Suprem Universal – Paramatman) sunt cele trei etape fundamentale de pe Calea spirituală în care esenţială este manifestarea tainică a Graţiei Divine.

Shiva impulsionează aspirantul către Inima Universală folosind în acest scop energia care alină, Graţia (anugrahashakti), care “se află etern în inima fiinţei umane”. Graţia ne este acordată permanent, datorită esenţei noastre divine, dar noi nu suntem conştienţi de aceasta, ignorând-o.
Atunci când Shiva se revelează, arătându-şi adevărata Sa esenţă, El o face în totalitate liber, conform voinţei proprii, fără ca aceasta să depindă nici de eforturile individuale, nici de acţiunile bune ale aspirantului.

Sinele Suprem (Atman), a cărui minunată esenţă este Lumina divină conştientă şi care este identic cu Shiva, liber şi suveran, prin jocul impetuos al libertăţii Sale, îşi ocultează mai întâi propria Sa esenţă, revelând-o apoi în întreaga ei plenitudine, dintr-o dată sau gradat. Iar această coborâre a Graţiei este pe deplin independentă!” (Abhinavagupta, Tantrasara)

Efortul individual de purificare şi control al corpului, suflului subtil vital şi al minţii nu atrage în mod direct Graţia. Iluminarea spirituală nu se obţine ca urmare a unei acumulări cantitative de acţiuni individuale. Tehnicile şi metodele spirituale înscrise în sfera individualităţii doar pregătesc aspirantul pentru primirea Graţiei, şi din acest punct de vedere acestea sunt utile şi indispensabile pentru acele fiinţe care nu au încă un nivel de puritate şi deschidere spirituală foarte mare. Ar fi o eroare să se renunţe la aceste tehnici pe motiv că totul este Graţie Divină, atâta timp cât această Graţie nu poate fi receptată decât într-o măsură foarte mică, datorită diferitelor impurităţi (mala-uri) care mai există în fiinţele încă limitate.

De altfel, de nivelul de intensitate al Graţiei Divine pe care o poate primi aspirantul depinde integrarea lui pe una dintre cele trei Căi de eliberare spirituală  care decurg din cele trei energii ale triunghiului Inimii lui Dumnezeu: Anavopaya, Calea fiinţei limitate, pe care predomină energia divină a acţiunii, kriyashakti, Shaktopaya, Calea Energiei Divinizante, pe care predominantă este energia divină a cunoaşterii, jnanashakti şi Shambhavopaya, Calea glorioasă a lui Shiva sau Calea purei voinţe divine, icchashakti.

Fondatorii Căii PRATYABHIJNA , căutători înflăcăraţi ai Absolutului Divin, au revelat  şi o a patra Cale, directă şi extrem de simplă, Calea Inimii (hridaya) sau Calea spontanei recunoaşteri (pratyabhijna) a Sinelui Esenţă Atman. Pe această Cale (numită Anupaya în Şcoala Trika) esenţiale sunt iubirea şi devoţiunea (bhakti) faţă de Dumnezeu. Acele rare fiinţe care pot aborda această Cale se lasă pătrunse de o Graţie Divină extraordinar de intensă.

Graţia Divină şi Calea Iubirii (Bhakti)

Iubirea  este un dar al Graţiei lui Shiva. “Dragostea nesfârşită, de care depinde în întregime realizarea spirituală, provine ea însăşi din Graţie”, spune Abhinavagupta în Tantraloka, (XIII, 285). Shiva este iubire. Totul începe printr-o privire plină de iubire a lui Shiva în interiorul său nelimitat, mişcarea de iubire care emană din El întorcându-se în final tot în El. Shiva  îşi revelează prezenţa Sa plină de viaţă, lumină şi conştiinţă în inima fiinţei umane, iar aceasta răspunde Graţiei Lui printr-un elan spontan şi intens, dacă Graţia este intensă, sau mai lent, absorbindu-se gradat, plină de iubire în ea, dacă chemarea este blândă.

Este suficient să aspiri intens şi frenetic la revelarea Realităţii ultime, cu întreaga fiinţă, doar un singur moment, pentru a o obţine spontan. Acordarea Graţiei Divine nu depinde decât de forţa şi constanţa aspiraţiei.

Între Graţie (anugraha) şi devoţiune (bhakti) există o relaţie misterioasă. Ambele – devoţiunea şi Graţia - acţionează împreună ca două aspecte ale aceleiaşi entităţi, având o origine comună, Divinul.

Din punctul de vedere al conştiinţei dualiste, cele două sunt procese separate: în primul proces (al devoţiunii), devotul (ca subiect) îşi revarsă sentimentul de devoţiune asupra lui Dumnezeu (ca obiect), iar în celălalt proces, al Graţiei, Dumnezeu (ca suprem subiect) îşi revarsă Graţia Sa asupra devotului (ca obiect).

Pentru o fiinţă eliberată, devoţiunea şi Graţia sunt două faţete ale Supremei Realităţi Divine (Paramashiva –Dumnezeu Tatăl). Paramashiva este simultan Shiva şi Shakti, Prakasha (Lumina) şi Vimarsha (Conştiinţa Luminii, priză sintetică şi unitară de conştiinţă). Dumnezeu este deci Lumină absolută şi necreată şi simultan El este şi Conştiinţă sau Lumină Conştientă.

Graţia poate fi privită ca manifestarea lui Prakasha. Devoţiunea este, la rândul ei, manifestarea lui Vimarsha. Devoţiunea este dinamică, în continuă căutare, în acelaşi timp completată mereu de Lumina constantă care este Graţia.

Graţia – una din cele cinci mari acţiuni ale lui Shiva

Cele cinci mari acţiuni ale lui Shiva sunt: srishti, creaţia; sthiti, menţinerea; samhara, distrugerea (disoluţia); tirodhana, ocultarea şi anugraha, graţia, revelarea naturii Sale. Fiecare dintre aceste acţiuni este realizată şi de către fiinţa individuală, însă într-un mod limitat.

Şcoala Pratyabhijna consideră că anugraha este singura dintre cele cinci acţiuni eterne ale lui Shiva absolut necesară pentru eliberarea spirituală.

În Şcoala Krama cea de-a cincea acţiune eternă (corespunzând  Graţiei – anugraha - conform sistemului Pratyabhijna) a lui Shiva este numită bhasa, Splendoare Divină, Realitatea ultimă a sistemului Krama -Mahartha.

Bhasa desemnează Energia Conştiinţei (cit shakti), libertatea absolută (svatantrya shakti) a lui Dumnezeu Tatăl, aflată dincolo de orice dualitate, etern activă şi atotcuprinzătoare (purna) căci ea le resoarbe pe toate celelalte. Pe Calea reîntoarcerii spre Unicul Absolut, bhasa este identificată cu eterna acţiune a lui Shiva de iluminare, de revărsare permanentă a Graţiei asupra tuturor fiinţelor.

Prin cea de-a cincea acţiune a Sa, actul Graţiei (anugraha) Shiva impulsionează fiinţele umane să evolueze, conferindu-le statutul de discipol sau chiar de Maestru spiritual.

Într-una din agama-ele şivaite, Svacchandatantra, este revelată tradiţia secretă a Maeştrilor (paramparagama) căreia şcoala şivaită îi datorează strălucirea. În această tradiţie tainică şi rar întâlnită, Graţia trece direct de la Maestru la discipol, fără nicio intermediere, prin simpla prezenţă tăcută a Maestrului. Maestrul desăvârşit care cunoaşte această practică eficace (pratipatti) acordă Graţia în cursul unei iniţieri eliberatoare, unind direct Sinele discipolului (pregătit să primească o Graţie atât de intensă)  cu Shiva.

Cele nouă moduri de manifestare a Graţiei lui Shiva

Primul şi cel mai înalt nivel al Graţiei se numeşte tivrativra shaktipata, Marea Graţie Supremă. Când Shiva acordă cuiva acest tip de Graţie, atunci acea fiinţă devine perfect realizată spiritual, îşi cunoaşte adevărata natură într-un mod complet şi perfect. Însă corpul fizic nu poate rezista acestei Graţii extraordinar de intense, care resoarbe fiinţa din manifestare, şi moare. Această fiinţă devine un Maestru desăvârşit care îndeplineşte din  lumile subtile acţiuni de ghidare spirituală, în mod tainic, în inimile discipolilor.

Al doilea nivel al Graţiei, ca intensitate, se numeşte tivramadhya shaktipata, Suprema Graţie de mijloc. Cel care receptează acest tip de Graţie devine perfect şi complet iluminat, dar nu părăseşte planul fizic. El se numeşte pratibha guru, adică acel Maestru care a atins singur realizarea spirituală, fără ajutorul unui alt Maestru, doar prin Graţie. Acest Maestru trăieşte în lumea fizică pentru elevarea spirituală a umanităţii.

Al treilea nivel al Graţiei se numeşte tivramanda shaktipata. În fiinţa în care se manifestă această Graţie apare dorinţa de a întâlni un Maestru spiritual, o fiinţă care a primit cel de-al doilea tip de Graţie, tivramadhya shaktipata. Acest Maestru este o fiinţă perfectă, atotcunoscătoare, este una cu Shiva. Doar prin simpla sa atingere, privire sau îmbrăţişare acordată discipolului, acesta îşi transcende perfect individualitatea şi intră
în Starea Supremă Transcendentă (a realizării de sine), fără a practica japa sau dhyana (meditaţia) etc. Totuşi el experimentează plăcerea şi durerea în corpul său fizic, care însă nu îl afectează. Acest discipol va deveni un Maestru numit Rudra shakti samavistah, deoarece el este în perfectă fuziune cu Rudra shakti (energia lui Rudra).

Prin Graţia Sa manifestată în aceste trei modalităţi Shiva face ca o fiinţă să devină un Maestru. Graţia Sa manifestată cu o intensitate mai mică face ca o fiinţă să devină un discipol merituos.

Cel de-al patrulea nivel al Graţiei se numeşte madhyativra shaktipata, Graţia Medie Supremă. Prin intermediul ei aspirantul ajunge discipolul unui Maestru perfect. Întrucât mintea discipolului nu este perfect stabilă, simpla privire sau atingere ale Maestrului nu sunt suficiente pentru a aduce Iluminarea acestuia. Maestrul îl va iniţia într-o mantra sau tehnică specifică. Prin această iniţiere discipolul va atinge Iluminarea, însă aceasta nu va fi stabilă. Abia după părăsirea planului fizic el va deveni una cu Shiva.

Cel de-al cincilea nivel al Graţiei se numeşte madhyamadhya shaktipata, Graţia Medie de mijloc. În momentul când Shiva acordă acest tip de Graţie, în mintea acelui aspirant apare dorinţa intensă de a dobândi starea de Shiva. În acelaşi timp el doreşte însă să se bucure şi de plăcerile acestei lumi, astfel că după părăsirea planului fizic el va intra într-unul din paradisurile astrale unde va savura toate plăcerile lumeşti, până la deplina lor satisfacere. După aceea el va primi o nouă iniţiere în planul astral de la Maestrul său, care este omniprezent. Prin această iniţiere el va intra în regatul lui Shiva şi se va contopi cu Acesta.

Cel de-al şaselea nivel al Graţiei se numeşte madhyamanda shaktipata, Graţia Medie inferioară. Efectul acestui tip de Graţie este similar celui precedent, diferenţa constând în dominantă. Dorinţa de a experimenta plăcerile lumeşti este mai puternică în acest caz decât aceea de a obţine starea de Shiva. După părăsirea planului fizic discipolul va intra într-unul din paradisurile astrale, unde va savura toate aceste bucurii. Însă aici el nu va avea capacitatea de a practica în vederea realizării Sinelui, de aceea se va încarna din nou. În această ultimă încarnare el se va focaliza numai asupra realizării de sine. Viaţa sa aici va fi scurtă, iar la sfârşitul ei va intra în starea transcendentă a lui Shiva.

Aceste trei tipuri de Graţie apar printre aspiranţii care trăiesc în regatul lui Svadharma. Aceştia manifestă dorinţa de a obţine starea deplinei realizări spirituale cel puţin o jumătate de oră în timpul zilei şi de două ori în timpul nopţii. Restul timpului rămas îl păstrează pentru plăcerile lumeşti.

Următoarele trei modalităţi de manifestare a Graţiei, mandativra, mandamadhya, mandamanda shaktipata apar printre aspiranţii care trăiesc în regatul vieţii lumeşti, Lokadharma. În aceşti aspiranţi apare dorinţa de a atinge starea supremă a lui Shiva, realizarea de sine, numai când durerile şi suferinţele provocate de această lume devin prea mari. În acest moment ei doresc să abandoneze totul şi să obţină Suprema Realizare, dar nu sunt capabili de aceasta. Tendinţa predominantă a acestor aspiranţi este către plăcerile lumii şi mai puţin către realizarea spirituală. Totuşi, întrucât Graţia lui Shiva străluceşte în ei, într-un sfârşit, care poate dura multe vieţi, ei vor deveni una cu Fiinţa Supremă.

Astfel se manifestă măreţia şi gloria Graţiei lui Shiva. Chiar dacă această Graţie este acordată în diferite forme şi la diferite intensităţi, Ea va purta în final fiinţa umană către Suprema Realitate Divină.

yogaesoteric



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga