Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Dumnezeu se poate manifesta într-o anumită formă pentru fiecare dintre noi

de Monica Dascălu 

Motto: „Adevăratul sens al vieţii implică să îl căutăm pe Dumnezeu cu fervoarea purităţii şi a iubirii absolute. Pentru a obţine acest dar suprem, este însă necesar un efort constant, neîncetat şi frenetic” - profesor yoga Gregorian Bivolaru

 

„O, Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, Tu eşti acum pentru mine invizibil, impersonal, necunoscut şi misterios; eu cred însă, cu toată ardoarea iubirii şi dăruirii mele către Tine că Tu vei lua o formă şi Te vei arăta pentru a Te manifesta în fiinţa mea.”

Rostind cu aspiraţie, iubire şi credinţă acestă rugăciune timp de 24 de ore neîntrerupt putem trăi miracolul de a percepe apariţia unei anumite manifestări divine care ne poate transforma viaţa.

 

În acest articol vom reda câteva relatări ale unor experienţe spirituale excepţionale ale unor yoghini care, în timpul realizării rugăciunii neîntrerupte de 24 de ore către Dumnezeu, au trăit miracolul de a percepe anumite manifestări sau apariţii divine sub diferite forme. Sperăm ca aceste relatări autentice să trezească în sufletul oamenilor credinţa de nezdruncinat că Dumnezeu se poate manifesta pentru fiecare dintre noi.  Ştim că adevăratul sens al vieţii noastre este să ajungem să Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi în acestă direcţie realizând rugăciunea neîntreruptă de 24 de ore către Dumnezeu, rugându-L pe Dumnezeu să ne apară sub o anumită formă, putem realiza un pas hotărâtor prin care să ne apropiem de acest ţel suprem al vieţii noastre.

 

Îl putem oare vedea şi noi pe Dumnezeu? Marii iniţiaţi şi sfinţi ne învaţă că, deoarece Dumnezeu este infinit şi atotcuprinzător, este imposibil să îl „vedem” propriu-zis. Putem să Îi percepem în mod inefabil şi copleşitor prezenţa şi iubirea. Putem să ne cufundăm sufletul în taina şi miracolul existenţei Sale infinite şi eterne. Şi ne putem bucura de manifestările Graţiei Sale tainice, care poate lua forme infinit nuanţate, de la cele mai subtile chiar pâna la manifestări concrete, palpabile.

 

Dumnezeu este atotputernic. El este unicul Stăpân al lumii în care noi trăim, al tuturor lumilor şi universurilor manifestate. El este Creatorul a tot ceea ce există, şi Voinţa Sa atotputernică poate realiza orice miracol. Prin urmare, Dumnezeu se poata manifesta şi pentru noi, dacă noi îi cerem cu fervoare acest lucru. Dacă ne dorim sincer ca relaţia noastră cu Dumnezeu să se concretizeze şi prin apariţia sau manifestarea unor forme Divine, dacă îi cerem acest lucru lui Dumnezeu însuşi cu dragoste, aspiraţie, puritate şi credinţă, Dumnezeu ne răspunde.

 

Mulţi yoghini ne-au povestit experienţe spirituale extraordinare în cadrul cărora Dumnezeu s-a manifestat pentru ei în timpul rugăciunii neîntrerupte de 24 de ore, luând diferite forme, uneori foarte subtile, alteori chiar concrete (manifestări vizibile cu ochii deschişi). Contează foarte mult puritatea şi deschiderea sufletească pentru a recunoaşte aceste semne şi apariţii Divine. Nu trebuie să avem nici un fel de idei preconcepute, căci Dumnezeu este perfect liber şi, dacă Îl înduplecăm prin rugăciunile noastre să ne apară într-o anumită formă, atunci El poate apărea sub absolut orice formă. Dumnezeu ne cunoaşte foarte bine pe fiecare dintre noi şi ştie foarte bine ce este în sufletul şi în mintea noastră. El ştie care sunt nevoile reale ale sufletului nostru, care sunt simbolurile sau aspectele faţă de care suntem cel mai deschişi lăuntric, care ne pot sensibiliza şi impresiona. El se manifestă astfel sub o formă foarte dragă şi apropiată sufletului nostru, astfel încât să ne fie uşor să Îl recunoaştem şi să Îl iubim. Astfel, El se poate manifesta ca o boare de vânt sau un tufiş în flăcări, ca un soare, un foc, o spadă, un ocean infinit, o plaie de flori, un curcubeu, un munte, un simbol sacru... Nesfârşite pot fi aceste manifestări ale Sale. Dar El poate să se manifeste de asemenea sub chipul unei Mari Puteri Cosmice, al unui bătrân înţelept, sub chipul lui Shiva sau Isus sau sub forma unei divinităţi cu care noi avem o foarte mare afinitate. Cei sau cele pentru care Dumnezeu, în imensa Sa graţie, s-a manifestat prin apariţia unor forme concrete sau subtile ne relatează la unison sentimentul copleşitor de recunoaştere, dar şi de recunoştinţă, deoarece ei au simţit atunci în mod inefabil că manifestarea divină respectivă este cea mai potrivită pentru ei. Altfel spus, Dumnezeu se manifestă în mod diferit pentru fiecare fiinţă umană, şi anume în modul cel mai „potrivit” pentru noi.

 

***

În timpul dialogului mi-am reamintit ca eu cred cu toata ardoarea iubirii si dăruirii mele că Dumnezeu va lua o formă şi se va arata pentru a se manifesta pentru mine. L-am rugat prin urmare, să se manifeste sub o formă în care conştiinţa mea să-L regăsească şi cu care să se identifice foarte uşor, oricând. Am vazut atunci, la nivelul lui Chid Akasha (spaţiul tainic subtil din zona frunţii) o lebădă  imensă, albă şi graţioasă; plutea pe o apă al carei  nivel era la jumătatea frunţii mele (îmi simţeam partea de jos a capului în apă şi creştetul deasupra) facând acel gest specific de “strecurare” a apei cu  ciocul. Am auzit atunci: “Eu ştiu să separ nectarul de otravă”, apoi am vazut unul din ochii lebedei din ce in ce mai aproape, pâna când spaţiul adânc, negru, catifelat din interiorul pupilei sale m-a cuprins în întregime, şi totul a devenit, din nou, un ocean de fericire. (Daniela, 31 ani)

 

***

După primele două ore, în care am rostit rugăciunea prin care îi ceream lui Dumnezeu să se manifeste, am văzut un zarzăr înflorit din care se scuturau peste mine flori albe şi mă acopereau. Am realizat că era Dumnezeu şi revărsarea graţiei Sale, căci m-a cuprins o stare de pace, linişte şi armonie. M-am simţit protejată, ocrotită. M-am simţit atât de bine încât nu-mi mai doream nimic altceva. Griji, preocupări, lumea înconjurătoare dispăruseră cu totul. (Ioana, 60 ani)

 

***

Când a început să se lumineze, am deschis larg fereastra şi m-am lăsat învăluită de aerul dimineţii. Mă rugam tot mai fierbinte ca să-L înduplec pe Dumnezeu să-mi apară şi eram convinsă că va fi ceva neaşteptat pentru mine. Aşteptam Soarele să răsară. Mă bucuram de splendoarea răsăritului şi în timp ce spuneam rugăciunea îmi ziceam că Dumnezeu a luat o formă atât de minunată –  Soarele – care-mi oferea atâta fericire încât nu aveam nevoie de altă dovadă a existenţei Sale. Eram mulţumită şi încântată. Parcă pluteam şi nu-mi mai simţeam deloc corpul. Atunci am început să văd (cu ochii deschişi)  în direcţia în care priveam – în Soare şi în jurul lui – manifestări luminoase foarte speciale, ca nişte revărsări de lumini colorate extraordinar de frumoase, fără corespondent în lumea reală. Aveau o strălucire şi o intensitate imposibil de descris. Valuri de bucurie mi-au inundat corpul; mă treceau fiori pe coloană şi m-am încălzit. Somnul care începuse să-mi dea târcoale a dispărut complet. Închideam ochii şi îi deschideam tot încercând să verific ceea ce vedeam: un ocean de culori strălucind intens, precum sute de curcubee...

M-am gândit la dragostea pe care simţeam pentru tatăl meu şi l-am iubit pe Dumnezeu aşa cum îl iubea copilul de acum 30 de ani pe tatăl său. L-am chemat cu “Tată”, cuvânt pe care anterior când îl rosteam simţeam o mare reţinere (de acum 23 de ani când a murit tatăl meu). A fost ca o ruptură atunci. Ceva s-a rupt şi m-am eliberat. L-am simţit pe Dumnezeu ocrotitor şi blând ca un tată. Nu mai existau pentru mine nici griji, nici preocupări, nici oameni, nimic. Eram doar cu iubirea sa caldă. O simţeam chiar şi fizic ca pe ceva catifelat care mă învăluia şi mă mângâia. (Gabriela, 34 ani)

 

***

Înainte de a începe rugăciunea aveam în suflet o bucurie de copil ca atunci când părinţii îţi promit ceva şi aştepţi cu nerăbdare acel ceva. Rostind rugăciunea, am început să trăiesc tot mai profund starea că şi eu sunt o părticică din Dumnezeu. Brusc, am simţit că am scăpat de toate grijile şi gândurile care mă apăsau şi că orice doresc pot să realizez. Mă simţeam extrem de puternică şi sigură pe mine.

Mi-am zis că dacă sunt o scânteie din Dumnezeu, trebuie să arăt ca o lumină mai mică şi mi-am imaginat un licurici în iarbă. Am închis ochii şi a apărut foarte clar o luminiţă mică, mică, de un alb curat ca un cristal, argintiu. Pe măsură ce continuam rugăciunea, încet, încet, punctul luminos se mărea.  Am deschis ochii continuând să mă rog şi m-am ridicat în picioare. M-am aşezat apoi pe pat. Am închis ochii şi din nou a apărut punctul luminos în timp ce mă rugam. Luminiţa continua să crească, devenea o sferă în care albul strălucitor se combina cu bleu şi roz. Am deschis ochii încet şi am remarcat că continuam să percep aceste fenomene luminoase şi cu ochii deschişi.... În cameră era totul luminos şi mă simţeam foarte fericită. (Luminiţa, 32 ani)

 

***

După câteva ore în care am rostit stăruitor rugăciunea, l-am văzut pe Shiva în postura de dansator. Imaginea Lui era proiectată pe noptieră lângă o cruce veche de lemn şi o vedeam cu ochii deschişi. Am văzut mai întâi puncte luminoase ca o pânză care luceşte şi apoi din lumină s-a conturat Shiva, de fapt imaginea lui dansând, o imagine ce era formată, conturată, de puncte luminoase. Nu-mi credeam ochilor, am crezut că este de vină oboseala. Dar pot spune cu certitudine că înainte de a apărea această imagine nu mai eram deloc obosită, ca şi cum dormisem ore întregi. Chiar am exclamat: “Shiva!” Proiecţia a durat destul de mult şi mi-a trezit o stare extraordinară de iubire, fericire şi recunoştinţă. (Monica, 31 ani)

 

***

După 5-6 ore a apărut o stare profundă de comuniune cu Dumnezeu. Înainte ca ea să se instaleze, am avut revelaţia faptului că perioada anterioară a fost ca un fel de test al stăruinţei mele, căci Dumnezeu era deja acolo. Ca şi manifestare concretă, am pătruns într-un spaţiu unde “ştiam” şi simţeam că totul este pătruns de Dumnezeu, că El însuşi este tot acel spaţiu. Deoarece aveam tendinţa să continui să rostesc rugăciunea, Dumnezeu mi-a spus foarte clar: “Această revelare a mea este o formă foarte concretă. Bucură-te de ea.” Spaţiul acela era pătruns şi străbătut de curenţi foarte armonioşi, minunaţi de ceva care era ca un fel de lumină şi vibra foarte rapid. De fapt, cel mai corect aş putea descrie acel spaţiu ca fiind un fond tainic, misterios pătruns de o vibraţie foarte armonioasă şi subtilă care conţinea în ea un fel de “esenţă a luminii” (era altfel de lumină, nu ca cea din planul fizic). Aceste vibraţii luminoase erau şi ele foarte misterioase.

 

***

L-am rugat pe Dumnezeu să îmi explice cum şi ce este El, căci era atât de aproape de mine şi totuşi nu înţelegeam, nu puteam cuprinde lăuntric sau înţelege calităţile, aspectele, atributele sale. L-am întrebat: “Cum eşti Tu? Ce eşti tu? Cine şi unde eşti? Explică-mi te rog despre Tine!” El mi-a răspuns spontan, în cuvinte simple, însoţite întotdeauna de exemplificarea ca stare a ceea ce îmi spunea. De exemplu: “Eu sunt totul. Eu sunt spaţiul atotcuprinzător şi vidul de dincolo de spaţiu. Eu sunt eternitatea şi libertatea. În realitate numai Eu exist.” (Marian, 27 ani)

 

***

După 7 ore de rugăciune continuă, timp în care singurele probleme au fost poziţia corpului astfel încât să nu-mi amorţească prea tare, s-a produs ceea ce aş numi un miracol. El (miracolul) a început să se manifeste prin semne şi mai devreme dar eu nu am înţeles atunci aceste semne. Însă la un moment dat a apărut ceea ce era evident. Rugăciunile deveneau din ce în ce mai tăcute, adică simţeam cum încep să mă exprim direct cu sufletul mai degrabă decât să trec prin verbalizarea minţii. Rugăciunea se transforma, dintr-o cerere strigată în “gura mare” într-o cerere mută, un elan al sufletului meu exaltat, elan “codificat” ca o rugăciune. Pe măsură ce se realiza acest proces mai întâi am simţit cum apăreau unele străfulgerări intuitive, momente în care pătrundeam într-o realitate mult mai vastă, mult mai coerentă şi mai frumoasă, deşi acea realitate era chiar aceasta în care trăim. Eram “suspendat” în rugăciune şi din când în când (dar din ce în ce mai des) treceam de un prag prin care se făcea trecerea dincolo. Atunci, un fior extrem de intens şi în acelaşi timp infinit de complex şi de rafinat îmi străbătea toată fiinţa. După ce aceste momente au început să se repete din ce în ce mai des, fără ca eu să fac vreo legătură cu ceea ce avea să urmeze, brusc am realizat că Dumnezeu vorbeşte cu mine! Desluşeam vocea Sa în inima mea, şoptind inspiraţii Divine traduse prin stări care porneau din mijlocul pieptului. Eram înconjurat de Dumnezeu şi în acelaşi timp îl cuprindeam pe Dumnezeu în inima mea! În primele momente am fost copleşit de sentimente de uimire şi emoţie foarte puternică: El era acolo de la început dar eu eram acela care nu L-am observat! Realizând aceasta am fost apoi străbătut de un puternic sentiment de dragoste şi recunoştinţă şi am îndrăznit să-i mulţumesc. Răspunsul Său a fost o revărsare de iubire şi de lumină. Am uitat complet de corp timp de mai bine de 5 ore. (Mihai, 31 ani)

 

***                             

După ce am rostit câteva ore rugăciunea prin care îi ceream lui Dumnezeu Tatăl să se manifeste pentru mine am trăit o experienţă inedită: la un moment dat mi-a aparut o entitate feminină extraordinar de frumoasă şi complet nudă. Am fost extrem de uluit de apariţia aceea foarte concretă şi am avut certitudinea de nezdruncinat ca Ea este una dintre cele zece Mari Puteri Cosmice, lucru pe care Ea mi l-a confirmat telepatic, indicându-mi chiar numele ei (Kamalatmika). Am început s-o contemplu încântat şi fascinat de frumuseţea pe care o iradia şi apoi chiar am trăit experienţa copleşitoare de a fuziona amoros la nivel astral cu acestă Mare Putere Cosmică. Eram extraordinar de fericit .

Am fost foarte uluit  să constat că Ea era într-o permanentă stare de fericire divină atotcuprinzatoare. Strălucea şi absolut toată era divină. Am simţit imediat cum se realiza trasmutarea potenţialului meu amoros ca de la sine printr-un fel de alchimie interioară (contemplam pur si simplu aceste procese) şi energiile erau absorbite în Sahashrara fără nici un fel de efort. Totul se datora prezenţei Ei. Mi-a spus că  fuziunea amoroasă cu o Mare Putere Cosmică este o cale directă de cunoaştere a lui Dumnezeu.

Am fost astfel uluit să constat că, deşi era permanent într-o stare de extaz, Ea era permanent perfect lucidă şi pe deplin conştientă. Nu era nici o urmă a vreunui defect sau imperfecţiune (care din păcate mai există la femeile din planul fizic). Străluceau în ea toate calitaţile divine, precum frumuseţea, iubirea, discernământul spiritual...

Ce mi s-a parut cel mai extraordinar era că Ea, Marea Putere Cosmică, Îl iubea  extraordinar de mult pe Dumnezeu şi absolut orice gând (sau intenţie) de-al meu era într-un mod extrem de ingenios „întors” astfel încât respectivul gând mă ducea la Dumnezeu, ca şi cum nu era loc pentru altceva înafară de Dumnezeu şi în acelaşi timp orice gând, lucru sau percepţie mă putea duce la Dumnezeu. Totul era Dumnezeu si eram uluit (cu toate că ştiam asta teoretic) să constat că absolut orice îl conţinea pe Dumnezeu aşa că dacă ştiai să priveşti analogic vorbind dintr-un anumit punct orice gând putea fi întors într-un mod magic aş cum îl realiza Ea ca să ajungi imediat tot la Dumnezeu. Era ca o mare magiciană care mă scotea din tumultul creaţiei şi mă conducea cu multă dragoste la Dumnezeu. (Dan, 31 ani)

 

Am citit probabil cu toţii, emoţionaţi şi transfiguraţi, relatări ale unor yoghini celebri despre apariţia unor manifestări Divine (în numerele anterioare ale revistei noastre am publicat mai multe astfel de relatări). Veţi remarca cu siguranţă că şi relatările yoghinilor români care au realizat rugăciunea de 24 de ore către Dumnezeu Tatăl sunt de asemenea emoţionante şi convingătoare şi, sperăm, vă veţi convinge şi mai mult de necesitatea de a realiza personal efortul de a vă ruga timp de 24 de ore, precum şi de frumuseţea şi bucuria care vor însoţi acest demers.

 

"Dumnezeu Tatăl există şi poate fi perceput chiar şi la nivel fizic deoarece, în ultimă instanţă, întregul Macrocosmos este corpul lui Dumnezeu. Poeţii mistici l-au văzut adeseori, în mod concret, pe Dumnezeu Tatăl chiar în această lume fizică. Tocmai de aceea ei au spus că stelele sunt ochii Săi, iarba şi copacii sunt pletele Sale, apele curgătoare sunt sângele Său. Vuietul oceanului, ciripitul privighetorii, plânsul copilului nou-născut şi toate celelalte sunete ale Creaţiei alcătuiesc vocea Sa... Prin urmare, Dumnezeu Tatăl ne poate apărea cu adevărat chiar şi într-o formă fizică. " - profesor yoga Gregorian Bivolaru

decembrie 2004
yogaesoteric.net


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga