Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Trezirea la lumina divină

Există fiinţe umane care în anumite condiţii se trezesc subit sau, cu alte cuvinte, spontan la iluminarea spirituală, uneori fără nici un fel de pregătiri, prin graţia tainică a lui Dumnezeu. În viziunea yoghinilor, cel mai adesea însă, este necesar un efort mai mult sau mai puţin îndelungat pentru a te întoarce la sursele Sinelui Nemuritor (ATMAN) care în realitate este o „scânteie” veşnică din DUMNEZEU TATĂL care există în fiecare fiinţă umană. Iată câteva asemenea mărturii, mai vechi sau mai moderne:

Înţeleptul şi iluminatul indian KRISHNAMURTI obişnuia să consemneze zilnic, în detaliu, asemenea experienţe misterioase în jurnalul său intim: „În clipa în care m-am trezit, azi dis-de-dimineaţă, am avut brusc o percepţie fulgerătoare,  care mi s-a revelat sub forma unei viziuni extatice ce părea fără sfârşit. Ea nu avea pentru mine nici origine, nici direcţie, ci părea să îmbrăţişeze simultan şi în totalitate toate viziunile, toate fiinţele şi toate lucrurile, deopotrivă. Ceea ce trăiam depăşea în imensitate fluviile, dealurile, munţii, pământul, orizontul şi toate creaturile. «Viziunea» aceea profund uluitoare era străbătută de o mirifică lumină penetrantă şi de o vibraţie a cărei rapiditate era pentru mine aproape incredibilă. Creierul meu, copleşit, parcă nici nu putea urmări ceea ce se întâmplă, iar mentalul dilatat într-o beatifică imensitate nu mai era capabil de o altă percepţie. Totul devenise pentru mine o diafană lumină pură, care, în fiinţa mea, era trăită ca o stare oceanică de seninătate irezistibilă.”

În Autobiografia sa faimoasă, marele yoghin PARAMAHANSA YOGANADA descrie şi el experienţa luminii divine, care în cazul lui a fost însoţită de o intensă stare de recunoştinţă. Iată ce relatează el: „Doamne DUMNEZEULE, m-am rugat eu atunci copleşit de această graţie, sunt eu mort, sau încă mai trăiesc? Un tulburător joc de lumini diafane apăru atunci în faţa privirii mele uimite. O vibraţie asemănătoare cu un murmur blând se transformă atunci în cuvinte: «Oare ce au de-a face viaţa şi moartea cu lumina eternă? Eu te-am creat în imaginea propriei Mele Clarităţi. Relativitatea vieţii şi a morţii aparţin visului, iluziei acestei lumi…»”

Mai putem cita ca fiind profund semnificativă şi revelaţia Sfântului PAVEL aflat pe drumul Damascului aşa cum ne-o dezvăluie chiar el însuşi: „Mergeam, apropiindu-mă de Damasc când, iată că dintr-o dată, pe la amiază, o mare lumină venită din cer m-a învăluit în întregime în strălucirea sa orbitoare. Am căzut  atunci copleşit de uimire la pământ şi am auzit o voce care-mi spunea: «Sunt Saul, de ce Mă persecuţi?» Am răspuns: «Cine eşti Tu, Doamne?» Glasul cel tainic mi-a spus: «Sunt Iisus Nazariteanul, cel pe care tu îl persecuţi». Cei care erau atunci alături de mine au văzut deopotrivă lumina ce mă învăluia, dar nu au auzit nici unul vocea ce mi-a vorbit… Iar cum eu nu mai vedeam deloc, datorită strălucirii orbitoare a acelei lumini, am ajuns la Damasc fiind condus de mână de către tovarăşii mei.” În toate cele trei zile care au urmat după aceea, Saul a rămas astfel fără să vadă, fără să mănânce şi fără să bea.

Mult mai recent, un călugăr benedictin, pe nume Henry le Saux, după ce a efectuat o lungă călătorie în India unde s-a familiarizat practic cu tradiţia yoghină autentică şi ceva mai târziu, după ce a atins un înalt stadiu spiritual prin practica YOGA, a fost numit SWAMI ABHISHIKTANANDA – a descris astfel starea de iluminare divină în jurnalul său: „… eu în acele clipe am trăit ceea ce aş putea numi eternitatea şi aproape că nu am mai ştiut nimic, nici despre mine, nici despre această lume, căci totul în jurul meu devenise DUMNEZEU care mă îmbrăţişa. Copleşit de această stare, pot doar să spun că nu mai cunoşteam decât această stranie lumină strălucitoare, fără raze, fără reflectori, fără profil şi fără vreo formă oarecare pe care ochiul să se poată odihni şi astfel ea să poată fi măsurată… Acolo totul era o paradisiacă lumină, în faţă, în spate, sus, jos şi mai pot adăuga că ea îmi apărea ca fiind o mare de gheaţă fără limite…”

Într-o zi, în anul 1973, starea sa de iluminare spirituală s-a manifestat atât de puternic încât HENRY LE SAUX nu i-a mai putut suporta intensitatea copleşitoare nici fizic, nici psihic. După un asemenea moment, el a scris: „DUMNEZEU este mult prea mult o intensă şi copleşitoare lumină pentru a te mai putea menţine neschimbat în faţa Lui. Atunci aproape că dispari pur şi simplu absorbit în Sursa Supremă”. Pe 15 august 1973, el va scrie: “Am descoperit extaziat Graalul! El nu este nici departe, nici aproape, el este în realitate în afara tuturor locurilor… este zborul spre divinele înălţimi, trezirea deplină… iar căutarea încetează atunci când l-ai găsit.”

Asemenea exemple sunt numeroase şi noi am putea cita mult mai multe; ele se regăsesc nu numai printre mărturiile religioase ori yoghine, ci apar şi ca descrieri ale unor persoane care s-au iluminat spontan, doar prin graţia misterioasă a lui DUMNEZEU, fără a avea nici un fel de formaţie mistică, yoghină ori religioasă.

Despre ce este vorba?

Unii dintre cei care predau yoga s-au ocupat sporadic cu adunarea unor asemenea mărturii care au fost adunate de la practicanţii yoga de la cursurile noastre şi câţiva dintre ei chiar au efectuat o analiză atentă a acestor relatări urmărind mai mereu un acelaşi obiectiv esenţial: faptul de a evidenţia cât mai clar aspectul general universal al acestei „experienţe” şi, totodată, s-a căutat să se arate că această trăire enigmatică permite unificarea Tradiţiei Milenare a Înţelepciunii YOGA cu Ştiinţa. Într-adevăr, la o analiză atentă şi lucidă, noi realizăm destul de uşor că această experienţă fundamentală (ILUMINAREA SPIRITUALĂ) constituie obiectivul esenţial al oricărei căi spirituale tradiţionale. Întreaga Tradiţie a înţelepciunii este fondată pe această stare de Trezire divină, sporadică la unii sau chiar permanentă la alţii care sunt complet realizaţi din punct de vedere spiritual.

Iluminarea spirituală este o experienţă divină esenţială care, împreună cu revelaţiile ample şi sublime pe care le aduce ea, fundamentează aproape toate textele spirituale esenţiale pe care se sprijină diferitele tradiţii ale înţelepciunii planetare. Alături de această cunoaştere imediată (directă) şi „interioară” a naturii realului, descrisă de Tradiţia înţelepciunii, în sec. al XX-lea s-a dezvoltat şi a luat un avânt considerabil un alt tip de abordare: Ştiinţa, bazată cel mai adesea pe observaţii şi pe experimentare, care în general se sprijină pe cele cinci simţuri şi pe logica formală. Ajunşi la un moment dat la graniţele posibilului, cercetătorii curajoşi au început deja să-şi pună unele întrebări esenţiale; mai mult ca oricând, ei sunt astăzi stimulaţi de teama provocată de disocierea dintre cunoaştere şi iubire, dintre aplicaţiile nu totdeauna benefice ale descoperirilor lor şi etică, disociere care în curând riscă, dacă nu se întreprinde nimic, să ne conducă la o catastrofă. Ei se întorc tocmai de aceea spre Tradiţia milenară, acolo unde Înţelepciunea şi Iubirea sunt indisociabile. Acesta este, de altfel, chiar mesajul său esenţial; această unică contribuţie ar justifica ea singură întregul efort de a reunifica Ştiinţa cu Tradiţia yoghină milenară a înţelepciunii.

Abordarea ştiinţifică

Această reunificare se izbeşte însă adeseori de un mare obstacol: Ştiinţa nu va putea deocamdată admite Tradiţia milenară a înţelepciunii decât cu condiţia de a verifica prin propriile sale criterii care îi sunt specifice întreaga valoare a iluminării spirituale, pe care aceasta din urmă (Tradiţia înţelepciunii) se bazează. Unii se vor grăbi probabil să spună: cu atât mai rău pentru Ştiinţă! Aceasta este însă o atitudine distructivă, iar cei care o adoptă uită că, la ora actuală, întreaga noastră civilizaţie este practic dominată de către Ştiinţă şi tehnologie. Dacă prin controlul ştiinţific al stărilor de iluminare spirituală se va putea confirma validitatea acestora, Ştiinţa va putea după aceea să se inspire mereu din Tradiţia milenară a înţelepciunii pentru a-şi putea corecta cât mai repede propriile sale erori fundamentale. O altă consecinţă firească va fi aceea că numeroase persoane, care la ora actuală sunt foarte sceptice, vor putea astfel intra FĂRĂ SĂ MAI EZITE pe o cale spirituală tradiţională.

Noi ştim că la ora actuală deja s-au strâns suficient de multe date pentru a demonstra cel puţin că o asemenea cercetare care poate să se dovedească fundamentală pentru umanitate poate fi făcută. Mai mult decât atât, putem chiar spune că, prin practica sistematică şi corectă a tehnicilor milenare YOGA, această cercetare, care este realizată în propriul univers lăuntric sau MICROCOSMOSUL FIINŢEI UMANE, cum spun yoghinii, a început deja.

 
Să vedem acum cât mai clar cum stau lucrurile cu iluminarea spirituală. Rămânând plini de speranţe, în aşteptarea unei asemenea evoluţii, noi ne propunem în continuare să analizăm mai clar cum stau lucrurile la ora actuală în legătură cu subiectul analizei noastre. 
 
În cea de a doua parte a prezentului studiu noi vom căuta cât de cât să definim atât cât aceasta este posibil, ce este în realitate o fiinţă umană iluminată spiritual şi cum poate fi ea recunoscută.
 
În cea de a treia parte a acestui studiu vom examina diferitele aspecte ale diagnosticului referitor la transpersonal şi astfel vom vedea cum poate fi înţeles ceea ce este cu adevărat transpersonal prin intermediul analizei mărturiilor fiinţelor umane iluminate spiritual.
 
În cea de a patra parte a acestui studiu vom examina în ce condiţii se vor putea întâlni până la urmă Ştiinţa şi Tradiţia milenară a înţelepciunii, şi această trecere în revistă ne va permite totodată o analiză critică legată de posibilitatea transdisciplinarităţii în jurul fenomenului iluminării spirituale.
 
 
yogaesoteric
 
 
 



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga