Dinu Patriciu – primus inter pares

Tratamentul preferenţial aplicat lui Dinu Patriciu

de Angela Anghel 

Motto:
„Dacă, atunci când organele statului vor încerca să se atingă de marea corupţie,
 împotriva lor se vor ridica partidele, mass-media, comunitatea de afaceri,
 zădărnicind şi intimidând acţiunile legale ale instituţiilor statului,
 cu certitudine integrarea în Uniunea Europeană va rămâne doar un deziderat, şi nu o realitate“
Traian Băsescu  

Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie al vieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol. Scopul acestui articol nu este să demonstreze că Dinu Patriciu este vinovat sau nevinovat de acuzaţiile care i se aduc în prezent. Acest articol vrea doar să scoată în evidenţă că atitudinea justiţiei, mass-mediei şi a instituţiilor statului este cu totul alta, atunci când un personaj susţinut de lojile masonice este implicat într-un dosar penal.   

În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune, spălare de bani prin intermediul unor firme din paradisuri fiscale, manipularea pieţei de capital prin creşterea artificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală. 

În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol către bugetul statului se ridică la sute de miliarde lei, Dinu Patriciu a declarat plin de seninătate că nu va putea plăti niciodată această sumă deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă. 

Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sunt îndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de “grupuri de interese”, care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general Ilie Botoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele al televiziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila (vicepreşedinte al  Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţi parlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) şamd. În prezent sunt anchetate în „dosarul Rompetrol” 9 persoane.

La un semn deschisă-i calea…de ieşire din arest  

Ceea ce unii numesc “grupuri de interese” este doar o formă voalată de a vorbi despre masonerie. Ce altceva este francmasoneria decât o încrengătură de relaţii interesate, ai cărei membrii, pentru a se susţine unii pe alţii fac jurăminte oribile în care promit că dacă vor dezvălui vreun secret, sunt de acord să fie pedepsiţi prin asasinare. Tocmai aceste jurăminte sunt cheia „succesului” pe care aceştia îl au: o bună imagine, recunoaştere, succesul în carieră, în afaceri sau în viaţa politică. Revenind la cazul lui  Dinu Patriciu, cum altfel decât cu ajutorul fraţilor de lojă ar fi fost posibil să obţină el atâtea facilităţi?   

Pe cei care se mai îndoiesc de strânsele legături ale lui Patriciu cu masoneria, îi invităm să reflecteze la următoarele aspecte. În 27 mai 2005 când a fost arestat, ziarele l-au înfăţişat pe Dinu Patriciu într-o ipostază tipic masonică: cu mâna la gât, gest care în limbajul secret al semnalelor masonice semnifică invocarea ajutorului fraţilor (cf. foto). În acelaşi moment se dă şi o altă comandă masonică. Se publică  fotografii în care se are grijă ca Dinu Patriciu să fie înfăţişat ieşind pe uşa Parchetului.(cf. foto de mai jos). Nu cumva să intre şi să rămână acolo prea mult timp.    

În celelalte articole apărute în presă, Dinu Patriciu este prezentat de fiecare dată cu gesturi semnal. După cum puteţi vedea în fotografiile care ilustrează acest articol, gesturile respective acoperă toată gama de semne masonice (strict secrete, care sunt cunoscute doar de cei iniţiaţi în tainele masoneriei – semne care au fost dezvăluite în cartea lui Gregorian Bivolaru „Semnale şi ordine francmasonice secrete transmise prin presă”): privirea peste ochelari sau in sus, fotografierea de jos a persoanei pentru ca ea sa pară mai mare, diferite alte semne şi mesaje masonice strict secrete realizate cu mainile.  

Obişnuit să fie ascultat de câte ori cere ceva, Dinu Patriciu nu se sfieşte să procedeze la fel şi în această situaţie. Pe un ton de comandă, el cere la o emisiune TV să i se acorde un tratament preferenţial şi dictează Justiţiei finalul pe care şi-l doreşte: „Dorim ca problema să se închidă o dată pentru totdeauna şi cât mai repede”. De asemenea, se afişează ostentativ într-o vizită neprogramată la premierul ţării, pentru a demonstra tuturor că are acolo permanent uşa dechisă. Merge în Parlament la Comisia pentru drepturile omului, care îl primeşte imediat şi conchide  cât ai bate din palme că i-au fost încălcate drepturile şi trebuie luate măsuri. Ar mai fi fost atât de sigur pe el dacă spatele nu îi era asigurat de lojă?  

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă… 

Dinu Patriciu se plânge de mai multe abuzuri: audieri interminabile, reţinere abuzivă, ascultarea ilegală a telefoanelor, intimidare, încălcarea dreptului la intimitate, furnizarea de informaţii din timpul anchetelor, încălcarea prezumpţiei de nevinovăţiei, încălcări procedurale, nerespectarea dreptului la apărare, prejudicierea imaginii, pagube financiare. Până aici nimic nou pentru noi, sunt cam aceleaşi lucruri pe care le reclamăm de 22 de luni. În cazul MISA-Gregorian Bivolaru se mai adaugă şi altele: ameninţare cu arma, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, distrugere de bunuri, plus prejudicierea a zeci de persoane, cursanţi Yoga, nu a uneia singură.    

Reacţiile în faţa acestor abuzuri au fost însă foarte diferite. Pentru apărarea unui singur om, Dinu Patriciu, se pune imediat în mişcare o imensă reţea de relaţii: oameni politici din partidul din care face parte, dar şi din opoziţie, cea mai mare parte din mass-media, însuşi primul ministru, ambasadele, oameni de cultură şi de afaceri, Comunitatea Europeană.  Şi nimeni nu îi condamnă pe cei care îi iau apărarea, ba chiar îi felicită pentru că în sfârşit sunt scoase la iveală gravele probleme ale justiţiei române.  

Aceleaşi grave probleme ale justiţiei române au fost scoase la iveală de MISA timp de 22 de luni, prin numeroase proteste publice la care au participat sute de oameni.  Absolut nimeni însă nu i-a luat în considerare. A fost nevoie de un nume greu precum Patriciu ca în sfârşit să se recunoască public ceea ce noi reclamăm de atâta vreme. Aceeaşi ziarişti, care atunci când vorbeau despre „infractorul Bivolaru” nu puteau să îşi ascundă bucuria răutăcioasă şi ura, sunt astăzi profund indignaţi de modul în care Parchetul încalcă prezumpţia de nevinovăţie în cazul lui Dinu Patriciu. Ziarele lui Sorin Roşca Stănescu (Gardianul, Ziua, Averea) sunt cele mai supărate. În cazul MISA, în care Justiţia şi Procuratura au comis încălcări şi abuzuri la fel de grave, ziarele Ziua şi Gardianul ar fi trebuit să reacţioneze la fel ca în cazul Patriciu.  Au fost însă pe locul întâi la instigări şi s-au aflat în situaţia unică de a pune o recompensă pe capul lui Gregorian Bivolaru. 

În cazul Dinu Patriciu s-a vorbit de audieri maraton. Într-adevăr acesta a fost audiat pe 27 mai 2005 timp de 18 ore. A avut astfel ocazia să simtă pe propria piele ce au simţit zecile de yoghini duşi la Parchet cu forţa în urma percheziţiilor, cu deosebirea că înainte de a ajunge acolo nu a fost ţinut culcat pe podeaua rece, cu arma la tâmplă. Şi nici nu a fost  înfometat şi ţinut chiar fără să fie lăsat la toaletă, aşa cum s-a procedat în cazul yoghinilor.   

Ludovic Orban, preşedintele PNL Bucureşti spunea despre arestarea lui Dinu Patriciu: „un abuz fără precedent care descalifică Justiţia română şi procurorii implicaţi în acest caz. […] În nici o ţară civilizată nu se ţine un om 18 ore la audiere, iar apoi să fie reţinut în văzul camerelor de luat vederi. Cred că procurorul general şi toţi cei care răspund la comanda politică trebuie să iasă imediat din sistem”. Abuzul nu este fără precedent decât pentru cei care au făcut pe surzii şi pe orbii până acum. Domnul Orban ar trebui să fie primul care să subscrie la cererile noastre ca procurorii să fie demişi şi pedepsiţi conform legii pentru că au audiat zeci de yoghini mai mult de 18 ore şi au distribuit televiziunilor imagini şocante, de coşmar din timpul percheziţiilor.  

În aceeaşi ordine de idei se exprimă şi Emil Hurezeanu care declara la Realitatea TV privitor la arestarea lui Patriciu: “nu este normal ca un cetăţean, care nu este Goebbels, iar procesul nu este cel de la Nüerenberg, să fie anchetat zeci de ore, inclusiv noaptea”. Conform lui Ludovic Orban şi lui Emil Hurezanu înseamnă că nu era normal nici ca Gregorian Bivolaru să fie filmat, după înscenarea de la vama Nădlac, cu lanţuri la mâini şi la picioare. Şi nici nu era normal ca presa să reia obsesiv aceste imagini. Sau cei doi distinşi domni nu au văzut aceste lucruri, ceea ce este greu de crezut pentru că respectivele imagini au fost difuzate, după cum spuneam, luni în şir, în mod obsesiv pe toate posturile de televiziune. Sau, şi mai grav, nu le-au considerat un abuz, doar pentru că era vorba despre Gregorian Bivolaru. 

Dinu Patriciu şi Grupul Rompetrol s-au plâns că le-a fost prejudiciată imaginea şi au avut de suferit importante pierderi financiare. În cazul MISA nu a fost prejudiciată doar imaginea lui Gregorian Bivolaru, a miilor de cursanţi şi a MISA. A fost prejudiciată şi imaginea oricărei persoane care a îndrăznit să spună adevărul despre noi sau să ne ia apărarea.

Sorin Roşca Stănescu afirmă: „Faptul că se ştia cu patru zile înainte că va fi reţinut Dinu Patriciu demonstrează că a fost o comandă politica”. Iată acum ce spune avocatul lui Gregorian Bivolaru, Dumitru Niţu-Radu într-un interviu din 2004: ”În data de 29 martie, la puţină vreme după ce mentorul MISA fusese adus de la Arad la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti […] lui Gregorian Bivolaru nu i se adusese la cunoştinţă învinuirea, nu fusese pusă în mişcare acţiunea penală, nu fuseseră conexate încă cele două cauze, cea de la Arad, cu tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, şi cea de la Bucureşti, cu infracţiunea sexuală, de asemenea nu se făcuse încă propunerea de arestare preventivă pentru acuzaţia din urmă. Cu toate acestea se ştia că dosarul va ajunge acolo cu propunerea respectivă, se ştia cine e judecătoarea…Ce mai lipsea? Să se ştie şi hotărârea pe care urma să o dea completul de judecată. Înainte cu o oră şi jumătate ca instanţa de judecată să fi hotărât arestarea preventivă a lui Gregorian Bivolaru, unele posturi de televiziune (respectiv Realitatea TV, n.n.) au difuzat această ştire.” Conform propriului raţionament, Roşca-Stănescu ar trebui să fie primul care acceptă că în cazul Gregorian Bivolaru a fost vorba tot de  o comandă politică.  

Când a aflat că telefoanele îi sunt ascultate din 2003 Dinu Patriciu a reacţionat vehement şi alături de el întreaga mass-media: „Este vorba de un principiu şi de faptul că de trei ani mi se ascultă telefoanele. Se umblă cu bocancii în viaţa mea privată, fără să existe un suport legal. Pe masa cui au stat aceste înregistrări, pentru că legea prevede că transcrierile trebuie să ajungă în 24 de ore la procuror, ori aici vorbim de ani de zile”. „Am făcut o socoteală, peste trei milioane de dolari a costat statul român, iar când mă gândesc că Rompetrol a contribuit cu 200.000 din cele trei milioane mă simt ca contribuabil extrem de prost. Asta facem, plătim ca să fim urmăriţi” a mai spus el recent. Imediat s-a declanşat o anchetă parlamentară. Când s-a aflat că Gregorian Bivolaru şi alţi yoghini aveau telefoanele ascultate de mai mulţi ani, fără a exista un temei legal pentru aceasta, nimeni nu s-a scandalizat. De ce? Doar era vorba de încălcarea aceluiaşi principiu. Dacă în cazul lui Patriciu, pentru ascultarea telefoanelor unei singure persoane s-au cheltuit trei milioane de dolari, cât ar trebui să coste monitorizarea şi interceptarea telefoanelor yoghinilor care sunt urmăriţi din 1995? După afirmaţiile recente ale lui Gabriel Andreescu, aflăm cu uimire că pentru urmărirea yoghinilor s-au cheltuit peste două milioane de euro. La care ar trebui să se adauge costul „celei mai mari operaţiuni a autorităţilor române” din martie 2004. Cine plăteşte pentru toate acestea?

Gregorian Bivolaru a fost numit infractor şi s-a continuat prezentarea lui ca vinovat încă din momentul demarării anchetelor care îl vizau. Pe Dinu Patriciu nu l-a numit nimeni infractor, ba chiar jurnaliştii au dat dovadă de o mare atenţie în ceea ce priveşte cuvintele folosite. La polul opus, ei au fost atenţi să folosească cuvinte incriminatoare şi instigatoare în cazul MISA. Când a fost vorba de Dinu Patriciu s-a vorbit doar despre presupuse acuzaţii, pretinse fapte, i s-a acordat de fiecare dată dreptul de a-şi exprima punctul de vedere. Cu toate acestea el vorbeşte despre încălcarea prezumpţiei de nevinovăţie. A văzut cineva până acum vreo imagine înfăţişându-l pe Dinu Patriciu cu cătuşe la mâini sau după gratii? Nu. În schimb, am văzut cu toţii nenumărate fotografii semnal care avertizau că trebuie protejat şi ajutat. Când a fost vorba de Gregorian Bivolaru, mass-media nu a pierdut nici o ocazie să îl prezinte în postura de arestat, deşi exact ca şi Patriciu el este doar anchetat şi bănuit de anumite fapte.  

Dinu Patriciu a fost închis 24 de ore şi apoi eliberat. Să mai amintim că lui Gregorian Bivolaru i s-a înscenat o trecere frauduloasă a frontierei pentru a putea fi arestat? Sau care a fost motivul pentru care s-a emis mandatul de arestare, motiv care i-a făcut pe judecătorii suedezi să se amuze copios: posibilitatea ca Gregorian Bivolaru să fie linşat de o populaţie instigată intens timp de mai mulţi ani împotriva lui! Ce poate spune faptul că în momentul în care a fost pus în libertate, ca şi în momentul în care i s-a acordat azilul în Suedia, prima întrebare care a apărut pe buzele procurorilor şi jurnaliştilor a fost: ce putem face ca să îl închidem şi cum putem face să fie totuşi extrădat? Dar faptul că în momentul arestării lui Dinu Patriciu prima întrebare pe care şi au pus-o a fost: care sunt modalităţile prin care acesta ar putea fi pus în libertate? 

Dacă sunt citite cu mare atenţie de orice om care are o inteligenţă medie, toate acestea sunt grăitoare. În cazul Gregorian Bivolaru a trebuit să intervină Justiţia suedeză care a zgâlţâit din temelii Justiţia coruptă din România pentru a se admite, cu chiu cu vai că în cazul lui Gregorian Bivolaru şi în cazul MISA s-au făcut şi încă se mai fac abuzuri. Faptele sunt grăitoare. La o analiză paralelă, ele dovedesc oricui că pentru Gregorian Bivolaru Justiţia s-a comportat ca o ciumă, iar în cazul Dinu Patriciu aceeaşi Justiţie s-a comportat ca o mumă. Merită aici să ne amintim cu toţii proverbul complet: „pentru unii mumă (Dinu Patriciu) pentru alţii ciumă (Gregorian Bivolaru)”. Pentru orice om capabil să gândească, toate acestea ne spun un singur lucru: că legea nu este aceeaşi pentru toţi. Acelaşi angrenaj de relaţii şi interese se pune în acţiune în scopuri total opuse. Atunci când persoana este susţinută de masonerie, avem de-a face cu o conspiraţie revoltătoare care acţionează pentru a spăla imaginea respectivului şi a minimiza acuzaţiile aduse. Pentru cei care nu au această susţinere şi nici nu o doresc, se procedează sistematic la murdărirea imaginii şi la distrugere. Bine ar fi ca Justiţia română să aibă puterea de a fi corectă şi obiectivă  în cazul Patriciu, aşa cum nu a ştiut să fie până acum în cazul Gregorian Bivolaru şi în multe altele. Ar ieşi multe adevăruri la iveală şi s-ar rezolva multe din problemele cu care societatea românească se confruntă.    

ESTE SEMNIFICATIV CĂ PENTRU CARTEA SA PLINĂ DE DEZVĂLUIRI CURAJOASE INTITULATĂ: “SEMNALE ŞI ORDINE FRANCMASONICE SECRETE TRANSMISE PRIN PRESĂ”, GREGORIAN BIVOLARU ŞI-A ATRAS URA DE MOARTE A MASONILOR CARE NU SE MAI OPRESC ÎN A-I CONSTRUI NOI ŞI NOI DOSARE FABRICATE LA COMANDĂ.

ESTE SEMNIFICATIV FAPTUL CĂ MESAJELE ŞI ORDINELE SECRETE PE CARE LE DAU FRANCMASONII PRIN PRESĂ ŞI TELEVIZIUNE AU FOST DEZVĂLUITE PENTRU PRIMA DATĂ ÎN ROMÂNIA DE CĂTRE HULITUL GREGORIAN BIVOLARU.

PENTRU INFORMAREA ACESTUI POPOR, CARE NU ESTE PROST SUNTEM DISPUŞI SĂ PUNEM LA DISPOZIŢIE PRIMELOR 10 PERSOANE CARE NE VOR SOLICITA CÂTE UN EXEMPLAR GRATUIT DIN ACEASTĂ CARTE.

TOŢI CEI CARE VOR SĂ OBŢINĂ ACEASTĂ CARTE SE POT ADRESA LA redactie@yogaesoteric.net SAU LA TELEFON 021 424 23 69.

REDACŢIA YOGAESOTERIC



* primus inter pares = primul între egali 

9 februarie 2006
yogaesoteric
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More