Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Tantra >Tantra - Calea Extazului >
O scurtă introducere în Tantra

Tantra  a devenit în Occident un curent celebru şi plin de succes, deşi nu este cu adevărat şi în mod corect cunoscută şi înţeleasă. Din păcate, puţini oameni au acces la informaţii autentice în ceea ce priveşte Tantra, aceasta fiind abordată în mod superficial în cele mai multe dintre şcolile occidentale de Tantra. Acestea prezintă deseori informaţii care nu prea au legătură cu adevărata ştiinţă tantrică, la fel cum nu putem spune că astrologia şi astronomia sunt identice, ele fiind de fapt două ştiinţe complet diferite.

 Astfel, putem spune despre Tantra că este o ştiinţă esoterică mistică care se ocupă cu studiul întregului univers, începând cu fiinţa umană: gândurile, emoţiile, corpul fizic, şi continuând cu ciclicitatea naturii, cu armonia muzicii şi a vibraţiilor, ajungând până la dinamica stelelor şi a întregului cosmos.

În limba sanscrită, Tantra înseamnă “ţesătură, urzeală”. Cuvântul este compus din rădăcina “tan”, care înseamnă expansiune, şi din “tanto” care înseamnă coardă, sfoară. În viziunea tantrică, întregul univers fizic şi mental, este perceput ca fiind asemeni unei ţesături în care părţile se unesc  într-un întreg (Tot), şi în care întregul (Totul) se reflectă în toate părţile lui. Adevăratul tantric (tantrika) este perceput ca un muzician divin care ştie să cânte cu înţelepciune la acest “instrument cu o infinitate de corzi” dinăuntrul sufletului său şi din întregul univers.

Metafizica tantrică se bazează pe câteva principii fundamentale. Un prim principiu se poate foarte bine reda prin următorul proverb indian: “ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în macrocosmos), ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei umane), nu este nicăieri (în macrocosmos)”. ( Kularnava Tantra)

Acest proverb ne indică oglindirea fundamentală a universului în fiinţa noastră şi oglindirea noastră în univers. Aşa cum omul doarme, iar apoi se trezeşte, tot aşa şi în natură alternează noaptea şi ziua. Aşa cum există la nivel uman atracţie polară între bărbat şi femeie, tot aşa se petrece şi la nivel planetar cu polii magnetici şi electrici. Aşa cum imaginile mici din proiector şi imaginile mari de pe ecran au aceeaşi matriţă, tot aşa şi universul şi omul sunt uniţi şi se oglindesc perfect unul în celălalt. Ca să subliniem această idee merită să menţionăm faptul că pe frontispiciul templului de le Delfi sunt scrise în greaca veche următoarele cuvinte: “Cunoaşte-te pe tine însuţi şi astfel vei cunoaşte întregul Univers”. Un faimos proverb kabalistic sună aşa: “omul este o lume mai mică, iar Lumea care este “Casa” este un om mare”. (Rabbi Isaac Daman, un kabalist din sec. XIV).

Al doilea principiu în Tantra este descris de către Lama Govinda: “Binele şi răul, sacrul şi profanul, senzualitatea şi spiritualitatea, materialul şi transcendentalul, samsara (ignoranţa) şi nirvana (iluminarea) nu sunt complet opuse, ele sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi”. Acest principiu diferenţiază Tantra de majoritatea căilor spirituale care separă sacrul de profan, iubirea de dorinţă, spiritualitatea de materialism. Tantra face să dispară spaţiul dintre păcat şi virtute; ea uneşte “ceea ce este” cu “ ceea ce ar trebui să fie” şi arată continuitatea inseparabilă a spiritului în materie, a minţii în corp, a infinitului în finit, a ceea ce este dincolo cu ceea ce este aici, şi al eternului “a fi” în devenirea sa în “timp”.

Din această perspectivă Tantra urmăreşte să folosească fiecare părticică a vieţii ca pe un instrument pe calea evoluţiei spirituale, deoarece ea nu neagă procesele primare cum ar fi: dormitul, mâncatul, eliminarea excreţiilor sau nevoile sexuale. Energia pasiunii şi a dorinţei nu trebuie pierdută, ci ea trebuie controlată. “Fiecare proces, fiecare dorinţă, oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care tantra urmăreşte să o identifice şi să o pună în lumină”. ( John Blofield, autorul cărţii “Misticismul tantric din Tibet”).

Unii adepţi occidentali privesc Tantra ca pe o practică erotică  în genul  Kama Sutra şi folosesc tehnicile sexuale ca pe nişte instrumente necesare în practica spirituală. Această raportare a dat naştere la aşa-numita neo-Tantra care a fost denumită în glumă de către Lama-şii tibetani, “California Tantra”.  Această neînţelegere îşi are originea în faptul că extazul beatific care se atinge prin adevărata Tantra este confundat cu momentul orgasmului din timpul unui actului amoros obişnuit. Ambele sunt experimentate în mod natural în cadrul relaţiilor erotice tantrice. Scopul în Tantra însă nu este acela de a experimenta plăcerea la modul superficial, ci de a merge mult mai în profunzime, pe un cu totul alt nivel.

Putem vorbi acum despre ce este Tantra cu adevărat şi despre motivul pentru care ea a fost creată şi oferită nouă, aşa cum este ea descrisă de rishis-i (înţelepţii indieni): “Oamenii înţelepţi care au atins suprema realizare a Sinelui, odată ce au perceput şi au înţeles că între sinele propriu şi cel divin nu este nici o diferenţă, ei au devenit una cu Sinele Divin. Ei s-au eliberat de toate dorinţele şi pasiunile individuale, din momentul în care au perceput şi au înţeles că toate acţiunile lor în această viaţă pe pământ sunt ghidate de Dumnezeu; atunci ei au atins eliberarea supremă. Aceia care au văzut că Dumnezeu se reflectă în orice aspect pe lumea aceasta, au atins pacea interioară şi au devenit una cu întregul Univers, pătrunzând secretele vieţii eterne”. În acest paragraf, rishis-şii descriu realizarea ultimă a omului, care este revelarea Sinelui Suprem nemuritor, Atman, şi contopirea beatifică cu Dumnezeu Tatăl.

Ca să putem înţelege la ce se referă textul, să examinăm analitic elementele esenţiale ce îl compun folosind o metaforă simplă:
a-uniunea dintre sufletul individual cu cel Suprem, aşa cum o celulă înţelege că ea este parte din întreg corpul;
b- eliberarea de orice dorinţă personală, analogic cu celula care înţelege şi care cere oxigen pentru a-şi îndeplini rolul în organism;
c- înţelegerea faptului că Sinele Suprem este motorul a tot ceea ce se petrece în întreaga manifestare, prin analogie cu o celulă care “înţelege” că tot ceea ce este în ea şi în jurul ei este creat de întreg corpul;
d- starea de pace beatifică a Sinelui (aici metafora cu celula nu mai este valabilă) este o stare pe care  nimic nu o poate perturba. O adîncime care nu va cunoaşte niciodată mişcarea, de parcă nu ar fi nimic, de parcă nu a fost nimic şi nu va fi niciodată, ca şi când toate formele sunt golite în esenţă.

Această realizare spirituală poate părea fantastică pentru omul obişnuit, şi pentru cei care sunt la început pe această cale; pentru aceştia, Tantra le oferă o metodă practică care spiritualizează fiecare moment din prezent şi face ca fiecare cameră să devină templu, fiecare par să devină o baghetă de aur şi fiecare faţă umană să devină o faţă a lui Dumnezeu.

Tratatul mistic fundamental secret ”Vijnana Bhairava Tantra” ne oferă multe exerciţii spirituale în care realitatea este percepută ca un mister divin. Ne sunt descrise  aici metode de iluminare spirituală pornind de la momente cotidiene: cum să percepem Vidul Divin în timp ce privim într-un lac, sau o modalitate de a controla energia strănutului pentru a obţine un moment de iluminare, etc. Chiar şi în zilele noastre vom întâlni călugări care îşi gâdilă nasul cu o pană urmărind să atingă cu ajutorul strănutului o stare de transcendenţă. Ca să concluzionăm acest subiect, noi împrumutăm vorbele lui Rabbi Nachman care spunea: “oamenii simpli mănâncă pentru a avea energie să studieze Biblia; pe de altă parte, oamenii înţelepţi studiază Biblia ca să ştie cum să mănânce.” Aceasta este o atitudine tantrică, de a aduce sacrul  în mod spontan în viaţa de zi cu zi.

Principalele aspecte divine pe care Tantra le face cunoscute lumii sunt: Shiva, principiul masculin, aspectul Conştient, sâmburele creaţiei; şi Shakti, principiul feminin, Creaţia în devenire. Ambele sunt reunite şi transcense în Paramashiva, Supremul Absolut. Întreaga realitate este percepută ca fiind jocul acestor două principii. În acest joc, Shiva joacă rolul de martor, observatorul care experimentează creaţia într-o stare de pace, de calm. Shakti, joacă rolul energiei creatoare şi este ea însăşi creaţia şi manifestarea. Se mai poate spune, analogic, că Shakti este visul, iar Shiva este visătorul, că Shakti este întregul univers, toată experienţa, iar Shiva este lumina prin care ea este percepută şi trăită.

Shakti are mai multe aspecte: Kali, forţa timpului; Tara, forţa compasiunii; Tripura Sundari, forţa iubirii şi a frumuseţii; Lakshmi; Parvati; Dhumavati, forţa vidului şi multe altele. Toate aceste aspecte ale lui Shakti dansează în faţa lui Shiva şi împreună cu El, fiind polarizate de către El, iar prin dansul lor ele fac să apară şi să dispară toate aspectele manifestării, cum ar fi creaţia şi distrugerea, viaţa şi moartea, golul şi plinul.

Cel mai faimos simbol al lui Shiva în uniune cu Shakti, care este de fapt una dintre reprezentările cele mai importante din India, este numit “Shiva lingam” - “lingam” organul sexual masculin înăuntrul unui “yoni” organul sexual feminin, în fuziune. Aceste două principii, Shiva şi Shakti, se regăsesc în fiecare fiinţă umană şi unirea lor se reflectă la nivel de suflet. Pentru a explica aceasta putem lua drept exemplu nevoia bărbatului de independenţă, (comparată cu principiul masculin universal care este în esenţă transcendent şi de neatins, Shiva ca şi Conştiinţă, dincolo de minte) şi nevoia femeii de intimitate (comparată cu principiul feminin universal care este în esenţă iubirea, într-o permanentă uniune cu tot ceea ce există, ascunsă dar niciodată separată, Shakti ca şi energie creatoare fundamentală, îmbrăţişând totul).

Tantra, ca ştiinţă spirituală tradiţională eminamente practică, porneşte de la principiile metafizice care stau la baza universului şi formulează, pe baza lor, principii practice eficiente pentru transformarea omului, pornind de la corpul fizic şi continuînd cu profunzimile sufletului său. Unele texte tantrice menţionează trei căi spirituale tantrice diferite:

a- “calea kaula”, care include anumite procedee (inclusiv ritualuri) tantrice care determină amplificarea şi transmutarea potenţialului erotic, sublimarea ascendentă a energiei şi trezirea lui Kundalini Shakti (descrisă metaforic ca fiind asemeni unui şarpe având o forţă uriaşă concentrată sub forma unei spirale la baza coloanei vertebrale, în Muladhara chakra). Această energie colosală, atunci când este “trezită” şi “ridicată”, urcă de-a lungul coloanei vertebrale provoacă totodată şi o transformare spirituală;

b- “calea misara” combină tehnici tantrice diferite (atât interioare cât şi exterioare) care au drept scop ridicarea energiei Kundalini în zona inimii, în centrul inimii, Anahata chakra. Primele două căi fac parte din aşa-numita “Tantra de mâna stângă, Vama Marga”;

c- “calea samaya”, face parte din aşa-numita “Tantra de mâna dreaptă”, Dakshina Marga, iar în această cale nu există ritualuri tantrice exterioare. Pe această cale, identificarea cu principiile masculine şi feminine se realizează la modul simbolic, interior, prin intermediul meditaţiilor, a ascezei. Acestea au drept scop sublimarea energiei Kundalini Shakti în zona capului, în centrul subtil de forţă Sahasrara.

În acest sens, traducătorii moderni subliniază faptul că această cale, samaya, este cea mai elevată şi cea mai pură dintre toate cele trei căi. Pe de altă parte, Kularnava Tantra, unul dintre cele mai importante texte de Tantra, consideră că  prima cale, calea kaula, care are cele mai mari implicaţii în acţiunile şi viaţa acestei lumi, este cea mai elevată dintre toate cele trei. Mai mult decât atât, se menţionează aici faptul că o sinteză perfectă a celor trei căi este cea mai bună cale de urmat, decât să se urmeze separat fiecare cale în parte.
 
Citiţi şi:
yogaesoteric
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga