Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Arta de a spune NU atunci când trebuie


de Gregorian Bivolaru

Yoga ne oferă o gamă complexă de tehnici milenare care pot fi totodată considerate nişte mijloace de autodecondiţionare şi autorealizare spirituală a fiinţei umane. Sugestiile benefice pe care vi le propunem aici pot fi integrate în existenţa noastră de zi cu zi în calitate de catalizator spiritual. Studiate cu multă atenţie, indiferent în ce ordine, ele ne vor ajuta foarte mult în procesul de autodecondiţionare care duce în cele din urmă la trezirea şi realizarea spirituală accelerată a yoghinului.

Uneori noi înţelegem că începem să trăim abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre „nu”. Pentru un yoghin „NU” înseamnă a spune”NU” la tot ceea ce nu este real. În pofida aparenţelor, a spune „NU” înseamnă în realitate a da dovadă de cea mai mare bunătate atât faţă de alţii, cât şi faţă de noi înşine. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani, sau chiar de o viaţă întreagă de suferinţe şi mizerii care sunt acceptate cu resemnare.

A spune „NU” înseamnă, de fapt, a răsti un „NU” ferm faţă de somnolenţă, faţă de aşteptări inutile, de iluzii, opinii răuvoitoare, condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti, vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, bârfă, răspunsuri mecanice; într-un cuvânt, înseamnă a ne opune la tot ceea ce este rău. „A spune nu” înseamnă însă şi supunere, dăruire necondiţionată faţă de Divin şi mai înseamnă detaşare spirituală.

A spune „NU” înseamnă în realitate „DA”

Pentru că a spune „NU” nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bun simţ lăuntric acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Observăm deci că „NU” reprezintă prin urmare o atitudine cu două feţe: una înseamnă a spune un „NU” hotărât atunci când ne aflăm în faţa unui aspect pe care îl respingem, iar cealaltă înseamnă a spune un „DA” subînţeles în faţa aspectului pe care îl acceptăm. Spre exemplu, spunând un „NU” hotărât îngrijorării, spunem implicit un „DA” subînţeles încrederii; respingând cu hotărâre gelozia, noi acceptăm astfel iubirea detaşată.

Uneori noi ajungem să spunem „DA” atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre „NU”: din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit încă să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a învăţa măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un „NU” hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să o facem; iar în acest caz, de ce nu mai devreme? Dacă nici după aceea nu vom învăţa niciodată să facem aceasta, atunci să nu ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim umiliţi, rămânând mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi.

Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să avem şi să întreţinem gânduri şi atitudini malefice, „NU” capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate „NU” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece compasiunea, toleranţa, umorul, iertarea celorlalţi sau chiar a noastră înşine. Niciodată deci, nu este prea târziu să spunem un „NU” hotărât. Realizează încă de pe acum că nici un prieten, oricât de bun ar fi el, nici un maestru spiritual sau Guru, nu poate spune „NU” în locul tău. Trebuie întotdeauna s-o faci cât mai repede tu însuţi. Prin prisma evoluţiei spirituale, cuvântul”NU” şi atitudinea pe care el o implică capătă cea mai mare importanţă pentru că Yoga, ca şi orice cale spirituală autentică, înseamnă de fapt dorinţa de a cunoaşte mai mult, o anumită deschidere superioară, deci şi aspiraţia spre o nouă realitate care implică stări elevate de conştiinţă. Toate acestea presupun deci mânuirea constantă şi care trebuie să fie realizată cu o mare abilitate a lui… „NU”.

Vom spune „NU” vechilor deprinderi, prejudecăţilor paralizante, clişeelor, obiceiurilor rele

Acestea nu vor fi însă uşor de anihilat, căci le-am ocrotit, încurajat şi hrănit ca să existe în fiinţa noastră timp de atâtea existenţe. Tendinţa de a recădea în păcat se va menţine după aceea multă vreme, dar acum noi putem spune că prezenţa lui „NU” a devenit pentru noi esenţială. În asemena cazuri, un efort de voinţă, bazat pe sugestia pozitivă, ne va permite să spunem cu fermitate: „NU, nu voi mai cădea iar în penibilele mele ataşamente; nu voi relua acest prost obicei!”, poate fi salvator. Guru-l (Maestrul spiritual) reprezintă în acest caz deschizătorul de drumuri, purtătorul lui „DA” şi el îţi va arăta în mod clar noile etape pe care tu le ai acum de străbătut. Tu eşti însă singurul care de acum înainte trebuie să parcurgă drumul, să facă efortul, să vegheze mai mereu cu ajutorul filosofiei lui „NU” pentru ca niciodată să nu se recadă în condiţia jalnică de care a reuşit să se desprindă. A spune „NU” poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil.

Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului „NU”. A învăţa însă practic să spui „NU” cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărăşti să o faci, dar după aceea mai trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa? Înainte de toate noi învăţăm să spunem „NU” ascultându-ne deseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. Inima noastră face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de alte titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu ştie şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că putem vedea. Doar atunci noi vom realiza că aceasta este inspiraţia lui Dumnezeu, realizarea fiinţei, iluminarea, detaşarea, trezirea, intuiţia adevărului, integrarea şi împlinirea. Doar atunci noi putem afirma: „Am reuşit să spun NU”.

A spune „NU” poate să-i şocheze pe cei din jurul tău, dar te poate şoca şi pe tine însuţi

Acest gest lăuntric izbuteşte de asemenea să te trezească, să fie un inefabil şi extraordinar catalizator lăuntric în ajutorarea altora pentru ca aceştia să înceapă să se ajute singuri.

Pentru unii oameni, a învăţa să spună „NU” reprezintă în realitate o cărare spirituală. Şi nu este exclus ca ei să aibă dreptate. În unele părţi ale lumii, a spune „NU” iluziei care ne înlănţuie se numeşte yoga, în alte părţi se numeşte zen; alţii preferă să-i spună doar trezire spirituală. Totuşi, dincolo de toate acestea, a spune „NU” înseamnă exact aceasta: pur şi simplu a spune cu fermitate „NU”.

A spune „NU” este de asemenea un proces care marchează saltul spiritual în viaţă. Nu poţi să spui „NU” fără o atenţie stăruitoare. Aceasta înseamnă totodată să nu iei nimic ca fiind de la sine înţeles şi să-ţi foloseşti din plin şi mai mereu inteligenţa spunând un „NU” hotărât prostiei. Când spui „NU” chiar dacă nu-ţi dai seama economiseşti cel mai adesea multă energie. De asemenea tot atunci tu te mântuieşti şi te depăşeşti cu adevărat pe tine însuţi. Când ştii să spui cu fermitate „NU” încetezi fulgerător să mai fii robot şi începi să exişti cu adevărat. Unii oameni preferă totuţi să creadă că tu spui „NU” datorită cruzimii, lipsei de compasiune, răutăţii, iresponsabilităţii. Dar aceasta nu e un motiv de îngrijorare şi nu trebuie niciodată să pierdem din vedere că avem cu toţii marele privilegiu al opiniei.

A spune „NU” este cel mai simplu lucru din lume

Pentru a învăţa să spună „NU” , mulţi căutători spirituali se implică într-o varietate de jocuri, şcoli sau grupuri. Unii dintre ei încep să-şi schimbe numele şi să poarte podoabe aşa-zis spirituale. Mulţi cred, sau adesea se lasă condiţionaţi să creadă în mod pasiv, că sunt special aleşi, chiar şi atunci când în realitate nu sunt suficienţi de evoluaţi. Destul de mulţi se lasă prinşi în cursa colecţionării şi citirii a nenumărate cărţi care sunt sau nu elevate. Ei pot de asemenea să urmeze cu încăpăţânare o varietate de practici considerate datorită ignoranţei lor ca fiind spirituale atunci când în realitate ele nu sunt. Când suntem însă cu adevărat hotărâţi să ne trezim, putem începe prin a râde de noi, cei care eram înainte. Realizăm apoi ceva mai conştienţi că de fapt glumim pe socoteala noastră şi atunci putem plânge sau râde în hohote. Chiar dacă a spune „NU” este cel mai simplu lucru din lume, unii reiau procesul de câteva ori până când reuşesc această lecţie. Alţii o iau razna.

Ulterior vom izbuti iar să râdem, să plângem, să ne detaşăm complet sau chiar să scriem o carte. Dar totodată vom constata şi că a spune „NU” ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Iar într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă.

Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile spirituale conţin de fapt doar acest îndemn: Învaţă să spui „NU”!

După aceea noi putem să râdem din nou, ori putem să facem eforturi ca să împărtăşim şi altora secretul nostru sau să realizăm tot ceea ce dorim să facem, în deplină libertate. Putem de asemenea hotărî, datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate „NU” atunci când simţim nevoia să spunem „NU”.

Depinde numai de tine ceea ce faci sau ceea ce vei face. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta El nu te obligă să iei decât NUMAI CEEA CE MERIŢI.

Articol preluat din Yoga Magazin nr. 1
yogaesoteric



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga