Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Yoga pentru avansaţi >
Gânduri inspiratoare cu privire la relaţia Ghid Spiritual – aspirant
de profesor yoga Nicolae Catrina

Esenţa relaţiei Ghid spiritual - aspirant nu poate fi niciodată cunoscută doar din exterior, pentru că în realitate ea nu poate fi aproape niciodată un obiect al cunoaşterii acelora care nu sunt pregătiţi să se identifice cu acea stare inefabilă, misterioasă, pe care  o trăieşte un aspirant care se află pe calea spirituală. Este, de asemenea, necesar să ne dăm seama că această relaţie nu este un concept pe care să-l putem înţelege doar cu mintea. Chiar dacă putem, desigur, vorbi despre această relaţie Ghid spiritual – aspirant, fiind chiar cu putinţă să fie definită în diferite moduri (unele din acestea fiind chiar foarte subtile) toate acestea nu sunt decât nişte “indicatoare” ale drumului pe care îl avem de parcurs fiecare în această direcţie. În fond, toate acestea sunt doar impulsionări ale minţii noastre care apar în cadrul practicii spirituale (sadhana).
 
O singură inimă: Inima Dumnezeiască Supremă

La drept vorbind, nu vom putea niciodată să cuprindem doar cu mintea această inefabilă, tainică şi fundamentală realitate iniţiatică (relaţia Ghid spiritual – aspirant) pentru că, atunci când o trăim cu adevărat, în dimensiunile sale misterioase şi sublime, mai ales atunci trăim de fapt starea divină de nondualitate, în care, pentru aspirant, numai Dumnezeu există.

Aceasta este în realitate modalitatea ideală în care ar trebui să ne raportăm la Ghidul nostru spiritual: perfecta nondualitate (advaita) în care nu mai există, simbolic vorbind, două Inimi (a Ghidului spiritual şi a aspirantului) ci doar una singură – Inima Dumnezeiască Supremă: Inima cea veşnică a lui Dumnezeu Tatăl (Paramatman).

Procedând în felul acesta, atunci şi numai atunci, se va trezi în noi o deplină certitudine interioară faţă de justeţea Căii spirituale pe care o urmăm, precum şi faţă de învăţăturile Ghidului nostru spiritual. Această certitudine generatoare de miracole ne va deschide sufletul către perceperea unei stări înălţătoare de perfecţiune absolută cu privire la toate cuvintele şi acţiunile Ghidului nostru spiritual, pentru că în acea stare de nondualitate numai Dumnezeu există, şi după cum ştim cu toţii, Dumnezeu este în eternitate, perfect.

Practica spirituală plină de râvnă, care este realizată având ca suport această raportare ideală la Ghidul spiritual, ne va transforma printre altele în mod gradat acea certitudine iniţială într-o deplină realizare a Sinelui Nemuritor Esenţă (Atman). Acest proces misterios care ne transformă fiinţa, ne va fi însă, în egală măsură, din ce în ce mai greu de exprimat, de conceptualizat ori de explicat celor care nu trăiesc şi ei starea noastră. Pentru fiinţele umane care nu au aceeaşi stare ca noi, acest proces va fi perceput din exterior în forme cel mai adesea paradoxale ori iraţionale, iar sacralitatea relaţiei ghid spiritual – aspirant, care nouă ne “umple” tot mai mult întregul univers lăuntric, va trece cel mai adesea neobservată – deşi, pentru noi, aproape orice tentativă de a o exprima într-un mod coerent şi logic pentru ceilalţi poate fi resimţită ca o “profanare” (altfel spus, ea ne apare ca o tentativă reducţionistă de abandonare a sacrului pentru dimensiunile cenuşii şi plate ale profanului).
 
Mai presus de orice iniţiere spirituală

Pentru fiinţele umane care s-au transformat suficient de mult în urma angrenării lor pe calea spirituală esenţa relaţiei ghid spiritual – aspirant rezidă aşadar în cele mai intime tărâmuri ale Sinelui nostru Divin Nemuritor (Atman). Această esenţă reprezintă experienţa nonduală a Spiritului Divin, care se recunoaşte spontan pe el însuşi. O astfel de experienţă misterioasă, chiar şi pentru cel care o trăieşte, este imposibil de descris în cuvinte pentru că până şi faptul de a o conceptualiza, de a o gândi sau de a o exprima, ne plasează aproape automat în capcana rigidă şi sufocantă (din punct de vedere spiritual) a logicii duale (şi totodată dualizante) în care un subiect observă un anumit obiect.

Pe de altă parte, este necesar să subliniem că trăirea profundă şi intimă a esenţei relaţiei  Ghid spiritual – aspirant este aproape întotdeauna unică şi proprie doar nouă înşine, întocmai cum fiecare stare de extaz divin (samadhi) este întotdeauna unică şi totodată completă în ea însăşi. Ea este însoţită mereu, după cum am spus, de acea certitudine totală şi inconfundabilă în justeţea şi în plenitudinea (sau, mai exact, completitudinea) spirituală a acestei legături directe, de la Inimă la Inimă, cu Ghidul nostru spiritual, legătură tainică pe care o conştientizăm spontan ca fiind mai presus de orice altă iniţiere spirituală, pentru că de fapt ea este esenţa oricărei iniţieri spirituale!

Spunând toate acestea, este totodată important să adăugăm că această certitudine nu poate fi niciodată confundată cu fanatismul sau cu diferitele credinţe obscure, tocmai datorită luminozităţii, transparenţei, toleranţei şi deschiderii sale necondiţionate faţă de toate formele în care Adevărul Divin poate să ni se prezinte în existenţa de zi cu zi.
 
Suprema taină iniţiatică

Dacă uneori, pe parcurs, mai apar în noi anumite îndoieli (fie în Calea pe care o urmăm,  fie în Ghidul nostru spiritual, sau chiar în posibilităţile noastre de desăvârşire spirituală pe respectiva cale), aceasta ne arată că încă nu ne-am stabilit în această tainică realitate iniţiatică supremă (care aşa cum am arătat anterior reprezintă esenţa relaţiei Ghid spiritual – aspirant, care face să se trezească în noi starea spontană de nondualitate).

Dimpotrivă, căutând în mod constant să aprofundăm această supremă taină iniţiatică pe care o reprezintă relaţia Ghid spiritual – aspirant, vom descoperi gradat că iluminarea şi chiar eliberarea spirituală devin pentru noi un proces gradat din ce în ce mai firesc şi spontan (fără ca prin aceasta să înţelegem, desigur, că nu vor fi necesare anumite eforturi din partea noastră). Aceasta reprezintă totodată un proces deschis şi enigmatic, înalţător şi luminos, care înglobează treptat întreaga realitate exterioară obiectivă şi este caracterizat mereu de iubire, de sinceritate, compasiune, de încredere deplină, de înţelepciune şi, nu în ultimul rând, de o mare simplitate.

Atunci vom putea trăi în mod direct şi firesc stări spirituale extraordinar de înalte (care pentru noi vor deveni în conformitate cu nivelul pe care îl atingem perfect accesibile), şi dacă vom studia cu atenţie vom descoperi că aceste aspecte sunt prezentate şi în unele dintre cele mai elevate tradiţii spirituale ale acestei planete. Spre exemplu, în străvechea tradiţie a şivaismului din Caşmir, aceasta este “Recunoaşterea” (pratyabhijna) directă şi spontană a Dumnezeirii în toate detaliile existenţei noastre; sau, în tantrismul tibetan, aceasta este “Suprema atitudine spirituală” (mahamudra) etc.
 
Condiţia de „Fiu Spiritual”

Desigur că în această direcţie numai experienţa directă şi nemijlocită ne va putea oferi acea certitudine a stării nonduale în care, aparent paradoxal, deşi suntem cu totul abandonaţi în experienţa sublimă dar indescriptibilă a esenţei relaţiei Ghid spiritual -  aspirant, realizăm totodată că suntem cu adevărat, (chiar mai mult decât oricând) noi înşine, sau altfel spus pe deplin liberi de orice formă de dependenţă sau constrângere!

[Această experienţă spirituală tainică ar putea fi comparată foarte bine cu starea de abandonare completă a voinţei individuale în fata Voinţei lui Dumnezeu care este  atotputernică; şi în acest caz, deşi ne-am putea gândi la abandonarea voinţei noastre ca la un demers eminamente restrictiv (în care nu mai putem face “ce vrem noi”), realitatea este că tocmai prin aceasta atingem o deplină şi perfectă libertate – Libertatea Absolută a lui Dumnezeu Tatăl!]

Dacă nu am atins încă această condiţie esenţială (care mai este numită, în tradiţia şivaismului caşmirian, starea de “Fiu spiritual” – sau, respectiv, de “Fiică spirituală”), vom avea nevoie mereu şi mereu de nenumărate confirmări mentale şi intelectuale sau altfel spus ne vor fi necesare nenumărate tratate de înţelepciune care să ne ofere măcar parţial (însă niciodată într-o manieră definitivă!) o anumită certitudine interioară că “suntem pe drumul cel bun”. Atunci, în locul simplităţii şi a firescului condiţiei de “Fiu spiritual” ne vor fi necesare, înainte de a face cel mai mic pas înainte, o mulţime de explicaţii şi nenumărate ”garanţii” care să ne dea încredere în ceea ce facem şi mai ales în faptul că eforturile noastre nu sunt realizate în zadar.
 
“Magia” divină a Eternului Început

Pentru unii (care sunt cei mai încercaţi şi care pot chiar să cadă la felurite probe care apar pe Calea spirituală) această aproape permanentă îndoială sau lipsă de încredere în puterea (eficienţa) Căii spirituale pe care o urmăm constituie principalul obstacol. Un astfel de obstacol ne inoculează după aceea mai mereu convingerea într-o complexitate de ordin “cantitativ” a realităţii, îndepărtându-ne astfel tot mai mult de minunea Căii spontane, simple şi directe a “Recunoaşterii” Dumnezeirii atât în Inima noastră cât şi în întreaga realitate care ne înconjoară. Dacă ne vom afla în această situaţie şi ne vom complace în ea, vom căuta atunci tot mai multe şi mai complexe explicaţii sau felurite confirmări mentale, uitând că cel mai adesea realizarea spirituală este caracterizată în primul rând de iubire, de simplitate, de încredere deplină, de sinceritate şi de spontaneitate!

Cu privire la această situaţie, marele înţelept Lao Tze, care este “părintele” tradiţiei taoiste, spunea:
“PENTRU A DOBÂNDI CUNOAŞTEREA OBIŞNUITĂ [DUALIZANTĂ] TREBUIE SĂ ADAUGĂM ÎN FIECARE ZI CÂTE CEVA; PENTRU A DOBÂNDI DIVINA ÎNŢELEPCIUNE, TREBUIE ÎNSĂ SĂ DĂM ÎN FIECARE ZI LA O PARTE CÂTE CEVA”.

Prin urmare, ceea ce este cu adevărat esenţial pentru practica noastră spirituală este amplificarea acestei stări de certitudine superioară sau, altfel spus, de încredere totală  în Calea pe care o urmăm şi în Ghidul nostru spiritual. Pentru aceasta este foarte bine, mai ales atunci când constatăm că încrederea în Ghidul spiritual s–a diminuat, să ne raportăm cât mai frecvent la momentele magice de la începutul practicii noastre spirituale, atunci când efervescenţa, puritatea, sinceritatea, iubirea, încrederea şi aspiraţiile noastre erau din plin binecuvântate de prospeţimea tainică a energiei începutului, ori la toate momentele în care am avut trăiri “de vârf” în respectiva direcţie (altfel spus trebuie să ne raportăm şi chiar să evocăm în universul nostru lăuntric în care am savurat din plin dovezile inconfundabile ale Prezenţei Divinului în raportarea noastră la Ghidul spiritual).

Făcând suficient de des aceasta, şi trăind stările tainice şi pline de prospeţime pe care le-am trăit la început, vom redescoperi cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, “magia” divină a Eternului Început în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Ghidul spiritual şi vom pătrunde din nou în spaţiul ei cel sacru, în care pe fondul iubirii şi al dăruirii orice Minune Divină este cu uşurinţă posibilă.
 
Comoara cea ascunsă a încrederii depline în Dumnezeu

Procedând în felul acesta,  vom descoperi atunci sau vom redescoperi din nou comoara cea ascunsă a încrederii depline în Dumnezeu şi în Ghidul spiritual, şi totodată vom face să se retrezească acea simplitate spontan eliberatoare, dătătoare de extaz, a Inimii dăruite total lui Dumnezeu. Procedând în felul acesta putem fi siguri că toate îndoielile la adresa Ghidului spiritual, ca şi criticismul exacerbat, nemulţumirile, perfecţionismul greşit înţeles (care este aplicat distructiv şi nu constructiv) etc. vor dispărea ca prin farmec fiind  alchimizate în Lumină, Iubire, Sinceritate, Bunăvoinţă şi Adevăr. Procedând în felul acesta vom descoperi că această indescriptibilă simplitate luminoasă este completă în ea însăşi. Toate aceste transformări care sunt fără încetare la dispoziţia fiecăruia dintre noi sunt cu putinţă numai datorită încrederii depline în Ghidul spiritual, încredere ce va constitui temelia trainică a realizării plenare a Sinelui Divin Nemuritor (Atman) şi toate acestea vor face să apară Plenitudinea fiinţării în Graţia eliberatoare a lui Dumnezeu.

Dacă, dimpotrivă, datorită lipsei acute a încrederii în Ghidul spiritual, vom considera pe nedrept, din cauza imaginaţiei noastre dezlănţuite, că drumul pe care îl urmăm acum şi aici este plin de imperfecţiuni ori de greşeli, la scurt timp după aceea, Calea cea directă şi uşoară către Dumnezeu ne va fi blocată, chiar de noi înşine, pentru că Inima ne va fi acoperită cu impurităţile minţii nesigure, temătoare, oscilante, neîncrezătoare şi dualizante, cu dorinţele şi cu alegerile noastre inferioare, care vor distruge în mod gradat această stare de graţie tainică, înălţătoare, subtilă (şi care tocmai de aceea este atât de fragilă) ce este proprie stării pure, spirituale de “Fiu spiritual” (sau, altfel spus, care este proprie raportării ideale la Ghidul nostru spiritual).
 
Capcana egoului exacerbat

Dacă lunecând şi rătăcindu-ne ne vom complace în această stare atunci dorinţele noastre egoiste, ascunse, ne vor crea şi chiar vor consolida la scurt timp după aceea propriile noastre idei limitatoare cu privire la o aşa zisă spiritualitate pe care ne-o proiectăm după chipul şi asemănarea noastră. La scurt timp după aceea vom începe să hrănim felurite idei bizare cu privire la relaţia Ghid spiritual – aspirant, idei pe care apoi vom căuta să ni le justificăm şi să ni le confirmăm combinând ori interpretând mai mult sau mai puţin deformat felurite informaţii de natură spirituală pe care le-am cules din nenumărate surse dar pe care le-am “digerat” doar parţial din cauza faptului că ne-am apropiat de ele într-un mod preponderent cu mintea şi nu cu Inima. Complăcându-ne în această stare vom putea să ne rătăcim şi chiar să abandonăm Calea spirituală pentru că nu vom mai fi capabili să ne deschidem cu adevărat sufletul către Dumnezeu, tocmai pentru că ne va lipsi încrederea şi apoi vom face eforturi care adesea sunt uriaşe numai pentru a ne menţine într-o condiţie bizară, artificială care este ideea noastră (egoistă) despre o aşa zisă spiritualitate ce este proiectată după chipul şi asemănarea noastră ori despre relaţia Ghid spiritual – aspirant, aşa cum o vedem noi după rătăcire. Complăcându-ne în această stare vom involua şi vom rătăci şi iată că, în continuare (mai devreme sau mai târziu), pentru a ne apăra cu încăpăţânare aceste idei personale, vom începe să criticăm (mai întâi într-o manieră foarte voalată, subtilă şi apoi din ce în ce mai acut şi chiar agresiv, putând ajunge până la urmă la o îndârjită denigrare) Calea, Ghidul spiritual, revelaţiile pe care el le-a făcut, metodele pe care ni le-a pus la dispoziţie, etc. În faza finală, dacă nu vom face nimic pentru a ieşi din această perfidă, tragică şi complexă capcană a egoului exacerbat, ne vom părăsi atât Ghidul spiritual cât şi Calea spirituală justificând gesturile noastre în fel şi chip.
 
Cheia realizării spirituale: încrederea şi asumarea

Ceea ce este grav este că, în plus, această stare va genera în noi şi puternice reacţii “partizane”: ne vom lupta din răsputeri pentru a ne susţine sau promova ideile, punctele de vedere bizare, convingerile aberante, iar această criză lăuntrică se va perpetua şi nu vom cunoaşte aproape niciodată pacea extatică a simplităţii şi acceptării totale a vieţii. În compensaţie, vom resimţi foarte frecvent o enormă tensiune interioară - pe care datorită orgoliului exacerbat nu o vom recunoaşte niciodată faţă de ceilalţi şi oboseală; după aceea, conştiinţa noastră nu se va putea odihni sau centra în ea însăşi pentru că va fi mai mereu ocupată şi fascinată de ideile bizare la care am aderat şi pe care “trebuie” să ni le apărăm cu orice preţ ori să ni le confirmăm nouă înşine fără încetare.

Un străvechi precept al înţelepciunii orientale spune: „Orice aspect al realităţii, orice fiinţă, orice obiect, exact aşa cum este privit, astfel el ne apare după aceea în conformitate cu punctul nostru de vedere”. În cazul acelora care se află şi se complac în această stare, acest aforism ne permite să înţelegem ce se petrece în realitate cu ei. Cheia fundamentală a realizării spirituale constă – afirmă la unison toate tradiţiile spirituale autentice – în atingerea acelei depline încrederi în Ghidul spiritual şi în asumarea plină de responsabilitate a tuturor evenimentelor pe care le trăim, pentru că toate ne vin numai şi numai cu voia lui Dumnezeu, căci în realitate, ele apar în existenţa noastră numai pentru că le merităm pe deplin.

Tocmai de aceea marii înţelepţi afirmă: „Fiecare fiinţă umană are întotdeauna ceea ce merită”. Atunci când suntem “înarmaţi” cu această atitudine superioară, cu sinceritate, cu umilinţă, cu bunăvoinţă şi cu dragoste, vom ieşi biruitori din toate încercările spirituale la care vom fi supuşi, cu voia lui Dumnezeu, pe parcursul transformării noastre spirituale şi vom descoperi de fiecare dată (chiar dacă, în faza de început, nu întotdeauna imediat - din cauza unor reacţii necontrolate de moment) sensul cel ascuns şi profund iniţiatic al fiecărui eveniment important din viaţa noastră de yoghini, chiar şi atunci când toate aparenţele ne indică destul de clar că am fi grav nedreptăţiţi, sau când ni se pare că nu suntem suficient sau deloc apreciaţi aşa cum considerăm noi că am merita etc etc.
 
Oglinda noastră perfectă

[Este esenţial să nu uităm, în acest sens, ceea ce afirmă cele mai  multe tradiţii spirituale: În cadrul complexei şi indescriptibilei relaţii cu noi, Ghidul spiritual este întotdeauna, şi dacă vrem şi dacă nu vrem aceasta, Oglinda noastră perfectă, care ne obiectivează pe noi înşine nouă înşine exact aşa cum suntem acum şi aici, şi nu aşa cum ne imaginăm noi că suntem sau cum ne-ar place nouă să fim ori să părem! Ştiind aceasta este esenţial să ne dăm seama că nu este niciodată de vină oglinda pentru felul în care ea ne reflectă. Dat fiind faptul ca ea este o oglindă perfectă (şi, aşa cum ştim cu toţii, conştiinţa unei fiinţe eliberate spiritual este adesea comparată cu o oglindă perfectă) ea nu ne va reflecta  niciodată altfel decât suntem, pentru a ne fi “pe plac” ori pentru a ne câştiga simpatia: cu orice risc pe care această reflexie îl implică, ea ne va oferi  întotdeauna Adevărul şi numai Adevărul despre noi înşine! În plus, ceea ce ea ne înfăţişează – bun sau rău – despre noi înşine, nu îi afectează câtuşi de puţin starea de puritate, pentru că oglinda nu se identifică niciodată cu ceea ce ea, cu toata detaşarea, reflectă]. 

Atunci, cu adevărat, la fel cum spunea marele yoghin şi întelept Sri Aurobindo, “întreaga noastră viaţă va deveni o formă de yoga [o anumita cale spirituală]”, la care am putea adăuga, că, de fapt, este vorba de o formă de yoga extraordinar de rapidă şi de completă, pentru că o practicăm cu întreaga noastră fiinţă şi într-o deplină dăruire şi sinceritate – atât faţă de noi înşine cât şi faţă de Ghidul nostru spiritual, precum şi faţă de Dumnezeu Însuşi.

Desigur, nu avem pretenţia că am epuizat acest subiect. Aceste câteva idei nu pot decât să schiţeze destul de  sumar şi poate chiar imperfect realitatea inefabilă, misterioasă şi plină de Graţie a raportării ideale la Ghidul spiritual (sau, cu alte cuvinte, realitatea stării de “Fiu spiritual” – respectiv “Fiică spirituală”). Aceste jaloane pot însă indica direcţia în care căutarea acestei condiţii esenţiale a iniţierii în Misterul Suprem al Inimii lui Dumnezeu este foarte rodnică pentru că, prin Graţia Divină ce se manifestă prin Ghidul spiritual (sau, şi mai bine spus, care este “întrupată” de Ghidul spiritual) starea tainică de Fiu spiritual se revelează a fi, în ultimă instanţă, starea de Fiu al lui Dumnezeu.
 
 
yogaesoteric
martie 2007

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga