Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Setea de Dumnezeu există în fiecare dintre noi
 

În cursul unei întâlniri spirituale, Osho (Bhagawan Sri Rajneesh) a fost întrebat de unul dintre discipolii săi: „ Noi ne naştem cu dorinţa pentru mâncare, sete şi somn, dar nu şi cu dorinţa pentru Dumnezeu. De ce?”.

Iată răspunsul lui Osho la această întrebare, răspuns care vorbeşte despre conspiraţia planetară care îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu şi despre faptul că “idealurile” lumii contemporane: succesul, faima, averea sunt incompatibile cu spiritualitatea.  

Este bine să înţelegem că şi această sete spirituală se naşte odată cu noi, dar durează până ajungem să o cunoaştem. Copiii, de exemplu, au sex, dar le trebuie aproximativ 14 ani pentru a ajunge să îl recunoască. De ce atât de mult timp? Dorinţa există în interior, dar corpul nu este încă pregătit. Trupului îi trebuie aproximativ 14 ani pentru a fi pregătit, pentru a se trezi şi pentru a conştientiza această dorinţă. Până atunci, ea se află într-o stare latentă.

Dorinţa pentru Dumnezeu apare odată cu naşterea, dar omul nu este pregătit, nu este copt. În ceea ce priveşte spiritualitatea, ea este pentru mulţi oameni o experienţă foarte îndepărtată, deoarece ea transcende simţurile comune. Foarte puţini devin iluminaţi, deşi potenţialitatea iluminării există în fiecare dintre noi încă de la naştere. Dar, ori de câte ori o persoană atinge starea de iluminare spirituală, aceasta devine un factor care trezeşte în ceilalţi setea latentă pentru evoluţia spirituală. Când o persoană precum Krishna apare în mijlocul nostru, privirea sa, prezenţa sa începe să trezească în noi dorinţa pentru realizare. 

“Setea” pentru Dumnezeu şi pentru spiritualitate există în fiecare dintre noi – aceasta apare înca de la naştere. Dar nu îi este permis să fie trezită, este reprimată. Şi există multe motive pentru care se produce acest lucru. Cel mai important însă este acela că, în cazul multora dintre noi, persoanele care ne înconjoară sunt complet lipsite de această “sete”. Imediat cum îi apare “setea de Dumnezeu” omul obişnuit începe să o înăbuşe, uneori pentru a nu părea nebun. Într-o lume în care oamenii nu doresc decât faimă şi putere, dorinţa pentru spiritualitate pare o nebunie. Iar cel care tânjeşte după Dumnezeu şi după realizări spirituale este suspectat, este privit în mod diferit. Aşa că el începe să îşi reprime această nevoie fundamentală. Iată că o asemenea “sete” este reprimată şi înăbuşită din toate părţile.

În lumea modernă pare că nu există loc şi pentru Dumnezeu – şi pentru acest lucru noi suntem responsabili. Deoarece, aşa cum am mai spus, este “periculos” să îl avem pe Dumnezeu printre noi. Soţia se teme ca acesta să nu intre în viaţa soţului ei – atunci ea şi-ar pierde primul loc din viaţa lui. Soţului îi este frică să nu îi fie luat locul, substituit de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu îl dorim printre noi. Dacă apare atunci totul se va tulbura: somnul va dispărea şi lucrurile vor fi complet diferite. Vom înceta să mai fim cea ce suntem. De aceea îl ţinem pe Dumnezeu departe de lumea noastră.

Iar în cazul în care apare setea pentru spiritualitate – pentru a preveni un astfel de pericol – ne-am construit deja dumnezei falşi, idoli, temple false - doar pentru a potoli această sete. Am substituit adevăratul Dumnezeu. Aceasta reprezintă cea mai perversă şi mai şireată conspiraţie a omului împotriva lui Dumnezeu. Asemenea “dumnezei” artificiali simbolizează cea mai puternică conspiraţie a omului împotriva religiei şi a lui Dumnezeu. Datorită acestor substituienţi, setea care apare nu se transformă într-o căutare spirituală autentică – doar se pierde în împrejurimea falselor temple şi moschei. Iar când omul nu descoperă nimic în aceste temple sau moschei, atunci este dezamăgit şi va gândi: "Ce sens mai are să mă duc acolo? Mai bine plec acasă." Dar nu ştie faptul că aceste temple sunt doar niste invenţii care nu fac altceva decât să provoace dezamăgire.

Am auzit că într-o seară, necuratul se întorcea acasă. Era dezamăgit şi deprimat şi i-a spus soţiei: "Nu mai am nimic de făcut; pur şi simplu am rămas fără muncă." Soţia a fost şocată, aşa cum ar face orice soţie atunci când aude că soţul ei este şomer. Ea l-a întrebat: "Cum adică ai rămas fără slujbă? Tocmai tu? Este pur şi simplu imposibil, deoarece domeniul în care munceşti este etern, nu se poate sfârşi. Corupţia nu se va termina niciodată. Ce anume te-a făcut să o pierzi?" Diavolul a răspuns: "Am pierdut-o într-un mod foarte ciudat. Pur şi simplu slujba mea a fost preluată de preoţi, învăţaţi, temple, biserici. Nu mai este nevoie de mine. Ce altceva pot face în afara faptului de a-i conduce pe oameni pe cărări greşite. Nu făceam altceva decât să nu îi las să fie pătrunşi de setea căutării lui Dumnezeu. Acum acest lucru este înfăptuit de nenumăratele temple şi biserici. Acum nu mai pot face acest lucru, sunt deja prea mulţi care o fac."

Setea pentru Dumnezeu există la fel ca întotdeauna. Problema constă tocmai în faptul că noi ne educăm copiii despre ceea ce noi credem că este Dumnezeu. Înainte ca un copil să afle singur despre Dumnezeu, noi îl îndopăm cu tot felul de lucruri false. Înainte ca setea să apară, deja suntem sătui de apă şi astfel devenim plictisiţi. Datorită acestor învăţături false apare acest dezinteres pentru Dumnezeu.

Întregul sistem social este anti-Divin. De aceea şi este atât de dificil să apară în mijlocul societăţii setea pentru Dumnezeu. Şi chiar atunci când apare, persoana în cauză ne apare ca fiind complet nebună şi vom încerca să îl internăm într-un azil de nebuni. Acum el este diferit de noi. El începe să trăiască într-un mod diferit; chiar şi modul de a respira se schimbă; întregul stil de viaţă este altul. El încetează să mai fie unul ca noi - devine un străin.

Lumea pe care oamenii au construit-o este anti-Divină. Şi există o foarte reală conspiraţie satanică planetară împotriva spiritualităţii. Iar până acum aceasta a reuşit tot ce şi-a propus - şi încă mai continuă. L-am aruncat afară pe Dumnezeu, de parcă l-am putea arunca afară din propria sa lume. Am construit o baricadă atât de mare ca să nu-i mai permitem să intre. Deci, cum ar putea apare setea?

Deşi setea adevarată nu apare, nu este cunoscută, totuşi începem să fim copleşiţi de o nelinişte interioară care ne marchează întreaga viaţă. Cineva ajunge faimos, dar în interior se simte complet gol. Altcineva ajunge extrem de bogat, dar înăuntru simte că nu deţine absolut nimic. Cineva iubeşte, dar în interior se simte complet nesatisfăcut. Ce este acel lucru căruia îi simţi lipsa atunci când ajungi să reuşeşti în viaţă?

Este setea pentru spiritualitate, dar reprimată. Ea îşi mai scoate capul la suprafaţă, din când în când. Cîteodată iţi spune: "Ai ajuns atât de faimos şi totuşi nu ai nimic - eşti complet gol." Această sete iţi tulbură viaţa. Problema este că noi o ignorăm şi începem să ne implicăm în alte treburi cu atât de multă forţă încât subtila sa voce este complet înăbuşită. De aceea, cel care caută bogăţii sau cel care doreşte să ajungă faimos, aleargă cât poate de rapid. Pur şi simplu îşi astupă urechile pentru a nu mai auzi vocea interioară. Noi facem totul pentru a o înăbuşi. Altminteri şi aici copii s-ar naşte cu setea pentru spiritualitate, aşa cum se nasc cu toate celelalte senzaţii fizice.

O astfel de lume poate fi creată şi merită a fi creată. Dar cine o va crea? Doar cei care au ajuns cu adevărat în căutarea lui Dumnezeu - dar aceştia sunt foarte puţini. Iar pentru a reuşi este necesar ca întreaga conspiraţie planetară să fie demascată şi distrusă.         

Setea pentru spiritualitate există cu adevărat, dar omul a creat tot felul de mijloace artificiale pentru a o reprima. De exemplu, în China, timp de mii de ani femeile au fost forţate să poarte încălţări de fier astfel ca picioarele să le rămână mici. Acesta era un semn al frumuseţii. Cu cât o fată avea piciorul mai mic, cu atât familia era considerată mai nobilă. Unele fete aveau nişte picioare atât de mici încât de-abia puteau păşi. Astfel de femei erau considerate nobile. Familiile sărace nu îşi puteau permite acest lux. Femeile sărace trebuiau să lucreze, să alerge întreaga zi. Doar femeile aristocrate puteau sta întreaga zi în pat, iar unele dintre ele mergeau doar sprijinite de altcineva. Într-un fel nu erau decat nişte paralitice, dar erau considerate a fi frumoase şi deştepte. În China zilelor noastre, nici o femeie nu ar accepta aşa ceva. Dar acest obicei a existat timp de mii de ani.

Când un lucru devine larg cunoscut şi acceptat este dificil să îi mai observi stupiditatea. Când mii de oameni îl urmează atunci nu îl mai judeci, nu îl mai cântăreşti. Dacă societetea ar accepta portul încălţămintei de fier, atunci fiecare s-ar conforma acesteia. Iar dacă cineva nu ar fi în ton cu ceilalţi, acela va fi desconsiderat, va fi condamnat. În China, o femeie cu piciorul mare era considerată vulgară şi nu se putea căsători cu cineva bogat sau de familie bună. Acest concept a mutilat femeile din China timp de mii de ani şi nimeni nu realiza faptul ca era o nebunie. Doar când această practică a fost abolită s-a putut realiza faptul că era o mare prostie.

În acelaşi mod, în ceea ce priveşte setea pentru spiritualitate, ea a fost pervertită, mutilată. Acesteia nu i se permite apariţia. Iar dacă, în cele din urmă iese la suprafaţă, imediat apar substituienţii. Atunci ţi se va spune să citeşti în tot felul de scripturi şi vei descoperi ceea ce doreşti. De fapt, în scripturi nu găseşti nimic în afară de cuvinte; în temple nu vei descoperi nimic în afară de tablouri moarte. Astfel, omul începe să creadă că setea sa a fost falsă.

Fără îndoială nici o persoană nu se naşte fără această sete pentru evoluţia spirituală. Iar dacă acesteia i se oferă posibilitatea şi facilităţile să fie trezită, atunci toate celelalte dorinţe vor dispărea. Atunci nu mai poate exista decât foamea de Dumnezeu - nu pentru faimă, bogăţii sau putere. Toate acestea nu pot merge mână în mână. De aceea, pentru a le salva pe celelalte, a trebuit să o înăbuşim pe aceasta. Pentru ca, în momentul în care această sete apare pe scenă, ea le va detrona pe toate celelalte - pur şi simplu le va elimina, le va asimila. Dumnezeu este foarte acaparator. Când apare, va acapara întreaga scenă doar pentru el. Atunci nu le va mai permite altora să se prostească în jurul său. Când te alege să devii templul său, tărâmul în care va sălăşlui, atunci toate celelalte zeiţe sau zei vor trebui să plece - nu mai pot trăi acolo. Aşa cum îi vezi acum - de exemplu, zeul maimuţă Hanuman, ca şi mulţi alţii - vor dispărea. Dumnezeu nu le va mai permite să trăiască acolo. Când Dumnezeu va apărea, el îi va alunga unul câte unul. Doar el poate sta pe tron.

(extras din discursul ţinut în seara zilei de 3 Mai 1970, în tabăra de meditaţie de la Nargol, Gujarat, India; publicat în volumul "KUNDALINI; ÎN CĂUTAREA MIRACULOSULUI", vol.1, Editura RAM, 1988)

 

yogaesoteric
ianuarie 2007


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga