Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Tradiţia yoghină >Mari yoghini >
Reînvierea marelui yoghin Sri Yukteswar şi revelaţiile sale uluitoare
 
Fragment din celebra lucrare “Autobiografia unui yoghin” de Swami Yogananda,
traducere de Gregorian Bivolaru

Într-o zi, forma glorioasă a grandiosului avatar Krishna îmi apăru, învăluită de o lumină orbitoare, în camera mea din Regent Hotel, la Bombay. Viziunea se manifestă în faţa ochilor mei uluiţi, pe acoperişul marelui imobil din faţă, pe când priveam spontan pe fereastra larg deschisă de la etajul al doilea. Fascinanta formă îmi făcu, surâzând, un semn prietenesc. Tocmai începusem să mă întreb ce putea să însemne acest mesaj, când iată că imaginea lui Krishna dispăru, după ce făcu un gest de binecuvântare. Profund uşurat şi cuprins de o extraordinară emoţie plăcută, am presimţit că această viziune va fi pentru mine preludiul unor mari evenimente de ordin spiritual. În ziua de 19 iunie 1936, la exact o săptămână după viziunea măreaţă a lui Krishna pe care am avut-o, tocmai meditam în aceeaşi cameră de la hotel când, deodată, o strălucire cu totul uimitoare mă trezi din profunda mea stare de sublimă reculegere; întreaga cameră se transformase parcă într-o feerică lume de vis, în care lumina soarelui se transmutase subit într-o splendoare supranaturală. Îmbătat de extaz, am remarcat atunci uluit că îl puteam contempla din nou pe Sri Yukteswar, el însuşi, în carne şi oase, materializat acum instantaneu, la câteva luni după moarte, în faţa mea.
 
– Fiul meu!
 
Maestrul vorbea blând şi un sublim surâs lumina faţa sa angelică. Pentru prima dată în viaţa mea nu am îngenuncheat la picioarele sale sacre, ci i le strângeam cu frenezie în braţe. Angoasa ultimelor luni în care îi simţisem atât de intens lipsa nu mai însemna nimic pe lângă fericirea pură, nesfârşită, pe care o trăiam acum.
 
– O, iubitul meu Învăţător, pentru ce m-ai părăsit?
 
Excesul de bucurie făcea să pară aproape incoerente cuvintele mele.
 
– De ce m-ai lăsat să plec la Kumbha Mela? Cu câtă amărăciune mi-am reproşat atunci că te-am părăsit!
– Nu vroiam să-ţi spulber speranţa de a-l întâlni pe Babaji în acelaşi loc în care el îmi apăruse şi mie. În fond, iată că nu te-am părăsit decât pentru un scurt interval; căci – priveşte-mă – nu sunt eu oare acum, din nou, alături de tine?
 
– Dar oare eşti chiar tu, Leul lui Dumnezeu? Porţi tu acum acelaşi înveliş carnal pe care eu l-am îngropat în nisipul uscat de la Puri?
 
– Da, fiul meu, sunt chiar eu în persoană. Acesta este corpul meu din carne şi sânge. El pare eterat în ochii spiritului meu, dar pentru tine el este perfect material. Am realcătuit şi materializat din atomi cosmici un trup în întregime nou, care este identic cu acela – care era un efemer vis cosmic – pe care tu l-ai înmormântat în nisipul iluzoriu de la Puri, în sânul acestei lumi fizice de vis. Într-adevăr, trebuie să ştii că eu am reînviat, dar nu pe Pământ, ci pe o sublimă planetă a Universului astral superior, ai cărei locuitori sunt extrem de evoluaţi spiritual; de altfel, ei sunt cu mult mai pe măsura nivelului meu de evoluţie lăuntrică decât umanitatea terestră. Acolo sus, tu şi aceia care sunt suficient de evoluaţi spiritual şi pe care tu îi iubeşti, veţi veni probabil într-o zi să mă regăsiţi.
–  Guru nemuritor, povesteşte-mi tot, te implor! Vreau să ştiu care este misterul acestei reîntoarceri.
Maestrul schiţă un zâmbet.
 
– Te rog însă, copilul meu, să-ţi slăbeşti puţin strânsoarea braţelor!
Într-adevăr, atunci mi-am dat seama că îl strângeam pe guru-l meu cu o forţă herculeană, fericit să regăsesc aceeaşi aromă familiară care emana din corpul său fizic. Chiar şi acum, de câte ori îmi amintesc, mai simt încă în palme contactul cu carnea sa divină şi această senzaţie îmi apare de fiecare dată atunci când evoc acele ore de neuitat.
 
– Aşa precum profeţii au ca misiune să ajute umanitatea să evolueze spiritual sau să-şi ispăşească karma ei fizică, tot aşa Dumnezeu mi-a încredinţat, într-o lume superioară, misiunea de ghid spiritual salvator, îmi explică Sri Yukteswar. Această lume se numeşte Hiranyaloka („Planeta astrală iluminată”). Sarcina mea esenţială acolo este să ajut fiinţele care sunt suficient de evoluate să-şi ispăşească karma astrală, pentru a se elibera astfel pentru totdeauna de renaşterile astrale. Locuitorii din Hiranyaloka au un înalt grad de evoluţie spirituală, fiecare dintre ei atingând, în cursul ultimei lor reîncarnări terestre, datorită practicii yoga şi a meditaţiei profunde, puterea de a-şi părăsi, în stare de deplină conştienţă, propriul corp fizic în momentul morţii. Nimeni nu este altfel demn şi, prin urmare, nu poate absolut deloc să intre în Hiranyaloka dacă nu a depăşit, pe când exista încă în sfera terestră, stadiul de savikalpa samadhi, pentru a-l atinge apoi pe acela de nirvikalpa samadhi(1).
 
Locuitorii din Hiranyaloka au trecut deja prin acel tărâm al astralului unde oamenii stau, în general, pentru un timp mai lung sau mai scurt după moarte, în funcţie de karma lor; toţi au rupt deja multe dintre lanţurile acţiunilor lor trecute în lumea astrală, căci numai fiinţele care sunt suficient de avansate pot să ducă la bun sfârşit această acţiune de mântuire(2). Pentru a-şi purifica în întregime corpul astral de orice reziduu karma-ic, aceste fiinţe superioare renasc prin intermediul legilor cosmice, specifice acestui tărâm, cu un nou corp astral mult mai rafinat, în lumea din Hiranyaloka, soare (adevărat focar sublim) al universului astral, în care eu am reînviat după părăsirea corpului fizic, pentru a le oferi felurite sfaturi spirituale fiinţelor de acolo. Hiranyaloka cuprinde, de asemenea, unele spirite extrem de evoluate, care au venit dintr-un tărâm net superior, încă şi mai subtil, universul cauzal.
 
O asemenea fuziune profund spirituală se stabilise între Maestrul meu şi mine încât el îmi comunica atunci aproape totul printr-un fel de subtilă viziune reciprocă, atât prin intermediul cuvintelor, cât şi prin transmisia telepatică a gândurilor.
 
– Scrierile yoghine străvechi arată, continuă Sri Yukteswar, că Dumnezeu a îmbrăcat spiritul uman nemuritor cu trei învelişuri succesive: corpul cauzal,  ţesut şi alcătuit numai din idei, corpul astral subtil, reşedinţa sau, altfel spus, vehiculul mentalului (Manas) şi al afectivităţii şi, în sfârşit, corpul fizic grosier. Pe Pământ, omul este înzestrat cu un aparat senzorial, care corespunde la fiinţa astrală conştiinţei şi afectivităţii, într-un corp care este format din prana(3).
Fiinţa cauzală „trăieşte” şi se mişcă în sfera grandioasă, extrem de subtilă, beatifică, a ideilor pure. Activităţile mele actuale mă pun mai mereu în     contact cu fiinţe evoluate ale astralului care se pregătesc cu asiduitate să pătrundă şi să rămână pentru totdeauna în universul cauzal.
 
– Învăţătorule adorat, mai oferă-mi, te rog, şi alte detalii semnificative asupra vieţii eterate a universului astral.
 
– Există o infinitate uluitoare de planete astrale care sunt populate cu fiinţe astrale, care mai de care mai frumoase şi înzestrate cu felurite calităţi extraordinare, îmi explică Maestrul. Pentru a călători de la o planetă astrală la alta, locuitorii lor se servesc în mod spontan de simţurile lor astrale, utilizând instantaneu diferitele energii astrale subtile, care sunt mult mai rapide şi mai puternice decât electricitatea sau radiaţiile invizibile ce sunt folosite în lumea fizică de către oameni.
 
Universul astral, care este alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferenţiate (akasha tattva), este surprinzător de mult mai frumos, mai plin de iubire şi mai vast decât cosmosul material. Întregul univers fizic, deşi pare infinit pentru oameni, este – analogic vorbind – suspendat precum o mică nacelă solidă la „aeronava“ gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăştiate în puzderia stelelor şi constelaţiilor, dar infinit mai numeroase sunt galaxiile şi constelaţiile universului astral, ale căror sisteme solare au nişte planete astrale care sunt incomparabil mai frumoase şi mai uluitoare decât acelea ale voastre; acolo, în zori, sorii lor fascinanţi strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale, oglindindu-se în ochii plini de dragoste şi fericire ai locuitorilor lor. Ziua şi noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe Pământ.
 
Universul astral este, în general, cu mult mai frumos, mai diafan, mai plin de dragoste şi mai pur, fiind totodată incomparabil mai armonios şi mai bine organizat decât lumea fizică. Acolo nu există nici zone ciudate de deşert şi nici planete care nu pot fi locuite. Toate flagelurile terestre: ierburile otrăvitoare sau rele, microbii, insectele sau şerpii sunt aproape complet necunoscute în lumea astrală, ca de altfel şi diferenţele de climat sau de anotimp; o eternă vară paradisiacă domneşte acolo, temperată de fermecătoare ploi torenţiale, ce cad în milioane de picături multicolore; acolo, în anumite zone, apar uneori ninsori de o albeaţă orbitoare. Pe aceste planete astrale se află, de asemenea, lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului care le înfrumuseţează peisajele paradisiace. Locuitorii astralului trăiesc stări indescriptibile de fericire şi, plini de bucurie şi armonie, se iubesc fiind mereu plini de altruism şi bunătate.
 
Universul astral obişnuit, dar nu lumea superioară a lui Hiranyaloka, este populat de zeci de milioane de suflete umane care au venit mai mult sau mai puţin recent de pe Pământ, ca şi de sute de miliarde de alte fiinţe. Peşti, animale, fee (iele), sirene, salamandre, gnomi (pitici), semi-zei sau alte spirite superioare net diferenţiate locuiesc pe diferitele planete astrale, fiind amplasate acolo în mod exact, după afinităţile care le sunt specifice în ceea ce priveşte frecvenţa de vibraţie predominantă şi în conformitate cu aspectele caracteristice ale karma-ei lor.
 
Tărâmuri întregi cu diferite frecvenţe vibratorii sunt aici, în universul astral, rezervate atât fiinţelor bune, cât şi celor rele; primele (cele bune) pot să se deplaseze aproape instantaneu, liber, de la o zonă la alta, pe când cele rele se află în mod strict limitate şi rămân închise pe planeta sau în tărâmul lor. Întocmai precum oamenii trăiesc la suprafaţa globului, viermii în pământ, peştii în apă, păsările în aer, într-un mod care este analogic asemănător, diferitele specii sau categorii de fiinţe subtile astrale, de la cele superioare până la cele inferioare, sunt mai mult sau mai puţin limitate într-un mod adecvat, în conformitate cu propriul lor domeniu de vibraţie lăuntrică sau, altfel spus, după propria frecvenţă dominantă de emisie-recepţie.
 
Îngerii decăzuţi (involuaţi), care au fost expulzaţi din zonele superioare ale universului astral, sunt cel mai adesea într-un război perpetuu chiar între ei şi utilizează pentru aceasta nişte sui generis „bombe cu energii malefice“, forţe subtile rele pe care ei le captează prin intermediul anumitor mantra-e(4). Aceste fiinţe egoiste, sadice şi răufăcătoare bântuie îndârjite numai prin întunecatele regiuni infernale ale astralului inferior, care este plin de energii malefice, fiind tocmai de aceea întunecat şi apăsător. Acolo ele îşi ispăşeasc până la urmă, într-un interval de timp de zeci sau sute de ani astrali, karma lor cea rea, prin multe suferinţe, chinuri cumplite, coşmaruri îngrozitoare şi spaime de nedescris.
 
Note:
(1) În savikalpa samadhi, adeptul yoga a atins, din punct de vedere spiritual, comuniunea interioară cu Divinul, dar el nu poate păstra în mod neîntrerupt această stare de conştiinţă cosmică decât în starea de transă extatică yoghină. Meditaţia yoghină profundă îi permite în continuare să ajungă la starea plenară de conştiinţă cosmică nirvikalpa samadhi, în care el îşi realizează toate activităţile zilnice fără a mai pierde deloc contactul cu Divinul (Dumnezeu). În nirvikalpa samadhi yoghinul dizolvă ultimele rămăşiţe ale karma-ei sale materiale sau pământene. Cu toate acestea, el poate să mai aibă de consumat o anumită karma astrală sau cauzală şi de aceea renaşte în astral şi apoi în cauzal, în sfere cu vibraţii foarte înalte.
 
(2) Deoarece cele mai multe fiinţe, atunci când se bucură de frumuseţea bunurilor astrale, nu văd deloc necesitatea unui efort spiritual susţinut.
 
(3) Sri Yukteswar foloseşte aici cuvântul prana, dar eu aş fi tentat să traduc mai bine acest termen prin „biotroni”. Scrierile yoghine secrete menţionează, printre alte energii subtile, Anu - „atomul” şi Paramanu - „ceea ce depăşeşte atomul“, care în realitate sunt finele energii tainice care susţin şi energizează electronii şi, în sfârşit, mai există prana, forţa cea subtilă esenţială care este creatoare a vieţii. Atomii şi electronii sunt cel mai adesea orbi şi într-o oarecare măsură automatici, prana însă este dotată cu o sui generis inteligenţă. Astfel, de exemplu, în cazul concepţiei, prana („biotronii”) spermatozoidului şi cea a ovulului determină dezvoltarea ulterioară a embrionului într-o precisă conformitate cu legea karma-ei.
 
(4) Mantra este o frecvenţă de vibraţie care determină un proces de rezonanţă şi care face posibilă acordarea pe o frecvenţă subtilă de manifestare energetică. O mantra este emisă cel mai adesea în mod mental, cu o continuă şi cât mai mare focalizare. Atât Purana-ele şi Shastra-ele, cât şi scrierile secrete yoghine descriu de multe ori războaiele care au fost susţinute cu ajutorul unor mantra-e între deva (zeii cei binefăcători) şi asura (titanii cei demoniaci). Se spune că, odată, un asura (o fiinţă demonică gigantică) a încercat să-l ucidă pe un deva (zeu binefăcător) cu ajutorul energiei subtile a unei mantra-e malefice. Totuşi, datorită greşelilor de emisie a sunetului mental de acordare pe lungimea de undă a energiei rele pe care vroia s-o utilizeze, efectul obţinut a fost orientarea acelei energii subtile malefice într-un sui generis efect de bumerang care, întorcându-se asupra lui prin oglindire, l-a ucis imediat exact pe acel titan.
 
yogaesoteric
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga