Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Yoga pentru avansaţi >
Ce îi dezvăluie yoghinului avansat meditaţia profundă asupra Universului
 „Universul este permanent în stare profundă de meditaţie”-
 Krishnamurti şi David Bohm, „Timpul abolit”
 
Electronii sunt înzestraţi cu inteligenţă
 
În epoca noastră se conturează tot mai mult convergenţa dintre ştiinţele moderne şi tradiţiile spirituale străvechi, aspect care pune în evidenţă substratul profund spiritual al întregului Univers, ca şi non-separabilitatea părţilor sale componente. Ştiinţele de vârf, cum sunt fizica cuantică şi biologia sistemică, ne prezintă particulele ultime ale materiei - electronii ca având forma unor turbioane vii de energie înzestrate cu inteligenţă şi conştiinţă. Cu alte cuvinte, aşa cum spune şi David Bohm, materia "nevie" trăieşte, iar electronii care o constituie sunt vii şi se reproduc. Fiind dotaţi cu conştiinţă, ei pot analiza mediul ambiant şi reacţionează instantaneu la stimuli într-un mod asemănător fiinţelor umane: „electronii au capacitatea de a observa ca şi fiinţele umane şi reacţionează instantaneu la toate modificările survenite în mediul lor, iar această reacţie se propagă fulgerător la nivelul întregului univers.”
 
Doi fizicieni faimoşi, David Bohm şi Jean Charon confirmă învăţăturile milenare ale spiritualităţii orientale şi ne revelează prin lucrările lor, conceptul unui univers inteligent, în care ansamblul de elemente constitutive este de natură spirituală şi participă neîncetat la o profundă meditaţie creatoare. Acest ansamblu este aproape imposibil de explorat prin mijloacele obişnuite ale raţiunii şi inteligenţei, datorită imensităţii sale atemporale, non-cauzale şi supramentale.
 
Scrierile milenare yoghine afirmă că „Universul sau Macrocosmosul este de fapt corpul lui Dumnezeu”. Ştiinţa actuală a ajuns deja să considere la rândul ei că universul este corpul gigantic al unei unice Fiinţe Vii, acum ştiindu-se foarte bine că spaţiile interplanetare, interstelare şi intergalactice, care sunt aparent vide,  nu reprezintă totuşi un neant. Dimpotrivă, aceste spaţii sunt constituite din „câmpuri” de forţă în care apar concentrate cele mai înalte energii. Aceste adevăruri uluitoare rezultă din cele mai noi descoperiri ale fizicii cuantice a câmpurilor şi ale astrofizicii moderne. Universul sau Macrocosmosul a ajuns aşadar să fie considerat drept o realitate vie.
 
Tăcerea interioară iluminează
 
Tăcerea interioară, descoperită şi trăită profund şi cu adevărat îi va revela celui care meditează adevărul iluminator. Ceea ce ne poate propulsa aici este doar un salt spiritual, o elevare a nivelului nostru predominant de conştiinţă.

Iată ce afirmă, în cadrul dialogului lor inspirat, marele înţelept yoghin Krishnamurti şi fizicianul David Bohm: „Particularul este o abstractizare riscantă. Datorită acestei abstractizări, aparenţa singularităţii şi a izolării fiecărui obiect în univers, a fiecărei fiinţe umane, a fiecărui eveniment, a fiecărei stele, este astfel amplificată de gândirea observatorului. Aceasta se produce mai ales datorită tendinţei de a particulariza, în dauna analizei de ansamblu.”

Procesul semnalat mai sus, care generează această abstractizare se produce aproape continuu în toate fiinţele umane. Acest fapt are consecinţe uriaşe, dar cu toate acestea el este ignorat de aproape toţi oamenii. Prin ignoranţă, prin neatenţie, prin dezinteres sau indiferenţă, noi suntem direct responsabili de toate crizele care se declanşează în epoca noastră. Se ajunge astfel să fie văzut doar „particularul” în detrimentul totalităţii din care el face parte.

Lumea de astăzi este, de fapt, creaţia unei civilizaţii superintelectualizate care a pus pe primul plan gândirea. Conform laureatului Premiului Nobel, R. Sperry, această stare de fapt este în strânsă legătură cu activarea predominantă a emisferei cerebrale stângi, în detrimentul dezvoltării facultăţilor spirituale de sinteză şi a abordării holistice a lumii, care este în strânsă legătură cu funcţionarea predominantă a emisferei cerebrale drepte.

Toate valorile noastre religioase, morale, sociale, pornesc de la realitatea egoului. Fiecare fiinţă umană moşteneşte de la strămoşii săi miliarde de amintiri care sunt condiţionate de procesul identificării cu corpul, de imaginea „particularizării” fiinţei, de separarea aparentă a fiinţelor şi lucrurilor. În mod obişnuit, noi trăim într-o stare de ignorare completă a naturii noastre spirituale şi a rolului esenţial pe care îl avem fiecare dintre noi de îndeplinit, în calitatea noastră de membrii a unui Corp viu, care este universal. Astfel, ca urmare a acestor percepţii separate asupra realităţii, noi suntem exilaţi şi trăim ca nişte fiinţe separate. Iată care este sursa angoasei noastre.

Descoperind aceasta, înţelegem amploarea pe care trebuie să o aibă transformarea spirituală necesară  pentru a percepte într-un mod cât mai adecvat, mai armonios natura reală a universului în care trăim. Înainte de toate, aici este vorba de fuziunea cu un inefabil câmp universal de conştiinţă.

În cadrul unui dialog, fizicianul David Bohm şi profesorul R. Weber afirmau că, în viziunea lor, energia ultimă în întregul univers este energia iubirii.
 
La acest nivel, „noi” nu mai existăm
 
Viziunea holistică este, de fapt, preludiul fuziunii sau, cu alte cuvinte, al integrării spirituale a fiinţei umane în meditaţia continuă şi profundă a universului. Pentru maeştrii spirituali iluminaţi cât şi pentru marii yoghini, „izolatul”, „particularul”, nu există. Percepţiile oamenilor obişnuiţi sunt însă prea marcate de iluzia separativităţii sau a opoziţiei dintre fiinţe şi dintre lucruri, pentru a recepta cu  multă uşurinţă acest adevăr.

Conform viziunii holistice, doar TOTUL există. „Particularul” nu apare ca atare decât în percepţia vizuală, pentru a desemna conturul unui obiect în raport cu celelalte obiecte şi cu mediul ambiant. Însă printr-o viziune iluminatoare, reală, noi nu mai percepem lucrurile şi fiinţele din exterior, ci din interior. Chiar acest apelativ „noi” va fi atunci inexact, deoarece în realitate, interioritatea noastră profundă devine, într-o asemenea stare una cu interioritatea spectacolului perceput. Fiind eliberaţi atunci de identificarea cu corpul, noi nu mai suntem prinşi de capcanele multiplelor aparenţe. Egoul sau pretinsul „subiect” este astfel eliminat şi va fi înlocuit de „Subiectul” care va volatiliza imediat reminiscenţele erorii noastre anterioare. Într-un asemenea moment, privind fiinţele sau lucrurile, le vom percepe întocmai ca într-o oglindă.

Caracterul exclusiv al „particularului” care este amplificat uneori de ignoranţa noastră, se estompează atunci treptat în favoarea plenitudinii „Conştiinţei” pline de iubire pe care o avem după ce atingem acea stare.

Aşa cum ne învăţau cu mult timp în urmă misticii, iar acum şi ştiinţa demonstrează, TOTUL este în realitate mai important decât părţile din care el este format.

În cadrul dialogurilor referitoare la cauzele desfăşurării nedorite a evenimentelor şi a viitorului umanităţii, înţeleptul Krishnamurti şi fizicianul David Bohm au afirmat faptul că omul este limitat de ansamblul de amintiri care au fost cumulate de-a lungul timpului. Aceste amintiri acumulate ne condiţionează profund şi ele au generat în timp o programare autodistructivă a omului. Dincolo de aceasta, prin eliberarea noastră de sub influenţa egoului şi a impresiilor reziduale, ajungând după aceea la starea profundă de tăcere interioară, putem să lăsăm Realitatea Divin Supremă să acţioneze liberă prin noi.
 
Pătrunderea în Meditaţia Universului se face cu inima
 
Înainte de toate este necesar să renunţăm la imaginea eronată pe care o avem despre noi înşine ca fiind fiinţe individuale limitate. Trebuie de asemenea să fie exclusă identificarea noastră cu corpul. În starea profundă de meditaţie trebuie să ne situăm pe poziţia „subiectului” ce meditează, fiind în totalitate integrat în univers şi să ne considerăm ca fiind un observator distinct în raport cu universul. În meditaţia profundă propriu-zisă trebuie să realizăm că nu mai există „fiinţa care meditează” şi care se percepe ca fiind o entitate distinctă, separată de univers, deoarece în realitate atunci există un singur „subiect”. Ştiind aceasta se poate spune că aproape nimic din ceea ce ne sugerează imaginea meditaţiei tradiţionale nu ne poate servi ca indiciu pentru a înţelege ce este de fapt „Meditaţia Universului”, cu excepţia tăcerii interioare profunde care facilitează atunci revelarea Sinelui Suprem (Atman). Despre Meditaţia Universului se poate spune că ea nu este nici o stare de meditaţie a unei fiinţe şi nici un act mental.

Viziunea holistică este înainte de toate rezultatul unei decerebralizări accentuate a conştiinţei. Importantă atunci este trăirea dimensiunii esenţiale a fiecărei clipe. Universul conştientizat plenar în totalitatea sa are un caracter de plenitudine euforică, atemporală, spontană, completă. Această stare profundă de plenitudine este cu desăvârşire ALTFEL decât tot ce este cunoscut. În plus, această stare de plenitudine este eliberată de condiţionările temporale şi se află dincolo de mecanismul cauzal al egoului. Pătrunderea în Meditaţia Universului se face numai ajungând la tăcerea interioară care facilitează atunci revelarea Sinelui Nemuritor Atman.

„Viziunea holistică profundă nu se poate realiza în cadrul obişnuit al egoului, ci ea rezultă prin eliminarea  impresiilor şi a amintirilor care au fost acumulate de către psihic şi prin decerebralizarea conştiinţei”, spune marele yoghin Sri Aurobindo. Transformarea profundă a falsului „subiect” va permite atunci Subiectului să se manifeste. Acest se realizează în primul rând cu ajutorul inimii.
 
Decerebralizarea conştiinţei
 
Pentru aceasta este atât de necesară starea de umilinţă, considerându-ne ca fiind doar nişte simple instrumente în mâna Creatorului. Să ne gândim la exemplul unui telefon, la care apar paraziţi: în acest caz, dialogul interlocutorilor este bruiat de zgomote. Acest aspect este similar agitaţiei mentale permanente a omului obişnuit. Astfel, în această situaţie deschiderea fiinţei noastre spre comunicarea cu Creatorul este absentă sau foarte îngreunată. Iată cum doar tăcerea interioară sau absenţa acestei agitaţii mentale ne permite să ascultăm vocea eliberatoare a  Sinelui Suprem, care se manifestă din profunzimile fiinţei noastre. Aceasta este manifestarea scânteii beatifice de lumină şi iubire din inima noastră. Prin revelarea strălucirii acestei lumini esenţiale, prin meditaţie profundă, fiinţa noastră este plenar integrată în armonia şi plenitudinea universului.
 
Lucrurile şi fiinţele sunt „ochii lui Dumnezeu”
 
Atemporalul îmbrăţişează temporalul, însă acesta din urmă (temporalul) nu poate îmbrăţişa atemporalul, deoarece el este aparent orbit de propriile sale proiecţii. Dumnezeu îl vede permanent pe om, însă omul nu îl vede permanent pe Dumnezeu. Fiinţa Vie vede omul obişnuit, însă omul obişnuit nu poate cuprinde Fiinţa Vie, pentru că omul obişnuit nu există în realitate sau altfel spus, realitatea lui este de o cu totul altă natură decât cea pe care i-o atribuim noi. Necunoscutul cuprinde cunoscutul, dar cunoscutul nu cuprinde necunoscutul, deoarece el este blocat sub greutatea impresiilor acumulate la nivel psihic.

Aici este necesar să precizăm faptul că eliberarea completă a fiinţei de sub influenţa impresiilor acumulate nu ne va transforma în fiinţe amnezice! Nu se pune problema aici de a suprima rolul memoriei, care este un proces fizic natural.

Aspectul esenţial constă însă în a ne elibera de influenţa sa limitatoare exagerată, pentru a putea percepe după aceea plenar creativitatea şi complexitatea momentului prezent. Tăcerea interioară generează, printre altele, ordine şi claritate, permiţând atingerea unei atenţii şi a unei vigilenţe maxime. Cheia fundamentală a trezirii superioare a conştiinţei constă în a acorda în fiecare moment prioritate Fiinţei Vii în raport cu omul obişnuit. Acestea sunt raţiunile pentru care străvechii maeştri spirituali taoişti şi budişti afirmau faptul că „ochii lui Dumnezeu” reprezintă esenţa lucrurilor şi a fiinţelor.

Şi aceasta este doar un aspect printre miile de alte aspecte, cunoscute sau necunoscute, care ne permite să intuim imensitatea şi complexitatea Universului în stare de meditaţie profundă.
 
Vă recomandăm să citiţi şi:
 
 
ianuarie 2007
yogaesoteric 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga