Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Capitolul 9: Templul

Fragment din lucrarea "Balayogi: alchimia tainică a tăcerii"
traducere de Gregorian Bivolaru

Regiunea

Delta fluviului Gogavari reprezintă un loc binecuvântat, în care în timpurile vedice au trăit rishi-ii, înţelepţii mitici al Antichităţii. Aceştia erau yoghini realizaţi care deţineau Cunoaşterea Supremă în epoca în care au fost scrise Vedele (cele mai vechi scrieri sacre ale Indiei) cu mai bine de zece mii de ani în urmă. Astfel se explică de ce acest pământ este atât de preţios pentru aceia care doresc să atingă eliberarea sufletului.

Concepţia templului

Un întreg ansamblu de elemente a trebuit să fie creat pentru a amplifica puterea tapas-ului lui Balayogi şi forţele benefice care urmau să se reverse – precum un torent de binecuvântări – asupra zecilor de milioane de pelerini ce urmau să defileze prin faţa lui timp de 40 de ani. Balayogi dăduse instrucţiuni să nu se ceară niciodată bani pentru construcţia templului, astfel încât fiecare piatră a acestuia a fost fructul unei ofrande. Construcţia a fost încredinţată lui Madhavaya, Serveshwararao şi Balasundaram Sumadavayan, şi ea avea să aibă un efect purificator asupra vieţii fiecăruia dintre aceştia. Organizarea ashram-ului a fost încredinţată celor mai vârstnici patru membri ai Comitetului, care au fost singurii responsabili de toate deciziile luate, într-un deplin acord cu Swamiji.

Iată instrucţiunile care au fost date de acesta:
„Acolo unde sunt aşezat eu trebuie să fie construit un templu. Vechea clădire trebuie să fie distrusă. Templul va fi edificat în concordanţă cu datele ştiinţifice care au apărut potrivit cunoaşterii yoghine. Clădirea – în care mă voi instala fără ajutorul nimănui – va trebui să aibă latura de 14 picioare (cca. 4,20 metri) şi o înălţime de 12 picioare (cca. 4 metri). Totul va trebui să fie terminat în 14 zile”.

Aceste măsuri erau necesare pentru acumularea anumitor binecuvântări. Numărul 14 simbolizează ananda, beatitudinea, bucuria nelimitată şi de nezdruncinat.

Balasundaram, cel de-al doilea preşedinte al comitetului ashram-ului, este un înalt funcţionar al guvernului indian. Balayogi i-a încredinţat sarcina de a prinde, într-un loc precis din jungla Bengalului, un tigru mascul şi adult, care va trebui să fie prins cu respect. După descoperirea şi prinderea animalului, pielea acestuia a fost adusă la templu, împreună cu capul şi ghearele, pentru a păstra întreaga forţă a tigrului, în vederea amplificării puterii meditaţiei.

Interiorul camerei lui Balayogi a fost acoperit cu dale de faianţă, pe care a fost aşezată pielea faimosului tigru. Swamiji s-a instalat apoi aici, fără ca cineva să ştie cum.

A urmat apoi construirea unei alte părţi a templului, pentru discipolul şi fratele său mai mic: Chinna Balayogi.

Apoi, Balayogi a cerut să se construiască Tapo Ashramam, o clădire unde sunt expuse fotografiile celor doi yoghini începând din anul 1949, luate în timpul sărbătorilor de Mahashivaratri şi însoţite de istoriile lor corespunzătoare; pelerini care dorm şi meditează în acest loc pot beneficia astfel la maximum de energia lui spirituală – Guru Shakti. Locul conţine opt porţi, opt ferestre şi opt petale de lotus, 8 fiind cifra infinitului; întreg acest ansamblu de elemente face ca acest loc să fie deosebit de propice pentru meditaţie.

Serveshwararao ne povesteşte cu pasiune modul în care a fost construit templul:
„Ni se părea imposibil să realizăm o asemenea sarcină; cum să construieşti un templu numai în 14 zile? Ar fi fost necesară o forţă extraordinară pentru aceasta, dar am primit Shakti (puterea) de la Balayogi. De altfel, eu unul pot să spun că nu am mai construit nimic altceva în toată viaţa mea!

Mai întâi, a fost necesar să săpăm fundaţia templului; am început dimineaţa, iar după-masa turnam deja nisipul. Aveam la dispoziţie 600 de saci de ciment a 50 de kilograme fiecare şi era ora 7 seara. Toată lumea ne întreba de ce nu sunt adăpostiţi sacii, căci se anunţa venirea  unui ciclon…Poliţia a venit chiar să ne dea o mână de ajutor în acest sens; eu le-am spus atunci că nu pot opri ciclonul! Singur Balayogi ne putea proteja atunci, indicându-se maniera în care trebuie să procedăm şi frânând acţiunea ciclonului…

Brusc, vântul s-a dezlănţuit, apoi furtuna a început, dar nu cădea încă nici o picătură de apă; oamenii au sărit atunci de pretutindeni să ne ajute, astfel încât erau circa 50 de muncitori. Cei 600 de saci trebuiau să fie adăpostiţi cât mai repede în Tapo Ashramam, căci dacă îi prindea ploaia, apa i-ar fi făcut să nu mai fie buni de nimic…

Vântul continua să sufle tot mai tare, dar cineva parcă împiedica să cadă ploaia. Cei prezenţi au fost atunci cuprinşi dintr-o dată de un fel de forţă magică şi invincibilă. Unii au luat câte 2-3 saci de ciment pe umeri  şi au zburat literalmente cu ei prin spaţiu, precum Hanuman. Cu o viteză vertiginoasă, cei 600 de saci au fost adăpostiţi în ashram în mai puţin de o oră!

Abia atunci s-a dezlănţuit cerul, ploaia căzând apoi fără încetare timp de două ore, dar fără să ne mai afecteze în vreun fel”.

Înapoi                      Continuare
 
yogaesoteric.net



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga