Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Shiva Kankala

Ipostaza divină a lui Shiva care face cu putinţă transcenderea rapidă a tentaţiilor lumeşti

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Iată descrierea tradiţională simbolică a înfăţişării lui Shiva Kankala:

“Fiind tot de culoarea roşu sângeriu (rakta), având o minunată expresie plină de seninătate şi un chip înfloritor, cu Luna prinsă în coroană, El, Shiva Kankala, poartă o mulţime de oase şi cranii drept podoabe. Cu cei trei ochi, dintre care cel de-al treilea este ochiul spiritual, ajna chakra, cu nişte mâini ca de lotus, patru la număr, întocmai ca şi Veda-ele, purtând pe umăr trupul cel neînsufleţit al adoratorului său, Vishvakshena, bătând cu mâna dreaptă în toba (damaru) pe care o ţine în mâna sa stângă şi ţinând în celelalte mâini axul şi antilopa, astfel ni se înfăţisează Shiva Kankala, ipostaza divină a lui Shiva care face cu putinţă transcenderea rapidă a tentaţiilor lumeşti “.

Shiva Kankala ne reaminteşte necesitatea transcenderii în permanenţă a tentaţiilor lumeşti, făcându-ne astfel să realizăm că de fapt orice aspect creat este supus în final disoluţiei universale (pralaya) şi că singura salvare din ciclul renaşterilor succesive constă în atingerea stării de comuniune spirituală profundă cu esenţa nemuritoare transcendentă a lui Shiva, care este Sinele său etern, Atman.

Shiva Kankala este acea ipostază a lui Shiva care este cunoscută mai ales asceţilor şi adepţilor căii renunţării. În această ipostază, Shiva ni se înfăţişează purtând pe umăr un schelet, dansând în cimitire, având cranii şi oase drept podoabe. Prin această înfăţişare teribilă, chiar cutremurătoare, Shiva Kankala ne reaminteşte necesitatea transcenderii în permanenţă a tentaţiilor lumeşti, făcându-ne astfel să realizăm că, de fapt, orice aspect creat este supus în final disoluţiei universale (pralaya) şi că singura salvare din ciclul renaşterilor succesive constă în atingerea stării de comuniune spirituală profundă cu esenţa nemuritoare transcendentă a lui Shiva, care este Sinele său etern, Atman. Orice făptură vie, fie ea plantă, animal, om, fiinţă a tărâmurilor întunecate (asura) sau fiinţă celestă (deva) va fi redusă la esenţă în timpul resorbţiei universale (Mahapralaya). Singur, doar supremul Sine nemuritor a lui Shiva, Atman, este cel a cărui existenţă este eternă. Craniile şi scheletele care sunt purtate de către Shiva Kankala sugerează în mod simbolic realitatea transcendentă, nemuritoare, a supremului Shiva care este Atman sau altfel spus, Sinele Suprem etern. Pentru fiinţa umană ce se află încă prinsă în vârtejul tentaţiilor lumeşti, craniile şi oasele pot fi asociate în mod simbolic morţii inexorabile. Însă pentru ascetul care este dornic de a-l cunoaşte cât mai repede pe Dumnezeu, ele reprezintă simbolul transcenderii complete. În plus, întocmai aşa cum scheletul sprijină toate părţile trupului unei fiinţe umane aflate încă în viaţă, la fel şi existenţa în mod tainic transcendentă a lui Shiva este cea care susţine viaţa gigantică şi misterioasă a întregului macrocosmos. Dansul său straniu, în cimitire, este, de fapt, jocul Său divin prin care El îi invită, mai ales pe cei pregătiţi, să descopere realitatea tainică a transcendenţei divine, nemuritoare.

Shiva Kankala este acea ipostaza a lui Shiva care se manifestă după ce toate aspectele create s-au resorbit în fiinţa Sa divină, odată cu marea resorbţie universală (Mahapralaya). El poartă aici colecţia de oase drept podoabă ca un indiciu al puterii sale misterioase şi neasemuite de resorbţie în transcendent. Shiva Kankala este, prin urmare, singurul care continuă să existe chiar şi în noaptea marii disoluţii universale (Mahapralaya). Atunci, El, Shiva, se bucură ca Sine nemuritor Atman de existenţa sa eternă şi transcendentă fiind cufundat extatic în Sinele nemuritor universal, divin, al lui Dumnezeu Tatăl, Paramatman.

Povestirea profund simbolică care se află la baza acestei ipostaze divine a lui Shiva, Shiva Kankala, este inclusă în tratatul secret Kurma Purana. Ea are drept punct de pornire jocul divin al lui Shiva prin care El îşi asumă prin libera lui voinţă divină una dintre cele mai hulite înfăţişări omeneşti şi anume, aceea a unui cerşetor nebun care totodată este copleşit de păcatul decapitării unui înţelept, păcat cumplit care este numit în tradiţia vedică brahmahatya. Asumându-şi această ipostază teribilă, Shiva îşi ascunde astfel într-un mod magistral măreţia Sa divină sub înfăţişarea cutremurătoare a unui cerşetor nebun care taie cel de-al cincilea cap a lui Brahma, creatorul universului. Sensul profund spiritual al acestei acţiuni, care în aparenţă este cumplită, reprezintă în realitate unul dintre cele mai bine ascunse şi tainice semnificaţii ale jocului divin (lila) al manifestărilor lui Shiva. Înţelegerea ei deplină începe odată cu revelarea semnificaţiei spirituale a numărului cinci. Numărul cinci este numărul sacru al supremulul Shiva, în calitatea Sa de suveran divin al direcţiilor spaţiului: nord, sud, est, vest şi cea de-a cincea direcţie, care este cea verticală. Shiva ni se înfăţişează aici având cinci chipuri ce corespund în mod analogic celor cinci elemente subtile fundamentale, tattva-ele, celor cinci organe de simţ, celor cinci organe de acţiune şi celor cinci realităţi senzoriale. Numărul cinci reprezintă, deci, controlul deplin şi absolut pe care Shiva îl are asupra Totului.

În acest sens, în tratatul Pancha Brahma Upanishad se spune: “Aspirantul spiritual care urmăreşte să descopere în fiinţa sa realitatea tainică a supremului Shiva trebuie să urmărească să înţeleagă într-un mod cât mai profund adevărul fundamental care afirmă că, de fapt, toate aspectele lumii fenomenale au un caracter încincit. Acesta este perfect adevărat, deoarece tot ceea ce există izvorăşte din fiinţa macrocosmică, infinită  a lui Dumnezeu Tatăl, cea care rezidă în vibraţia tainică a numărului sacru cinci. Tocmai de aceea descoperirea iluminatoare a prezenţei încincite a lui Dumnezeu Tatăl în tot ceea ce există permite revelarea marii taine dumnezeieşti a existenţei care apoi se oglindeşte în fiinţa cea gigantică a lui Shiva care există în totalitatea indivizibilă şi absolută, ce este simultan transcendentă şi imanentă”.
 
Deschide poarta comuniunii secrete cu Dumnezeu

Iniţial, Brahma avea cinci capete. Patru dintre aceste capete ale sale erau orientate către cele patru direcţii ale lumii manifestate: nord, sud, est şi vest. Cel de-al cincilea cap era orientat în mod sugestiv către în sus indicând foarte clar prin aceasta că ţelul ultim al fiinţelor create ar trebui să fie comuniunea spirituală, profundă şi totală cu Supremul Transcendent, Dumnezeu. Pentru a oferi fiinţelor umane care erau dornice să-L cunoască şi să fuzioneze extatic cu El, Dumnezeu, o cât mai rapidă cale de acces în dimensiunea Sa tainică, transcendentă, Shiva a tăiat cel de al cincilea cap al lui Brahma. În tradiţia veche indiană, capul este simbolul intuiţiei profunde, al orientării spirituale şi al direcţiei evolutive. Acţiunea de tăiere a celui de-al cincilea cap al lui Brahma reprezintă, de fapt, procesul tainic al deschiderii porţii subtile, secrete, de comuniune cu Dumnezeu, care se află în fiinţa umană în dimensiunea tainică subtilă la nivelul creştetului capului şi este, respectiv, brahmarandra. Capul care a fost desprins de pe trupul lui Brahma a rămas apoi lipit de degetul lui Shiva îndeplinind astfel rolul vasului în care este primită ofranda celor milostivi. Transformarea capului lui Brahma într-un vas care este destinat cerşitului este şi ea o acţiune cu profunde semnificaţii spirituale.

Folosind cupa care este alcătuită din cel de-al cincilea cap al lui Brahma, Shiva cerşeşte. Din acest moment, este necesar ca el să fie  “umplut” cu prezenţa tainică a spiritelor eliberate. În realitate, prin acţiunea de a cerşi, Shiva îi cheamă în mod tainic pe toţi cei care sunt cu adevărat dăruiţi şi care sunt totodată capabili să abandoneze complet toate lanţurile lor lumeşti pentru a putea intra astfel complet goi de orice fel de tentaţie lumească în împărăţia cea dumnezeiască, ultimă, transcendenţa di-vină eternă. Tocmai de aceea, în India, asceţii îi urmează exemplul.

Ţinând craniul celui de-al cincilea cap al lui Brahma în mână, Shiva Kankala “cerşeşte” dragostea totală şi necondiţionată a aspiranţilor spirituali, călăuzindu-i totodată către realitatea Sa transcendentă, eternă, prin deschiderea în fiinţa lor a uşii spirituale secrete, brahmarandra, care se află în dimensiunea subtilă, specifică, în creştetul capului.
  
Ca un îndrăgostit, El caută răspunsul la chemarea Sa divină

De atunci, Shiva a început să colinde prin lume mergând să “cerşească” drept ofrandă aspiraţia spirituală a fiinţelor umane create. În pelerinajul Său prin întreaga lume, El adună în tigva formată din cel de-al cincilea cap al lui Brahma toate acele spirite care sunt complet pregătite să pătrundă, fiind complet libere de orice lanţ, în transcendenţa divină eternă. În acest mod, Shiva Kankala umple eternitatea cu toate acele spirite care sunt topite extatic în fiinţa sa trancendentă, nemuritoare.

Shiva Kankala umblă complet gol prin lume, neavând alt veşmânt decât cerul albastru, care este un simbol al transcendenţei divine eterne. Shiva Kankala este cel care aduce chemarea transcendenţei şi a nemuririi în manifestare căutând mereu, întocmai ca un îndrăgostit, în toate tărâmurile manifestării, răspunsul fiinţelor la chemarea Sa divină. În acest mod, El umple “vasul” eternităţii sale transcendente cu spiritele care, descoperindu-L în calitate de sursă ultimă a existenţei eterne, transcendente, ating suprema stare de elibe-rare spirituală.

Evocarea plină de aspiraţie frenetică şi dăruire a lui Shiva Kankala le permite fiinţelor umane depăşirea rapidă a tuturor convenţiilor şi spar-gerea fulgerătoare a tuturor limitărilor care încă le mai înlănţuie, oprindu-le din drumul lor spre transcendenţa divină şi spre nemurire. Fiind călăuza divină cea sigură către transcendenţă şi eternitate, Shiva Kankala învinge în felul acesta pentru totdeauna timpul şi moartea. El este manifestarea divină ce permite fiinţei umane accesul în eternitate prin revelarea în scurt timp a Sinelui nemuritor, Atman.

Shiva Kankala, aducătorul păcii spirituale profunde, a continuat să meargă având craniul pentru cerşit în mână. El a parcurs astfel toate tărâmurile din manifestare, de la cele în care există zeii până la cele în care trăiesc demonii, care sunt fiinţele malefice ale întunericului. La un anumit moment dat, El a ajuns la tărâmul cel misterios al lui Vishnu. Acolo, El l-a întâlnit pe Vishvakshena, un adorator al său plin de fervoare care îndeplinea totodată cu rigurozitate rolul de păzitor al reşedinţei lui Vishnu. Vishvakshena avea o intensă aspiraţie de a atinge starea de eliberare spirituală ultimă, însă îndatoririle care erau în legătură cu rolul pe care el şi-l asumase continuau să fie pe primul loc în conştiinţa sa. Tocmai de aceea, Vishvakshena nu L-a recunoscut pe Shiva sub înfăţişarea sa de cerşetor, Shiva Kankala. Atunci, Shiva l-a străpuns imediat cu tridentul, care este simbolul triplului ax al existenţei, sushumna nadi. Procedând în acest mod, Shiva i-a oferit discipolului său iubit impulsionarea spirituală de care el avea nevoie pentru a intra în starea de transcendenţă eternă.  

Shiva Kankala şi-a continuat după aceea pelerinajul Său, deplasându-se în mişcări uluitoare de dans în direcţia oraşului sfânt Kasi, locul în care o mulţime de zei, înţelepţi şi discipoli dăruiţi ÎL adorau cu o mare frenezie. El se deplasa atât de repede încât Vishnu, care ÎL urma, nu a putut să mai ţină pasul cu El. Nimeni nu mai poate exista într-o formă distinctă în transcendenţă, deoarece acolo este prezent doar Dumnezeu Tatăl ca esenţă, nediferenţiat şi inefabil. Shiva Kankala, aducătorul păcii spirituale profunde, a ajuns astfel fulgerător în oraşul Kasi. Având încă înfăţişarea unui cerşetor gol, ducând pe umăr trupul cel neînsufleţit a lui Vishvakshena şi ţinând în mână craniul lui Brahma, Shiva Kankala i-a supus pe adoratorii săi plini de fervoare, din oraşul sfânt Kasi, unui ultim test spiritual. El le-a mărturisit atunci, tuturor, păcatele sale de moarte, brahmahatya, pe care El le făptuise, şi a căror însemnătate cutremurătoare, trupul cel mort şi craniul, erau clar vizibile în braţele Sale. Însă, de data aceasta, adoratorii săi L-au recunoscut imediat ca fiind Supremul Transcendent prin al cărui joc divin orice este posibil şi I s-au supus fiind cuprinşi de o profundă veneraţie, dragoste şi umilinţă. În acele momente, craniul s-a dezlipit din mâna divină a lui Shiva Kankala şi a căzut pe pământ sfinţind pe dată locul în care el a căzut. Locul acela a fost numit de atunci Kapala Mokana şi el are drept focar corespondent în microcosmosul fiinţei umane poarta cea subtilă, misterioasă, ce conduce spre transcendenţa divină, brahmarandra. Prin aceasta, Shiva Kankala a arătat fiinţelor că prin graţia divină a lui Dumnezeu Tatăl chiar şi cei mai păcătoşi care se îndreaptă cu o mare dragoste şi cu o profundă umilinţă către Dumnezeu Tatăl şi îi imploră ajutorul, pot fi, în final, iertaţi.
 
Joacă jocul unei depline libertăţi suverane

După toate acestea, Shiva şi-a reluat înfăţişarea, ipostaza, care era binecunoscută adoratorilor săi. L-a scurt timp după aceea a sosit în oraşul sfânt Kasi şi Vishnu, care îl recunoscuse deja pe Shiva sub înfăţişarea teribilă a cerşetorului nebun. Vishnu l-a întrebat în taină pe Shiva care este motivul pentru care El şi-a asumat această ipostază, jucând în totalitate acest joc teribil. Shiva i-a răspuns atunci prin tăcere, dar i-a zâmbit totodată într-un mod cuceritor. Atunci Vishnu a înţeles imediat că acest divin rol în totalitate a fost pus în scenă de către Shiva spre a fi de un mare folos înţelepţilor şi zeilor care aspirau să atingă starea de trans-cendenţă în eternitate şi a exclamat atunci cu o mare încântare: “Iată că Tu te joci într-o deplină libertate suverană”.

Această ipostază a lui Shiva, Shiva Kankala este, de asemenea, asociată acţiunii divine de distrugere, samhara. Ea a fost adoptată de către Shiva pentru a accelera în felul acesta progresul spiritual al fiinţelor care sunt pregătite. Obiectul principal pe care Shiva Kankala îl poartă este numit kankaladanda şi reprezintă un băţ lung care îi susţine oasele lui Vishvakshena. Unele trate secrete, cum ar fi Uttara Kamika sau Silbha Ratna indică existenţa a două beţe care sunt legate între ele, ambele fiind plasate pe umăr, care alcătuiesc kankaladanda, ce este împodobit cu pene de păun şi are, de asemenea, nişte clopoţei care sună. Scheletul respectiv este legat strâns pe băţ, el are două braţe şi două picioare şi este negru la culoare. Acest simbol, kankaladanda, are o mare încărcătură spirituală, reamintind fiinţelor umane de necesitatea stringentă a transcenderii tuturor tentaţiilor lumeşti, care, indiferent de natura lor, nu pot oferi garanţia nemuririi şi a eliberării spirituale ultime. Tratatul secret Sipha Ratha adaugă faptul că, în această ipostază, Shiva Kankala, Shiva are trei ochi, dintre care cel de al treilea este Ajna Chakra, şi patru braţe. Într-una din braţele Sale de sus, de regulă stânga, se află băţul kankaladanda, pe care sunt prinse oasele şi care se sprijină pe umăr. Cu braţul opus, Shiva hrăneşte antilopa neagră. Cele două mâini care se află situate în faţă bat ambele la tobă, stânga ţinând toba, în timp ce dreapta ţine bagheta cu care se bate în tobă. Acţiunea de a bate la tobă are aici drept semnificaţie procesul complex şi tainic prin care Shiva acţionează mereu pentru trezirea spi-rituală a conştiinţelor adoratorilor săi. Aceasta le va permite depăşirea rapidă, prin trancendere, a tuturor condiţionărilor limitatoare.

articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 44

yogaesoteric



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga