Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Comentariu 1 (Betina Baumer)

Acest imn de o mare profunzime spirituală se referă la fiinţa Stăpânului Suprem şi la Energia (shakti) perfect unită cu El. Scopul său, ca de altfel al tuturor operelor lui Abhinavagupta, este cel de a conduce la Cunoaşterea divină, la iluminare (bodha), care, în etapa sa supremă, nu este deloc diferită de starea unui eliberat în viaţă (jivanmukti, s. 13). Suprema Realitate spirituală este numită în acest sistem Lumină (prakasha dar şi tejas sau jyoti) dar chiar prima strofă vrea să elimine ideea greşită că această Lumină ar exclude întunericul: "Lumina tuturor luminilor", descrisă şi de Yajurveda (36. 1), în Upanishade (Brihadaranyaka, IV. 4. 16) şi în Bhagavad-Gita (13, 17), apare aici şi ca "Lumina tuturor întunecimilor". Ea este o lumină ce nu e supusă nici răsăritului şi nici apusului (anastamita, tradusă aici ca "neschimbată"). Această claritate nu este însă statică ci ea conţine în ea dinamica luminii şi a întunericului. Întunericul nu poate concepe lumina (v. Ioan 1. 5) căci atunci ar înceta să mai existe, dar Lumina luminilor poate "cuprinde" întunericul, aşa cum o exprimă atât de poetic, Abhinavagupta:

Slavă acestei supreme Lumini
în care sunt conţinute şi Lumina luminilor
şi întunericul tuturor întunecimilor,
şi care cuprinde în sine toate luminile
şi toate tenebrele.

În lipsa umbrei lumina nu ar fi conştientizată ca atare, la fel cum fără ignoranţă, cunoaşterea nu s-ar mai putea reliefa.

Dinamica interioară a Absolutului este o caracteristică fundamentală a metafizicii şcolii Trika, ea exprimându-se în conceptul de Shakti a cărei fiinţă este energie dinamică sau putere, neputând fi însă separată de Shiva, la fel ca focul de forţa sa mistuitoare (s. 2). Dumnezeu este nemodificat, purtător al universului, preaplin al Sinelui (s. 4-5), creator şi distrugător al lumii, dar Energia Sa este instrumentul oricăreia dintre acţiunile Sale. Tot ceea ce este manifestat apare în oglinda Sinelui său, a Conştiinţei Sale - o imagine ce apare permanent în această metafizică (v. Paramarthacharca). Relaţia dinamică dintre Dumnezeu şi Energia Sa, relaţie ce stă de fapt la baza oricărui lucru creat, este asemuită cu un joc plin de bucurie (s. 6), expresie a neîngrăditei Sale libertăţi (s. 7, 9).

Conform cu învăţătura şcolii Trika, lucrurile pot exista doar dacă sunt o parte a luminii Conştiinţei. Chiar şi un bolovan este ceea ce este deoarece el este o parte a acestei naturi luminoase. Dar ceea ce este lipsit de viaţă, materia, staticul (jada) are o natură luminoasă extrem de limitată, fiind captiv în ignoranţă (s. 8) care îl înlănţuie astfel în samsara; aceste fiinţe neiluminate sunt caracterizate de frică (s. 11). Dar chiar şi ignoranţa, cauza oricărei limitări, este posibilă doar datorită libertăţii divine (s. 11). Din punctul de vedere al creaturii înlănţuirea şi eliberarea sunt reale, dar din punct de vedere divin nu există vreo diferenţă între ele căci ambele stări ale fiinţei nu sunt diferite de El însuşi (s. 14).

Dar cum apare cunoaşterea care generează eliberarea? După învăţătura Tantra-elor există trei posibilităţi de a dobândi cunoaşterea, care acţionează fie împreună, fie separat (s. 12-13): prin graţia divină, adică spontan şi direct (svataê sau tatprasadat), prin intermediul unui Maestru desăvârşit (guru) sau prin scrierile sacre (agama sau shastra), care pot face Realitatea accesibilă. Adeseori se începe cu una dintre aceste posibilităţi, pentru a fi mai târziu completată cu celelalte. Astfel, cineva poate, de exemplu, să obţină o imagine de ansamblu prin lecturarea scripturilor pe baza cărora el va începe să-şi caute un Maestru care îl va purta mai departe. Altcineva poate primi, prin graţie, o stare de iluminare pe care mai apoi o va permanentiza cu ajutorul unui Maestru şi al textelor sfinte. Dar chiar dacă cineva a ajuns la un Maestru veritabil, aceasta nu îi va sluji la nimic dacă graţia divină nu îi va veni în ajutor şi dacă nu se străduieşte şi nu meditează singur.

Cunoaşterea desăvârşită ce aduce cu sine eliberarea imediată înseamnă în realitate o participare la starea de îndumnezeire, la deplinătatea şi atotputernicia lui Dumnezeu (s. 13). Această cunoaştere apare ca o atingere a lui Dumnezeu.

Ultima strofă exprimă simbolic legătura între Divinul Bhairava şi cele trei shakti ale sale: tridentul, simbolul lui Shiva semnifică, în mod special în şcoala Trika, Unicul Stăpân împreună cu cele trei energii: voinţă, cunoaştere şi acţiune, reprezentate prin trei flori de lotus. Însuşi Bhairava se odihneşte în vârful acestui trident într-o pace şi transcendenţă netulburate de nimic.

"Cel ce posedă cunoaşterea desăvârşită va observa creaţia şi disoluţia ca o desfăşurare a energiilor, văzând în ea doar libertatea absolută a Divinului. În timp ce rămâne lângă însuşi izvorul acestei energii, Shiva, el îşi găseşte bucuria în Bhairava şi totodată în această lume ce ia forma energiilor divine".

În final Abhinavagupta indică intenţia cu care a redactat acest imn, aceea de a-şi conduce discipolii spre iluminare.
yogaesoteric


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga