Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Câmpul electric al atmosferei
Câmpul electric al atmosferei (care nu trebuie confundat cu ionizarea) a fost ignorat de meteorologi până foarte recent; cât despre biologi, aceştia nici măcar nu au fost interesaţi de aceste fenomene. Câmpul electric se referă la diferenţa de potenţial electric pe metru de altitudine, noţiune care este cunoscută şi sub denumirea de “gradient de potenţial”.

Pământul este o sferă electrizată, a cărei tensiune variază în proporţii enorme odată cu altitudinea, mergând - pentru un singur metru de denivelare - până la 100 de volţi şi chiar mai mult! În anumite cazuri, gradientul potenţial pentru un metru diferenţă de nivel ajunge chiar la mai multe mii de volţi! Întrucât fiinţa umană are o înălţime de aproximativ 1,5-2 metri, capul său poate fi supus unei tensiuni electrice considerabil mai ridicată decât regiunile inferioare ale corpului său, fapt care nu ar trebui să fie absolut deloc neglijat. În funcţie de aceste diferenţe de potenţial, clima poate fi clasificată în patru tipuri principale, din care numai trei sunt menţionate şi studiate de către biofizică:
  • Zone cu potenţial mare
    Acestea sunt regiuni în care câmpul electromagnetic este foarte ridicat, iar voltajul creşte cu peste 100 de volţi pe metru de altitudine. Aceste zone corespund cu ceea ce noi numim “staţiuni cu aer foarte pur”, extrem de excitante şi dinamizante din punct de vedere fiziologic.
  • Zone cu potenţial mediu
    În aceste zone, diferenţa potenţialului electric variază între 30-100 de volţi pe metru de altitudine. Ele sunt de asemenea tonifiante, dar sunt mai puţin excitante decât cele din prima categorie.
  • Zone cu potenţial cvasinul
    În acest caz, diferenţa de potenţial coboară sub 30 de volţi pe metru de altitudine. Activitatea vitală în aceste zone este mult mai mică decât în cazul primelor două categorii, ele exercitând o influenţă sedativă asupra oamenilor nervoşi.
  • Zone cu potenţial zero
    Din nefericire, suntem nevoiţi să adăugăm şi o a patra categorie, creată chiar de om, cea a clădirilor în care trăieşte aproximativ 300 de zile pe an şi în care potenţialul electric este foarte apropiat de zero.
În mod normal, un om care trăieşte la oraş, în atmosfera mereu poluată a birourilor şi a apartamentelor, ar trebui să meargă să se reîncarce din punct de vedere energetic şi nervos, să se revitalizeze în zonele cu potenţial mare, desigur, cu condiţia să poată suporta încărcătura energetică puternică a acestora! Pentru a-şi alege locul de vacanţă, el trebuie să fie capabil să recunoască diferitele potenţiale ale acestei zone. Dar este evident că nu trebuie să ne plimbăm cu un voltmetru în buzunar pentru a măsura diferenţa de potenţial în locul în care ne decidem să ne stabilim pentru o vreme. Există anumite criterii care ne permit să recunoaştem cu uşurinţă aceste zone, cum ar fi aspectul peisajului, tipul de vegetaţie - care depinde nu numai de climă, ci şi de compoziţia solului. În ultimă instanţă, humusul a fost “fabricat” atât de plantele însăşi cât şi de subsolul mineral.
  • Zonele cu un climat ce demonstrează un potenţial electric mare
    Acestea caracterizează aproape întotdeauna platourile mari, câmpiile cu orizonturi largi, în care nici un obstacol nu se opune vântului; coastele Mării Nordului sau ale Atlanticului sunt un exemplu perfect în acest sens. Vegetaţia nu este luxuriantă în aceste locuri, iar copacii mari cu frunze căzătoare (foioasele) lipsesc. Coniferele se simt însă în largul lor, îndeosebi pinii. Zone cu efecte similare se întâlnesc şi pe platourile de la mare altitudine pe care le putem găsi uneori în Munţii Carpaţi.
  • Zonele cu un climat care demonstrează un potenţial electric mediu
    Acestea sunt locurile mai adăpostite, din apropierea grohotişurilor sau în văi, pe lângă păduri, în câmpiile joase, luncile râurilor, în care vântul nu răzbate foarte uşor.Vegetaţia este mult mai abundentă decât în zonele cu potenţial mare, fără să fie totuşi luxuriantă. Există mulţi copaci de foioase, dar nu sunt în pâlcuri dese; în general, nu există pajişti iar plopii lipsesc.
  • Zonele cu un climat care demonstrează un potenţial electric mic
    În această categorie intră văile foarte adânci şi unele păduri precum şi malurile râurilor. Vegetaţia este extrem de luxuriantă, bogată în plante agăţătoare, ierburi care cresc şi în apropierea zidurilor. Abundă de asemenea ferigile şi ilexul.
Aşadar, în sinteză: coniferele fără ferigi (şi alte ierburi luxuriante) sunt expresia unui potenţial electric mare; coniferele cu ferigi sunt expresia unui potenţial electric mic.
În ceea ce priveşte zonele cu potenţial electric zero, orice descriere este de prisos, deoarece ne putem raporta cu uşurinţă la mediul urban...


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga