Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >YOGA şi... >
Yoga şi rezonanţa

În viziunea înţelepciunii yoghine, totul este rezonanţă

Legăturile care unesc şi susţin elementele universului (lucrurile, fiinţele, procesele, fenomenele create) au la bază fenomenul de rezonanţă. Datorită asemănării dintre ele, fenomenele, obiectele sau energiile subtile consonează, adică vibrează la unison, evocându-se reciproc şi selectiv, prin acţiune la distanţă, întocmai ca în cazul acordării pe aceeaşi frecvenţă de vibraţie a două posturi de emisie - recepţie. Într-un astfel de caz, se ştie că rezonanţa are loc numai atunci când frecvenţa este apropiată sau coincide cu una dintre frecvenţele (numite proprii) cu care sistemul rezonant este capabil să oscileze.

De asemenea, în timpul rezonanţei are loc un transfer de energie de la sistemul excitator către cel rezonant. Atunci când se atinge condiţia de rezonanţă, amplitudinea oscilaţiilor creşte foarte mult, prezentând un maxim caracteristic; ea ar putea deveni infinită dacă nu ar exista pierderi de energie datorate unor factori de genul frecării. Fiind un fenomen selectiv, rezonanţa oferă posibilitatea de a pune în evidenţă oscilaţii puţin perceptibile prin alte procedee, sau de a canaliza un transfer de energie pe o anumită frecvenţă în scopul provocării unui anumit fenomen, cum ar fi de pildă o tranziţie energetică sau de altă factură.

Descifrarea performanţelor yoghinilor în lumina legii rezonanţei

În practica yoga perseverent angrenată se poate conştientiza în mod inefabil şi nemijlocit multitudinea grandioasă a proceselor de rezonanţă, care sunt asimilabile cu toate fenomenele generate de vibraţia - energie, uneori extrem de fină şi subtilă, ce acţionează la diferitele niveluri ale structurii fiinţei umane. Pe de altă parte, în macrocosmos sau univers întâlnim adevărate sisteme sau centri - focar gigantici de energie, care vibrează pe o frecvenţă apropiată de punctele energetice specifice din universul lăuntric al fiinţei umane; în aceste condiţii, punctele energetice respective se comportă ca nişte veritabili rezonatori, tocmai pentru că ei sunt capabili să intre la unison în vibraţie, graţie fenomenului de rezonanţă, atunci când sunt stimulaţi sau excitaţi prin vibraţii de frecvenţă egală cu frecvenţa lor proprie.

În practica yoga, rezonanţa este percepută ca un proces de iniţiere şi amplificare a unor vibraţii, conştient sesizate în fiinţă, produse sub acţiunea unor energii vibratorii care provin din anumite niveluri de manifestare ale universului. Dacă yoghinul îşi menţine focalizată atenţia, pentru a sesiza cât mai fidel posibil punerea la unison a propriului său focar energetic cu focarul energetic corespondent din macrocosmos, atunci fenomenul de rezonanţă are mari şanse să se producă, stimulând în fiinţa oricărui aspirant uluitoare experienţe spirituale, pline de revelaţii inedite.

Continuitatea procesului de rezonanţă în universul lăuntric al yoghinului va fi menţinută, însă, numai datorită concentrării sale neîntrerupte. Amplitudinea vibraţiilor energetice induse şi resimţite atunci de yoghin, veritabile unde purtătoare de armonie, sens şi informaţii, este maximă în cazul egalităţii acestor frecvenţe, tinzând spre infinit dacă se păstrează constanţi factorii ce declanşează rezonanţa. Esenţială, aici, va fi mereu atenţia focalizată asupra fenomenului respectiv.

Cunoaşterea este posibilă datorită fenomenului de rezonanţă

Practica yoga a permis să se constate că, în timpul menţinerii stării de rezonanţă, are loc un transfer neîntrerupt de energie şi informaţii de la sistemul sau focarul excitator din univers (macrocosmos) către focarul sau centrul specific corespondent din universul lăuntric (microcosmos) al fiinţei în cauză. Din momentul în care se declanşează fenomenul de rezonanţă lăuntrică, în fiinţă apare ca efect o stare corespondentă cu energia receptată; practic acesta este misterul retrăirii lăuntrice a unor stări minunate experimentate anterior, care pot fi astfel "recompuse" prin simpla acordare de vibraţie mentală cu starea vizată din trecut, fapt care generează apariţia fenomenului de rezonanţă. Printr-o simplă extrapolare, descoperim că ştiinţa sau cunoaşterea oricărui aspect sau fenomen, lucru sau fiinţă din univers se rezumă, în ultimă instanţă, numai la asemenea procese de rezonanţă, prin acordare reciprocă între conştiinţa cunoscătorului şi fiinţa sau obiectul cunoaşterii.

Semnificaţii ezoterice ale fenomenului de rezonanţă

Rezultă în mod evident că, explorând şi stăpânind în esenţă toate frecvenţele posibile de vibraţie, adică toate stările de conştiinţă ce pot fi atinse, inclusiv cele aflate încă în latenţă, omul poate ajunge să cunoască întregul univers. Sesizând perfect importanţa rezonanţei, înţelepţii Occidentului au indicat oarecum într-un mod laconic: "Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte astfel universul împreună cu forţele ascunse ale sale." La rândul lor, înţelepţii Orientului au exprimat acelaşi adevăr într-o formă diferită, afirmând: "Ceea ce este aici, în microcosmosul fiinţei tale, se află pretutindeni în macrocosmos sau univers. Ceea ce nu este aici, în microcosmosul fiinţei tale, nu este nicăieri în întregul macrocosmos sau univers."

Intuind clar aceste realităţi, yoghinul perseverent descoperă cu încântare şi bucurie că rezonanţa este un fenomen constant, foarte uşor sesizabil, pe care metodologiile yoga autentice caută să-l folosească numai într-un sens benefic, creator şi echilibrant, contribuind la desăvârşirea şi integrarea fiinţei în armonia universală cosmică. Cunoscându-se astfel cât mai plenar pe ea însăşi, fiinţa umană va putea cunoaşte, prin rezonanţă, întregul univers care o cuprinde, ceea ce îi va permite să cuprindă şi ea, la rândul ei, universul esenţializat la nivelul propriului ei microcosmos.

Acestea reprezintă, deci, unele caracteristici de bază ce definesc rezonanţa ca principiu universal. Tradiţia yoga şi cea tantrică îşi prezintă învăţăturile mai mult sau mai puţin voalat, având la bază şi promovând, sub diferite forme, tocmai acest principiu, care este rezonanţa. Ele afirmă că, în fapt, rezonanţa constituie baza cunoaşterii şi a gândirii, de unde se înţelege că, în ansamblul ei, cunoaşterea este o rezonanţă.

Din cele prezentate, putem concluziona că acest fenomen de rezonanţă este un proces selectiv şi reversibil, dinamic (în sensul că rezonanţa este produsă şi totodată producătoare de mişcare),  manifestându-se la distanţă (în timp şi spaţiu) şi are loc în mod automat. Rezonanţa este imaterială, energetică (invizibilă) şi creează ceea ce numim un câmp rezonant. Aşadar, putem afirma că nu există nici măcar un proces sau fenomen în creaţie care să nu se supună legilor individuale ale rezonanţei.

yogaesoteric.net



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga