Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
6. Nu-mi faceţi niciodată un cult!


Convorbirea noastră, care lua deja o turnură foarte interesantă, a fost întreruptă de un bărbat care intră în colibă. Acest om era aparent un ardent discipol al lui Yoga Swami. El intră, aprinse o lumânare şi aşeză apoi câteva flori de jasmin pe sol; în continuare el se prosternă pe cimentul rece înainte de a-i îmbrăţişa plin de adoraţie picioarele lui Yoga Swami.

„Idiotule, strigă vădit revoltat Yoga Swami, acesta nu este un altar! Îmi faci mie un cult în loc să te adori şi să te descoperi chiar pe tine însuţi! De ce oare adori pe un altul înainte să fi început să te adori pe tine însuţi?” Bietul om se retrase într-un colţ al colibei plin de respect, dar tremurând speriat. „Crezi, continuă Yoga Swami, că-l poţi găsi pe Dumnezeu doar adorându-l pe altul? Realizezi acţiuni atât de prosteşti, atât de stupide, să oferi flori şi să aprinzi  lumânări! Crezi tu oare că-l poţi descoperi pe Dumnezeu cumpărându-l cu daruri?”

În astfel de situaţii, criticile vehemente ale lui Yoga Swami nu păreau să-şi aibă originea în rolul său pedagogic de GURU sau de instructor spiritual, aşa cum presupuneau probabil mulţi din discipolii săi, ci ele erau mai curând remarci sincere, fortuite, determinate de conjunctură, ale unei fiinţe umane pline de compasiune, care era profund revoltată de nebunia umană.

Într-adevăr, mai mereu Yoga Swami descuraja înregistrarea cuvintelor sale, pe care el le vedea ca pe nişte remarci fără prea mare valoare, care nu meritau să fie păstrate. Pe bună dreptate, el considera că adevărul profund al unei afirmaţii enunţate spontan depinde de împrejurările unice în care ea a apărut şi care, identic, nu se vor mai repeta niciodată.

Yoga Swami dădu din mâini în mod semnificativ pentru a-şi arăta dezaprobarea pentru omul care, în ignoranţa sa, îşi făcea un cult. Apoi, el îşi lipi strâns palmele tremurânde de piept şi cu un gest convingător, plin de emoţie şi transfigurat, strigă: „Priviţi! Simţiţi-l! El este aici! Dumnezeu este aici! Este şi aici!”

Pentru câteva clipe, închise din nou ochii şi faţa sa începu să radieze o lumină extatică. Aceste întreruperi aveau probabil scopul de a permite sensului profund al cuvintelor sale să pătrundă gradat şi complet în conştiinţele auditorilor săi.  De fiecare dată când Yoga Swami închidea ochii pentru a medita – cu coloana dreaptă, cu picioarele încrucişate şi cu faţa aparent adormită, dar care la o privire mai atentă apărea totuşi ca fiind extrem de trează – emana din el o stranie şi maiestuoasă demnitate, surprinzător de asemănătoare cu aceea a unui BUDDHA.

„Timpul pe care îl are la dispoziţie fiinţa umană este scurt, iar subiectul este vast”, îmi spuse Yoga Swami cu o extremă gravitate. Această afirmaţie, aparent enigmatică, înseamnă poate că „subiectul”, sau cu alte cuvinte înţelegerea profundă a lui Dumnezeu sau a realităţii ultime este vastă, pe când timpul de care noi în realitate dispunem este atât de limitat încât n-ar trebui să-l risipim odată cu energiile noastre lăuntrice, în acţiuni şi în lucruri atât de secundare cum ar fi riturile şi ceremoniile, mai ales când acestea sunt formale şi superficiale.

Înapoi            Continuare

yogaesoteric.net



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga