Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Shiva Bhikshatana


Shiva în ipostaza în care el trezeşte dragostea divină în inimile adormite

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Cuvântul sanscrit bhikshatana provine din rădăcina sanscrită bhiksh care înseamnă „a împărtăşi, a dori, a cerşi, a cere, a se ruga”. Shiva Bhikshatana este ipostaza în care Shiva oferă în mod direct fiinţelor umane create după modelul celui care, rugându-se plin de iubire lui Dumnezeu, primeşte ca urmare a cererii sale sincere nenumărate daruri spirituale. În această ipostază, Shiva oferă fiinţelor umane învăţătura divină a folosirii înţelepte a dorinţei prin intermediul rugăciunii care este adresată direct lui Dumnezeu.

La modul tradiţional vorbind, Shiva Bhikshatana este acea ipostază în care Supremul Shiva cerşeşte. Semnificaţia tainică a existenţei acestei ipostaze a lui Shiva este cuprinsă în următorul episod legendar:

Odată, demult, în pădurea Daruka, locuiau câţiva înţelepţi rishi împreună cu soţiile lor. Ei realizau cu rigurozitate unele acţiuni rituale şi practici sacrificiale, rugându-se totodată lui Shiva, în permanenţă, pentru a putea atinge starea de realizare spirituală ultimă, moksha. Observând că realizarea practicilor rituale le conferea o putere spirituală din ce în ce mai mare, ei au fost la un moment dat tentaţi să considere că doar acţiunile, karma, realizate de către ei, practicile spirituale, tapas-ul ori sacrificiile realizate le sunt de ajuns pentru atingerea scopului spiritual ultim. Altfel spus, ei au fost tentaţi să gândească în mod eronat că realizarea acţiunilor rituale este superioară oricărei alte modalităţi spirituale şi că tocmai de aceea nu ar mai fi deloc necesar ca ei să-i mai adreseze rugăciuni lui Shiva sau să-L adore în inima lor. Fiind cuprinşi atunci de o adâncă ignoranţă, ei au gândit: „Ce folos mai are adorarea lui Shiva şi dragostea pentru El din moment ce noi putem realiza acţiuni rituale şi sacrificii prin care puterile noastre spirituale sporesc? Aceasta înseamnă că şi starea noastră de eliberare spirituală, moksha, o vom putea obţine tot pe această cale, realizând cât mai multe sacrificii şi acţionând în conformitate cu practicile rituale ştiute.” Gândul acesta înşelător care s-a strecurat în minţile lor i-a determinat să înceteze să se mai roage după aceea lui Shiva. Ei s-au orientat numai către realizarea acţiunilor rituale şi a sacrificiilor, abandonând complet iubirea lor către Shiva. Practica lor lipsită de iubire a devenit astfel formală, aspect care a determinat amplificarea orgoliului şi exacerbarea mândriei.

Practica spirituală lipsită de iubire nu te apropie de Dumnezeu

Ei nici măcar nu s-au mai preocupat să înţeleagă că, de fapt, oricare ar fi acţiunile benefice care sunt realizate de ei, doar Cel Unic, Dumnezeu, este cel care asigură culegerea fructelor unei anumite acţiuni şi nici nu s-au mai întrebat cum anume este posibil ca acţiunile trecute să dea naştere în mod automat fructelor. Cine oare face posibilă toate acestea? Fără să înţeleagă nimic din toate acestea, aceşti practicanţi spirituali rătăciţi şi-au urmat mai departe dogma lor împietrită care proclama superioritatea realizării acţiunilor rituale şi a practicilor spirituale sacrificiale în locul iubirii sincere pentru Shiva. Remarcând imediat rătăcirea lor gravă de pe calea spirituală, Supremul Shiva s-a decis atunci să le dea o lecţie spirituală pe măsură, care trebuia să-i trezească din ignoranţa în care se cufundaseră. Pentru a-i învăţa în ce constă superioritatea rugăciunii către Dumnezeu, Shiva însuşi a luat atunci forma unui cerşetor, Bhikshatana. De asemenea, tot atunci, Shiva l-a rugat pe Vishnu să ia înfăţişarea unei femecătoare fete tinere, Mohini.

„Asumă-ţi forma unei tinere fecioare pline de frumuseţe, Mohini, şi du-te în pădurea Daruka, unde este casa acestor biete fiinţe umane ignorante. Toţi cei de acolo nu se mai gândesc acum la Mine. Ei cred că doar realizarea sacrificiilor şi a acţiunilor rituale le este de ajuns pentru a atinge starea de eliberare spirituală supremă, moksha. Însă, în realitate, ei se înşeală amarnic şi au ajuns să meargă acum pe o cale greşită. Va trebui să le oferim o lecţie spirituală care să-i trezească din tenebrele în care se află. Pentru aceasta le vom stimula pasiunea pe care ei nu o mai pot stăpâni acum prin intermediul practicilor lor rituale sterpe pe care le realizează cu atâta încăpăţânare şi mândrie. Acum ei sunt animaţi de egoism şi sunt complet lipsiţi de iubire pentru mine.”


Toate femeile s-au îndrăgostit de Shiva

Atunci atât Shiva, cât şi Mohini au apărut în noile lor înfăţişări în satul acelor fiinţe din pădurea Daruka, fără a purta nici un veşmânt care să le acopere trupurile şi emanând o frumuseţe copleşitoare fascinantă. La vederea tinerei Mohini, care era goală şi extrem de atrăgătoare, toţi bărbaţii au fost fulgerător  fermecaţi de frumuseţea ei. Chiar dacă ei realizau cu o mare asiduitate practicile lor rituale, brusc ei au întrerupt atunci cu toţii practicile pe care le realizau. Ei au uitat complet de disciplina acţiunilor rituale, karma, despre care ei credeau până atunci în mod eronat că este suprema cale ce conduce la realizarea spirituală supremă. Ei au fost fulgerător subjugaţi de frumuseţea tinerei fete care se plimba goală şi în ei s-a trezit o puternică atracţie pasională. Pentru acest motiv toţi au început să o urmeze pe Mohini. Toţi şi-au pierdut atunci înţelegerea superioară şi puterea discriminatoare, calităţi pe care încă le mai aveau şi care fuseseră atinse de ei anterior ca fructe ale acţiunilor lor bune din trecut.

În acelaşi timp, Shiva a pornit pe cărările satului în care locuiau acei oameni şi a început să cerşească precum ar fi fost sărac şi nu ar fi avut nimic. El, care neîncetat este sursa bogăţiilor şi rămâne cel care deţine totul, a început să cerşească precum nu ar fi avut nimic. Făcea aceasta chiar dacă El, Shiva, este cel care asigură suprema prosperitate tuturor fiinţelor care îl venerează pline de fervoare. Asumându-şi ipostaza de cerşetor, Bhikshatana, Shiva a început atunci să rostească imnuri spirituale pline de inspiraţie cu o voce încântătoare, colindând locurile întocmai ca un om care nu are nimic şi care cere de la ceilalţi de pomană. Atunci toate femeile care se aflau în acel loc, soţiile înţelepţilor din pădure au fost toate fascinate şi cucerite de înfăţişarea extraordinar de frumoasă a Supremului Shiva, care trecea prin faţa lor cerşind plin de umilinţă, fără să aibă nici un veşmânt care să îi acopere minunatul Său trup. Fulgerător, toate acele femei au fost cuprinse de o mare iubire pentru Shiva şi au pornit imediat să-L urmeze pe stăpânul divin cel nud şi neasemuit de frumos. Fiind atunci cuprinse de o imensă iubire pentru Shiva, toate acele femei L-au rugat stăruitor, în felurite moduri, pe preafrumosul cerşetor divin, Shiva Bhikshatana, să le îndeplinească dorinţa lor intensă de a face dragoste cu El.

Această frenetică dorinţă s-a născut atunci tocmai datorită iubirii pe care ele au descoperit-o pentru Shiva în inima lor. Plin de o nesfârşită iubire, Shiva şi-a multiplicat atunci înfăţişarea Sa minunată şi le-a îmbrăţişat amoros în simultaneitate pe toate acele femei cu o neţărmurită dragoste, făcându-le astfel să intre în extaz pentru că ele erau transfigurate şi pline de iubire faţă de El, Shiva. Toate au fost atunci extraordinar de fericite şi L-au descoperit extaziate pe Shiva ca fiind mereu prezent în adâncul inimii lor. Apoi, ele au început să se bucure atunci de iubirea copleşitoare extatică pe care tot El, Shiva, o trezise în inima fiecăreia.


Armele s-au transformat în podoabe strălucitoare

Atunci însă, când le-au văzut pe soţiile lor că erau copleşite de extazul adorării lui Shiva, bărbaţii lor s-au înfuriat foarte tare. Până atunci femeile lor fuseseră nişte consecvente practicante ale disciplinelor rituale stabilite şi toate hotărârile care erau luate de către ei erau respectate întru totul şi de către soţiile lor. Tocmai de aceea ei s-au revoltat foarte tare în sinea lor întrebându-se plini de obidă cum a fost posibil ca ele să ajungă să urmeze un cerşetor gol pe care totodată să îl mai şi îndrăgească şi să-I dăruiască inima şi iubirea lor. Orbiţi de gelozie şi otrăviţi de mândrie, toţi acei bărbaţi s-au supărat foarte tare şi fiind cuprinşi de răutate au simţit în sinea lor imboldul nebunesc de a se răzbuna pe Shiva care îi umilise atât de mult în faţa soţiilor lor. Ştiind că practicile rituale pe care ei le-au realizat până atunci le confereau o mare putere ocultă, ei au direcţionat imediat acea putere ocultă pe care o deţineau cu scopul de a-i pedepsi atât pe cerşetorul care le furase inimile soţiilor lor, cât şi pe frumoasa fată nudă Mohini care îi făcuse să se abată de la practica ritualurilor care erau considerate de ei ca fiind net superioare. Ei au îndreptat atunci asupra lui Shiva şerpi şi fiinţe rele, Asura, tigri, limbi de foc şi tobe asurzitoare, însă toate acestea nu au putut produce nimic rău Supremului Shiva care se manifesta fără încetare foarte luminos şi plin de seninătate. În prezenţa sa divină, tot ceea ce ar fi trebuit să îl rănească sau să-I facă vreun rău se transforma ca prin farmec într-o podoabă de o indescriptibilă strălucire sporindu-i astfel şi mai mult farmecul Său divin. Atunci acei bărbaţi înfuriaţi au trimis asupra lui Shiva un tigru extraordinar de crud şi feroce care s-a născut instantaneu din focul ritual care a fost aprins de ei. Ei i-au poruncit apoi tigrului să se năpustească asupra lui Shiva, însă Shiva a omorât imediat tigrul şi apoi şi-a pus pielea acestuia în jurul taliei. Apoi ei au realizat un trident foarte ascuţit cu care au vrut să-L înfrunte pe Shiva. Însă El a luat cu mare uşurinţă tridentul în mâinile sale şi apoi l-a transformat fulgerător în simbolul triumfului forţei sale spirituale nesfârşite. Ei au trimis apoi o antilopă cu coarne foarte ascuţite pentru a-L împunge pe Shiva. El a prins-o însă cu multă delicateţe într-una dintre mâinile Sale, stăpânind-o apoi cu o uluitoare uşurinţă. Întărâtaţi, bărbaţii au trimis asupra lui Shiva numeroase cobre veninoase. Însă în scurt timp, ele au devenit nişte podoabe vii care erau supuse voinţei lui Shiva. Ei au creat apoi mai multe arme, dar toate au fost rând pe rând cuprinse de mâinile divine ale lui Shiva şi au devenit fiecare simboluri ale trezirii spirituale. În final, ei au trimis împotriva lui Shiva un demon pitic ce era foarte puternic în rău, numit apasmara, demonul egoismului, considerând că acesta îl va înfrânge pe Shiva. Demonul s-a apropiat de Shiva ţinând focul ritualic în mâini. Însă Shiva i-a luat imediat focul într-una dintre palmele Sale şi pe el l-a culcat fulgerător la pământ cu faţa în jos sprijinindu-şi apoi ferm piciorul drept pe spatele său stopându-i în felul acesta definitiv orice posibilitate de a mai acţiona.


Rugăciunile şi iubirea sinceră atrag darul divin al eliberării supreme

În faţa forţei spirituale imense a Supremului Shiva toate tentativele malefice ale acestor bărbaţi ignoranţi au fost sortite eşecului. În răstimpul realizării acestei acţiuni nebuneşti ei nu s-au întrebat nici măcar o clipă oare ce ar putea să îl afecteze pe Supremul Shiva, care este sursa ultimă a tot ceea ce există. Ei au putut remarca însă că nimic nu Îl poate răni pe Shiva şi că tot ceea ce există nu poate fi decât podoaba sa de preţ. Văzând toate aceste manifestări miraculoase, acei bărbaţi au realizat în final marea lor prostie şi şi-au dat seama că Shiva este invulnerabil pentru că El este Suprema Realitate Divină. Fiinţa lor a fost astfel din nou pătrunsă de înţelepciune şi ei au înţeles totodată faptul că nu acţiunile rituale, karma, pe care ei le considerau în mod eronat ca fiind izvorul tuturor realizărilor de natură spirituală, ci mai ales dragostea intensă pentru Supremul Shiva le poate oferi darul divin al eliberării spirituale ultime, moksha. Acţiunea rituală, procedeele spirituale ori practicile sacrificiale nu sunt toate altceva decât nişte mijloace, pentru că în realitate izvorul beatitudinii divine şi al stării de extaz divin este doar Supremul Absolut, Dumnezeu.

Realizând în final că ei au fost testaţi spiritual de Shiva, acei bărbaţi au revenit astfel la starea de înţelepciune şi au înţeles totodată care a fost mesajul tainic al asumării acestei ipostaze, Bhikshatana, de către Shiva. Orice acţiune spirituală, orice tapas sau ritual ori sacrificiu care este realizat formal, fără a avea inima plină de iubire faţă de Dumnezeu, este în felul acesta sterp şi nu ne aduce roade spirituale. Prin asumarea ipostazei de cerşetor, Bhikshatana, Shiva însuşi le-a arătat oamenilor superioritatea rugăciunii şi a iubirii sincere către Dumnezeu. Acesta este rostul divin al acestei acţiuni spirituale prin care Shiva, plin de o infinită iubire, i-a readus din nou pe acei înţelepţi pe calea spirituală. În final ei au exclamat la unison: „Ce misterioasă şi plină  de vrajă este iluzia, Maya, care este manifestată de către Shiva şi cât de mare este puterea divină atotstăpânitoare a Supremului Absolut”.

Shiva Bhikshatana este o ipostază foarte populară a lui Shiva. În conformitate cu tratatul străvechi Silparatna, în ipostaza Bhikshatana, Shiva este complet nud, fără a avea nici măcar o curea în jurul taliei, doar un şarpe serveşte drept înveliş al taliei Sale. Trupul Său atunci este învelit cu mai multe podoabe; el poartă în picioare sandale şi are piciorul stâng ferm aşezat pe sol, în timp ce piciorul Său drept este uşor ridicat ca şi cum El ar începe să meargă. Shiva Bhikshatana îşi poartă părul împletit şi are o bandă de pânză care este prinsă pe frunte. Simbolul lunii în creştere este, de asemenea, prezent pe capul Său. El are trei ochi, dintre care al treilea, din frunte, este Ajna Chakra şi are patru braţe. Cu mâna Sa stângă din faţă El ţine vasul în care primeşte fructele milei. Braţul drept corespondent realizează gestul hrănirii antilopei, simbolul stăpânirii depline a naturii umane. Mâinile de sus ţin toba de mână, damaru, simbol al trezirii spirituale. Mâna Sa stângă de sus ţine un mănunchi de pene de păun care este extrem de plăcut şi neted la atingere. Culoarea pielii Sale nude este aceea a albului pur, dar gâtul Său este albastru.

Shiva Bhikshatana este reprezentat de regulă în poziţia stând în picioare având o uşoară înclinare mlădioasă deasupra unui piedestal de forma unui lotus. Există multe reprezentări iconografice ale acestei ipostaze în majoritatea templelor importante din sudul Indiei. Unele dintre ele sunt sculpturi în bronz şi ele sunt lucrate de mână într-un mod foarte atent şi cu un simţ estetic deosebit, generând un intens şi rafinat sentiment de atracţie estetică.

yogaesoteric



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga