Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Meditaţia yoghină >
MISTERELE MEDITAŢIEI YOGHINE
 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Meditaţia
Mulţi se întreabă uneori ce este de fapt meditaţia. Pentru cei ignoranţi şi gata oricând să-şi bată joc, „a medita” înseamnă să închizi ochii, să-ţi „înnozi” picioarele şi să-ţi aşezi apoi mâinile într-o MUDRA (gest) simbolică pentru a te gândi apoi la „NEMURIREA SUFLETULUI”. Pentru cei care au totuşi unele idei superficiale, „a medita” înseamnă să urmăreşti nişte idei metafizice, fiind necesar să te consacri unor practici monastice sau să te forţezi să treci prin experienţe lăuntrice de nedefinit, mai mult sau mai puţin lipsite de un ţel precis.

Fără îndoială că nu este deloc uşor să defineşti meditaţia, cu atât mai mult cu cât meditaţia orientală se depărtează cu mult de ceea ce înţelege un occidental prin acest termen. Tocmai de aceea am considerat că este de preferat să urmărim descrierea cât mai clară a procesului meditaţiei yoghine. Un mare yoghin hindus a spus: „Meditaţia este pentru fiinţa umană profund echilibrată mental şi plină de energie, lucrul cel mai simplu şi mai natural care poate exista. Tocmai de aceea este bine să ne ferim s-o complicăm, fiindcă de aceasta niciodată nu este nevoie”. Această expunere nu are pretenţia de a fi o introducere în meditaţie, ci, mai degrabă, un studiu psihologic realizat în stilul occidental: vom trata în continuare despre structura şi apariţia modificărilor binefăcătoare ale stării de conştienţă în cursul procesului de meditaţie. Vom aborda de asemenea problema desfăşurării şi a calităţii integrării personalităţii umane în cursul stării de meditaţie.

Obiectivele meditaţiei trebuie totdeauna să fie precise şi preţioase, mai ales atunci când intuim că ele reprezintă tot ceea ce fiinţa umană poate realiza mai elevat în cursul existenţei sale.

Dacă vom compara atent obiectivele sale cu acelea din HATHA- YOGA, vom putea apoi afirma că tot ceea ce HATHA- YOGA dă corpului, meditaţia yoghină oferă pentru sfera mentală şi psihică a fiinţei umane.

Meditaţia yoghină aduce liniştea şi pacea profundă pentru fiinţa umană conştientă ce se află pe calea către omul DIVIN, interior; ea face de asemenea posibilă amplificarea şi interiorizarea funcţiilor mentalului şi ale proceselor psihice. Cel care meditează se întoarce cu uşurinţă şi cu detaşare spre sine însuşi, spre valorile sale interioare; el îşi eliberează cu adevărat conştiinţa şi o face din ce în ce mai disponibilă pentru acţiunea forţelor subtile, benefice, creatoare care sunt atrase prin REZONANŢĂ în aura fiinţei umane. Meditaţia îmbunătăţeşte tehnica de concentrare mentală şi permite desfăşurarea armonioasă a forţelor benefice mentale, concomitent cu eliberarea psihicului.
 
Prin meditaţia yoghină sunt eliminate gradat zăpăceala, superficialitatea, lipsa de concentrare, anxietatea, depresia, problemele false ridicate de prejudecăţi şi complexele de inferioritate. Îndoiala, slăbiciunea, tulburările de echilibru psihic, lipsa de activitate spirituală, epuizarea psihică, toate sunt progresiv anihilate de meditaţia yoghină, care dă naştere creşterii activităţii creatoare a omului. Prin meditaţia yoghină, devine totodată posibilă o regenerare rapidă şi profundă a personalităţii. Meditaţia yoghină în mod consecvent realizată deschide calea realizării plenare potenţialităţilor divine, înnăscute ale oricărei fiinţe umane. Meditaţia yoghină este, totodată, o tehnică eficientă de revelare a Sinelui ETERN din noi (ATMAN), care face cu uşurinţă posibilă integrarea armonioasă a personalităţii. Integrarea armonioasă a personalităţii noastre înseamnă atât evoluţia conştientului, cât şi a inconştientului.
 
Această evoluţie accelerată a conştiinţei prin diferite stratificări ale funcţiilor noastre psihice expansionează conştiinţa şi îndepărtează extraordinar de mult graniţele posibilităţilor noastre de experienţă şi pe acelea ale categoriilor noastre de gândire. Omul cu conştiinţa dilatată devine mai universal şi atunci se află în măsură să atingă niveluri noi, sublime, divine de experienţă.

Această evoluţie accelerată culminează în beatifica stare de SAMADHI – aşa cum o numesc yoghinii - care este o stare divină de armonie absolută şi de echilibru spiritual, mental şi psihic total. Acesta este de fapt acel stadiu ideal în care psihologul occidental situează integrarea armonioasă a personalităţii, atunci când sunt pe deplin eliminate contradicţiile din domeniul psihic şi mental. În acelaşi timp, ATUNCI personalitatea perfect integrată poate totdeauna să privească în transparenţa fiinţei sale cele mai profunde. Ea se eliberează pe deplin de fantasmagorii, aberaţii şi iluzii şi dezvoltă o disponibilitate totală faţă de activităţile sale psihice profunde. Conştiinţa devine atunci perfect lucidă, calmă şi transparentă faţă de adevărurile divine cele mai elevate. Această stare sublimă este aceea în care fiinţa umană a înţeles în sfârşit adevărurile cele mai profunde ale propriei sale fiinţe. Ea este atunci focalizată asupra sa însăşi şi nimic nu mai poate să o zdruncine sau să o facă să iasă din refugiul divin (ATMAN) ce există în adâncurile fiinţei sale intime. Meditaţia culminează astfel cu o identificare (FUZIUNE) perfectă a fiinţei umane, cu o stare beatifică de perfecţiune ideală. Fiinţa umană, care cu adevărat a atins acest nivel, trăieşte în mod plenar şi evident într-o stare de paradisiacă perfecţiune ideală. De acum înainte, ea transcende cu uşurinţă orice problemă. Pentru ea, orice dualitate, orice sciziune este deja depăşită. „Orice respiraţie şi orice acţiune a sa devine şi totdeauna se manifestă ca un singur şi unic OM”, spune un mare Maestru tibetan. „Noi medităm 24 de ore din 24, atât în cursul activităţilor noastre de tot felul, cât şi în repaus; procedând mereu astfel, noi ne îndeplinim mult mai corect sarcinile. Atunci când aspirăm să găsim o sporire a ajutorului divin, ne refugiem în Himalaya ca să medităm mai profund”- aşa se exprimă un lama tibetan. Pentru aceşti oameni minunaţi meditaţia este ceea ce ar trebui să fie mereu, pentru fiecare dintre noi, un mod firesc de viaţă în lumea obişnuită. Privită din acest punct de vedere, meditaţia, CA MOD DE VIAŢĂ, se confruntă cu munca şi cu acţiunea, devine norma etică, lege socială faţă de ceilalţi oameni, faţă de natură, faţă de Dumnezeu şi faţă de toate creaturile. În acest stadiu, meditaţia devine adevărata noastră viaţă, armonios şi profund trăită şi încetează să mai apară ca un steril sistem intelectual, aşa cum ne-o reprezentăm adesea în Occident, datorită ignoranţei. Cel care totdeauna meditează în acest fel se află cu adevărat în meditaţie, fiindcă ea a devenit cu adevărat pentru el totalitatea, dumnezeirea, esenţa, realitatea, împlinirea, lucrurile şi faptele.

Meditaţia este o maturizare accelerată şi armonioasă, datorită punerii noastre în REZONANŢĂ cu energiile sublime ale MENTALULUI lui DUMNEZEU. Maturitatea semnifică în acelaşi timp plenitudinea tuturor puterilor, stăpânirea şi punerea echilibrată în acţiune a tuturor funcţiilor binefăcătoare ale fiinţei noastre.

În funcţie de dispoziţiile fiecăruia, una dintre ele - gândirea de exemplu - devine preponderentă. Ea este calificată drept „funcţie superioară”. Această funcţie atinge atunci stagiul cel mai diferenţiat, nivelul de conştienţă cel mai înalt şi îşi găseşte cele mai diverse aplicaţii în viaţa respectivei fiinţe umane. De cealaltă parte şi la opusul acestei funcţii principale, se găseşte o altă funcţie, care a devenit inferioară şi subalternă, care de-abia atinge nivelul conştiinţei, care atunci rămâne aproape inconştientă.

Alături de funcţia principală, omul utilizează de asemenea şi funcţii accesorii. Gradul lor de conştienţă este mai elevat decât acela al funcţiei subalterne, dar ele sunt considerate mai puţin importante decât funcţia superioară.

Dacă vom dispune aceste patru funcţii în formă de cruce, pentru o mai clară reprezentare vom avea:
 
INTUIŢIE
PERCEPŢIE  ________|______   REFLECTARE
                                     |                (OGLINDIRE)
SENZAŢIE
 
Din punct de vedere psihologic, calea integrării psihice înseamnă că funcţiile accesorii şi chiar funcţia subalternă sunt puse în acţiune şi făcute conştiente la o anumită fiinţă umană. Calea psihologică a integrării personalităţii înseamnă că, printr-o muncă susţinută şi sistematică asupra noastră înşine, învăţăm să ne servim în mod inteligent de funcţiile subalterne şi, de asemenea, chiar de funcţia cel mai puţin importantă. Rezultatul evident al unei astfel de meditaţii profunde este posibilitatea mult crescută de a ne lărgi permanent sfera de conştienţă pentru a pătrunde astfel în continuare, cu ajutorul acestor instrumente noi, în sferele infinit lărgite ale gândirii şi percepţiei lui Dumnezeu.

Dezvoltarea gradată şi stăpânirea deplină a funcţiilor accesorii pentru a le perfecţiona până la acelaşi nivel cu funcţia principală, trece prin etapa dinamizării armonioase a funcţiilor auxiliare şi nu printr-o acţiune directă a funcţiei cel mai puţin puse în valoare. Drumul integrării psihologice, atunci când ea este reprezentată grafic, urmează o curbă în formă de S care, fără să vrea, reproduce semnul esoteric chinezesc al lui TAO. Orientul numeşte, deloc întâmplător, acest simbol „Calea”. Aceasta înseamnă, mai ales pentru cei iniţiaţi, calea integrării armonioase a tot ceea ce este clar cu tot ceea ce este obscur, a tot ceea ce este inferior cu tot ceea ce este superior, a masculinului (+), cu femininul (-), a Cerului cu Pământul, a lui YANG (+), cu YIN (-), adică a tot ceea ce înţelepciunea Indiei şi ştiinţa occidentală desemnează prin termenii de „integrare” sau de „realizare”.

Privind din acest punct de vedere, este posibilă o reprezentare grafică a funcţiilor psihologice şi a simbolurilor tradiţionale ce apar în cazul DHYANI-BUDDHAS-ilor pentru a ilustra divinele lor calităţi umanizate.

Integrarea spirituală vrea, de asemenea, să însemne o perfectă priză de conştiinţă, care implică controlul deplin asupra propriului inconştient. Tot ceea ce este inconştient, izolat, reprimat, refulat, uitat este integral transmutat, sublimat şi devine astfel disponibil în totalitatea unei personalităţi restructurate, fiind determinat să devină benefic, productiv şi creator. Când un oriental meditează intens asupra semnificaţiei unei YANTRA ( figură geometrică simbolică, ce facilitează rezonanţa cu ceva bun), el caută de fapt aceleaşi principii, dar sub alte (re)prezentări, ca şi occidentalul care vizează integrarea acestor forţe.

Acest fapt apare şi mai pregnant dacă luăm în considerare unele mărturii ale lui DALAI-LAMA (cel ACTUAL), care a indicat aceleaşi identificări ale DHYANI-BUDDHAS-ilor cu funcţiile pe care anterior noi le-am pus în evidenţă. DALAI-LAMA afirmă că aceasta implică faptul că, în cursul meditaţiei profunde, noi ne părăsim gradat toate limitările, pentru a deveni, o anumită perioadă de timp, BUDDHAS-i sau, cu alte cuvinte, eliberaţi în această viaţă.
Exprimat mai pe înţelesul nostru, în terminologia occidentală, aceasta înseamnă că, prin meditaţie profundă, noi trebuie să facem plenar disponibile şi să dezvoltăm la maximum, facultăţile de percepţie, de senzaţie, de reflectare şi de intuiţie.
Aşadar, reiese clar de aici că acest proces produce o evoluţie accelerată, o dezvoltare extraordinară a conştiinţei, care îl conduce gradat, pe cel ce meditează sistematic, la noi percepţii sublime, permiţându-i ATUNCI să integreze noi planuri divine de conştiinţă şi să fuzioneze cu sfere paradisiace de forţă complet nebănuite şi nepercepute înainte. Aici nu este vorba de speculaţii metafizice, ci de experienţe extatice reale, care sunt urmarea logică a trezirii superioare şi a sensibilizării individului şi a dinamizării depline a funcţiilor sale perceptive.
 
1. PRIZA DE CONŞTIINŢĂ A TRANSCENDERII PERSONALITĂŢII
 
Lumea noastră obişnuită, de toate zilele, este totdeauna aceea a obiectelor şi obiectivităţii. Ceea ce noi putem lua, asimila şi înţelege reprezintă, pentru majoritatea dintre noi, ceea ce este real, obiectiv şi care, cu alte cuvinte, există. Casa în care locuim, camerele în care trăim şi ne deplasăm, scaunul pe care suntem aşezaţi, hrana pe care o mestecăm, toate acestea şi multe altele sunt pentru noi realităţi. Munţii, lacurile, peisajul care ne înconjoară fac de asemenea parte din imaginea curentă pe ne-o creăm despre realitatea obişnuită. Pentru multe fiinţe umane, acest decor reprezintă totodată limitarea pentru ceea ce ele consideră a fi realitatea obiectivă, singură pe care ele pot s-o perceapă şi s-o admită ca atare. Ceea ce este pentru ele perceptibil prin simţuri reprezintă totalitatea realităţii şi nimic altceva nu pătrunde în conştiinţa lor limitată, care nu poate, datorită condiţionărilor, să intre în REZONANŢĂ cu nimic altceva.

Rolul primei mutaţii a conştiinţei perceptive este tocmai de a ne elibera cât mai repede din această limitare elementară. Tibetanii reprezintă, în mod simbolic, această primă etapă prin DHYANI BUDDHA AKSOBYA, care indică drumul acestei expansiuni extraordinare a conştiinţei. MUDRA (gestul simbolic ce facilitează REZONANŢA) pe care o formează mâna sa indică, în mod inefabil, faptul că el încă rămâne ataşat de materialitate, fiindcă mâna sa atinge pământul. Aceasta înseamnă, pentru noi, că el rămâne foarte aproape de realitatea cotidiană sau, altfel spus, „cu picioarele pe pământ”.

Aceasta înseamnă că, prin naştere, suntem făpturi umane, ceea ce implică totodată o sarcină, o vocaţie şi o posibilitate de a ne ridica cât mai repede deasupra acestei condiţii. Chiar şi în această atitudine – „cu picioarele pe pământ” - AKSOBYA este profund meditativ şi contemplativ. Conştiinţa sa a ajuns dincolo de aparenţe. El este conştient că „lucrul” care apare în câmpul conştiinţei noastre nu închide toată realitatea şi că el nu este singurul „lucru” adevărat şi real. Prin urmare, el a transcens obiectul şi a ajuns la percepţia cauzei sale, trecând în spatele său, printr-un inefabil proces care îl face să treacă fulgerător de la percepţia „grosieră” la percepţia subtilă. Orientul foloseşte adeseori comparaţia cu o oglindă. Oglinda arată întotdeauna imaginea clară a unui obiect dar, cu toate acestea, RESPECTIVA imagine nu este obiectul însuşi; ceea ce noi vedem în oglindă nu este decât reflectarea acestuia. Dacă, gândind adeseori, vom înţelege cu adevărat sensul acestei comparaţii, am făcut deja un pas important spre mutaţia percepţiei, împreună cu aceea a conştiinţei şi aceasta înseamnă că începem să recunoaştem şi să intuim că în spatele aparenţelor se află ascunsă adevărata realitate care permanent produce în mod tainic aceste obiecte. Conştiinţa noastră începe să intuiască faptul că doar ea reflectă obiectul, dar nu „lucrul” în sine.

Cel care se limitează astfel doar la universul sensibil este neîncetat victima unei iluzii (MAYA), fiindcă aceasta nu este realitatea transcendentală şi ultimă. A recunoaşte plenar şi mai mereu aceasta este prima etapă în transmutarea şi sublimarea conştiinţei. Fiecare obiect sau fiinţă este fulgerător construită, prin REZONANŢĂ, în psihicul nostru, prin intermediul facultăţii noastre de imaginaţie. Ceea ce permanent se găseşte în spatele obiectelor şi fiinţelor aparente, ceea ce cu adevărat le-a produs – Spiritul divin MACROCOSMIC şi puterea s-a creatoare (SHAKTI) - numai aceasta are o deplină şi realitate şi tocmai de aceea NUMAI cu această putere noi trebuie să ne acordăm, prin REZONANŢĂ şi transfigurare continuă. Cu cât suntem mai mult prizonierii modului de gândire materialist, cu atât mai greu ne va fi să ne eliberăm, cu atât mai mari vor fi, numai pentru noi, dificultăţile.

Chiar dacă, în asemenea cazuri (de exacerbare a materialismului), ni se pare că părăsim solul ferm al realităţii şi obiectivităţii, cu toate acestea, la un moment dat, vom descoperi că numai în spatele aparenţelor se ascunde existenţa reală, permanentă şi intangibilă. Scaunul pe care acum m-am aşezat nu exista cu o mie de ani în urmă, nici casa care mă protejează, nici obiectele pe care ea le are înăuntru. Peste 10.000 de ani este iarăşi ABSOLUT SIGUR că ele nu vor mai exista. Dar, cu toate acestea, milioane de ani de acum înainte, energia enigmatică care s-a obiectivat în aceste obiecte, care produce viaţa, existenţa şi lucrurile, va fi mereu prezentă şi mereu va exista. Această energie misterioasă (SHAKTI), acest psihic universal, această putere subtilă MACROCOSMICĂ este cea care reprezintă adevărata condiţie ASCUNSĂ a oricărei existenţe. A înţelege pe deplin aceasta ne eliberează pentru totdeauna de sclavia obiectelor şi a fiinţelor, oricât de frumoase şi de tentante ar fi ele. Aceasta este ADEVĂRATA DETAŞARE, pe care va trebui să o realizeze yoghinul şi tot aceasta este lecţia esenţială pe care cu adevărat a ajuns să o înveţe orice adept avansat. Posibilitatea, accesibilă oricui, a trăirii plenare şi permanente a experienţei trecerii de la percepţia grosieră la percepţia subtilă energetică există mai ales în PRANAYAMA, adică în reglarea conştientă a suflului subtil.

Suflul subtil sau mai degrabă PRANA poate să fie perceput , cu toate că nu este palpabil. Dinamismul care este angrenat permanent şi vehiculat de respiraţie există cel mai adesea fără să poată fi totuşi obiectivat. Suflul subtil leagă totdeauna existenţa corporală de tot ceea ce se găseşte şi acţionează de dincolo de corpul fizic. În respiraţia conştientă, noi legăm strâns corporalitatea de mentalul subiacent, care acţionează nebănuit în interiorul corpului nostru. Suflul subtil extrage permanent, prin REZONANŢĂ, energii mai mult sau mai puţin subtile din imensul şi nesfârşitul rezervor energetic al MACROCOSMOSULUI, pentru a însufleţi într-un mod specific organismul.

Ritmul caracteristic al suflului nostru subtil devine ritmul de bază al existenţei noastre şi ne conduce la o nouă experienţă, minunată, accesibilă într-o anumită măsură chiar şi debutantului în YOGA. Acesta ia astfel cunoştinţă de realitatea transcendentă a sursei subtil energetice şi creatoare de care se leagă suflul, fiindcă, pentru orice YOGHIN, puterea regeneratoare şi profund relaxantă care se manifestă în cazul realizării tehnicilor de PRANAYAMA este o realitate. Izolarea şi abstragerea gradată a simţurilor din realitatea exterioară este o altă etapă în YOGA, destinată să ne deschidă larg calea spre viaţa interioară. Această izolare şi abstragere este condiţia prealabilă interiorizării şi detaşării de senzaţia primară a percepţiei obiective. În limba sanscrită, această retragere deplină a simţurilor de la obiecte exterioare se numeşte PRATYAHARA. Cel care gustă este legat de ceea ce gustă. Cel care aude este legat de ceea ce aude. Cel care vede este legat de ceea ce vede. Cel care miroase este legat de ceea ce miroase. Pentru un yoghin veritabil, orice ataşament faţă de ceea ce este exterior şi senzorial constituie un obstacol, un lanţ în sens literal. A te elibera de toate aceste lanţuri înseamnă a-ţi deschide calea spre eliberare, pentru a ascensiona pe drumul purificării şi al păcii interioare profunde. Cel care se poate elibera cât mai repede de orice ataşament faţă de obiectele sensibile, acela este realmente liber şi fericit. El este ATUNCI extrem de sărac în dorinţe, dar este şi rămâne infinit bogat în fericire.

În lumea gândirii noastre superficiale şi obişnuite, al cărei instrument este constituit de intelectul analitic, obiectul, ca reprezentare, este cel mai adesea izolat de cauza sa şi de „fundalul” său real. Iată de ce, în foarte multe situaţii, intelectul speculativ poate constitui un obstacol în dezvoltarea personalităţii noastre.

Percepţia sintetică este aceea care trebuie să i se substituie (intelectului speculativ) pentru a permite o percepţie interioară globală, simultană şi intuitivă a totalităţii. Interiorizându-ne perfect transcendem fulgerător aparenţele iluzorii şi ne întoarcem spre principiul cauzal, care este totodată principiul creator (DUMNEZEU).
 
2. PRIZA SUPERIOARĂ DE CONŞTIINŢĂ ASUPRA UNITĂŢII ÎNTREGII EXISTENŢE
 
Acest înalt ideal este figurat de către DHYANI-BUDDHA-RATNASAMBHAVA. Acesta este reprezentat, deloc întâmplător, într-o postură de meditaţie; el îşi îndreaptă plin de iubire palmele spre cel care îl priveşte, în semn de ofrandă. Aceasta înseamnă că, în acest stadiu al mutaţiei conştiinţei, încă ne mai găsim la nivelul şi în contact cu pământul matern, care ne învăluie şi ne protejează. Funcţia personificată de către RATNASAMBHAVA este senzaţia. Obiectul este conştientizarea faptului că egocentrismului trebuie să i se substituie percepţia continuă a unei iubiri divine, universale, care permanent înglobează, ÎN MOD EGAL, toate fiinţele. Şi aici este vorba de o dezvoltare superioară a personalităţii, care ne ghidează de la senzaţia subiectivă la orientarea net obiectivă către aproapele nostru şi, în general, spre orice creatură. Gestul de ofrandă simbolică a lui RATNASAMBHAVA semnifică faptul că această nouă etapă implică o permanentă ofrandă şi o deplină dăruire de sine. A iubi oceanic, permanent şi a te simţi sublim empatic legat de toate creaturile Universului este sentimentul de bază al acestei atitudini. Inima plină de dragoste exprimă direct această senzaţie prin caracterul său spontan, instantaneu şi reflexiv.

Judecăţile de aparentă „valoare” şi de „posesiune” dispar, fiindcă aici se şterge orice distincţie între „al meu” şi „al tău”. Unitate, sinteză, unificarea şi reunirea divină la rădăcina cea mai profundă a existenţei, a izvorului ultim al individualităţii, iată care sunt motivaţiile unificatoare.

Nemaifiind deloc egocentrică, voinţa proprie se integrează şi se subordonează pe deplin voinţei universale, atotputerniciei lui DUMNEZEU.

Acum nu mai persistă aproape deloc voinţa de supravieţuire. Yoghinul care a ajuns în această fază a supus COMPLET propria sa voinţă Voinţei lui DUMNEZEU, prin această expresie înţelegându-se subordonarea faţă de forţele DIVINE originare, matriciale, ce se află în spatele oricărei existenţe. Cel care permanent doreşte NUMAI ceea ce doreşte DUMNEZEU, cel care îşi canalizează TOATE eforturile în sensul planului DIVIN MACROCOSMIC, prin dăruirea sa totală către DUMNETEU, vede cum dispar toate obstacolele din calea sa, pentru că voinţa sa, ÎN DEPLINĂ REZONANŢĂ CU VOINŢA LUI DUMNEZEU, este irezistibil legată de MARILE PUTERI ce există în MACROCOSMOS. Cel care recunoaşte faptul că numai cu voinţa sa individuală, RUPTĂ DE VOINŢA LUI DUMNEZEU, nu poate să atingă nimic etern şi de valoare, acela face un mare pas spre expansiunea infinită a percepţiei sale. Accesul adevărat spre fiinţa noastră NEMURITOARE (ATMAN), interioară, nu poate să treacă decât prin intuiţie şi introspecţie. Contemplarea şi meditaţia, autoobservarea complet eliberată de contradicţii, iată tehnicile YOGA fundamentale ce sunt puse în joc la acest nivel.

Yoghinul se comportă acum faţă de inconştientul său ca faţă de un bun prieten, în timp ce pentru occidental subconştientul este cel mai adesea sumbru şi inaccesibil. Cel care este complet integrat şi armonios, conversează liniştit cu inconştientul său, îl consultă şi găseşte adeseori acolo izvorul adevărurilor şi al forţelor subtile benefice, eterne, intangibile. Acţiunile sale sunt atunci profund adevărate şi juste: nici nu mai pot fi altfel, fiindcă permanent el urmăreşte planul creaţiei lui DUMNEZEU.

Aici el rezonează oricând cu curenţii de putere subtili, binefăcători ce emană de la transcendent, la care ACUM lui îi este instantaneu posibil să se branşeze.

Aici DOAR LUI ŞI CELOR CA EL totul le apare şi se petrece, aşa cum trebuia să apară şi să se petreacă şi AŞA cum este posibil să apară şi să se petreacă. Cel care trăieşte într-un perfect acord (REZONANŢĂ) cu forţele DIVINE originare, trăieşte cu adevărat : „el este ceea ce cu adevărat este”. El descoperă că, la origine, fiecare fiinţă provine din izvorul comun al lui DUMNEZEU. Chiar dacă se diferenţiază prin specie şi prin caracteristicile personale, de unde provine, de altfel, şi individualitatea sa, rădăcina lui (ca şi a oricui de altfel) se scufundă totuşi în profunzimile cauzale unde toate originile se confundă într-un acelaşi unic izvor (DUMNEZEU).

O profundă înţelepciune se ascunde în spatele recunoaşterii indivizibilităţii oricărei existenţe şi a recunoaşterii faptului că totul şi toate se leagă împreună. Tot ceea ce separă este acum în întregime îndepărtat, fiind înlocuit de o iubire şi dăruire universală către DUMNEZEU.

Individualitatea se dizolvă acum în experienţa ultimă a percepţiei totului care este DUMNEZEU. Din acest moment, separarea, izolarea, egoismul sunt pentru totdeauna învinse şi depăşite; mutaţia deplină a conştiinţei a dus la recunoaşterea egalităţii şi indivizibilităţii lui „tu” şi „eu”. Rezultatele psihologice ale unei astfel de percepţii şi ale acestui mod de viaţă sunt o reducere, o suprimare aproape totală a oricărei exigenţe egocentrice. La acest nivel, sunt transcense pe deplin bucuria şi durerea. „Eul” nu mai este acum măsura oricărui lucru. Această etapă duce la marea sinteză spirituală prin depăşirea deplină a ataşamentului egoist.
 
3. PRIZA DE CONŞTIINŢĂ ÎN PERCEPŢIA INTUITIVĂ LUCIDĂ
 
Pentru a simboliza această nouă etapă superioară, DHYANI-BUDDHA este acum reprezentat în postura clasică de meditaţie YOGA, adică în postura lotusului (PADMASANA), cu mâinile aşezate în brăţară.

Viziunea înalt intuitivă, lucidă, îl face acum pe cel care meditează astfel să fie TOTAL RECEPTIV şi transparent la adevărurile DIVINE cele mai profunde ale existenţei şi la toate aspectele legate de aceasta. Spiritualul câştigă primatul asupra corporalului. Intelectul nu mai este deloc acum unicul etalon de măsură pentru toate lucrurile, fiindcă, la acest nivel, toate categoriile esenţiale şi temporale sunt deja depăşite. Aici nu mai avem de-a face cu valori şi cu măsuri, ci cu o viziune divină, sintetică. Ceea ce trebuia până acum să rămână ascuns pentru intelect este recunoscut în totalitate de intuiţie, care devine pe deplin disponibilă pentru cel care meditează. Rolul principal pe care de obicei îl joacă percepţiile senzoriale, trece acum progresiv pe treapta unei percepţii profund spiritualizate şi lucide. Omul a devenit esenţialmente divin şi spiritual. Logica nu mai este instrumentul adecvat pentru obţinerea cunoştinţelor totale şi profund adevărate în această etapă. La acest nivel, dorinţa şi repulsia, fericirea şi suferinţa, bucuria şi durerea nu mai sunt categorii ale experienţei, deoarece ACUM ele s-au dizolvat în transparenţa şi luciditatea viziunii divine a fondului spiritual. Corporalitatea se resimte atunci ca o expresie transfigurată a spiritualului şi nu ca o realitate dramatică şi penibilă, aşa cum în general o trăieşte omul care încă nu s-a eliberat. „Eul” îşi pierde ACUM actualitatea legată de corporalitate, iar limitările finalităţii sunt complet depăşite şi pentru totdeauna eliminate.

Atingând cu adevărat acest nivel, yoghinul s-a reîntors la sine însuşi, el ESTE ACUM CU ADEVĂRAT el însuşi. Contradicţiile nu mai apar acum deloc să-i tulbure unificarea sa interioară divină. Lumea exterioară cu toate conflictele sale, cu antinomiile sale, cu iluziile sale încetează să mai joace rolul esenţial în existenţa sa. La această treaptă, fiinţa umană a găsit, parcurgând calea spirituală, nestemata iluminării infinite, simbolizată de piatra preţioasă ţinută în mâini de AMITABHA care meditează. În meditaţie, mentalul nu mai este aproape deloc extrovertit, ci este orientat către introspecţie. În această etapă, yoghinul realizează că forţele binefăcătoare nesfârşite de care dispune nu vin din interior, ci ţâşnesc şi se manifestă prin rezonanţă din sferele gigantice de forţă ale MACROCOSMOSULUI în care el este integrat. Salvarea ACUM nu mai este căutată în eliminarea vicisitudinilor lumii materiale, ci ea se revelează prin conştientizarea SINELUI NEMURITOR (ATMAN) ce se află în centrul fiinţei noastre în interior. Viaţa în lumea exterioară şi contactul cu aceasta nu îi mai aduc deloc probleme şi suferinţi. Eliberat pentru totdeauna de câmpul de atracţie al domeniului senzorial, cel care meditează transcende aceste aspecte deoarece a ajuns să găsească adevărata eliberare şi trăieşte plenar starea de libertate adevărată.
 
4. PERCEPŢIA REALITĂŢII ŞI A PREDOMINANŢEI SPIRITUALULUI
 
Yoghinul este acum pregătit pentru realizarea idealului său divin, personificat prin DHYANI-BUDDHA-AMOGASIDDHI: atotputernicia spiritului lui DUMNEZEU şi revelarea înţelepciunii universale. Mâna sa ridicată face acum gestul (MUDRA) binecuvântării; absenţa oricărei frici exprimă certitudinea de nezdruncinat că nici o nenorocire nu i se mai poate întâmpla. Viaţa şi-a pierdut pentru el orice aspect înspăimântător, deoarece se simte pe deplin eliberat de toate limitările proprii. Tot ceea ce îl mai atrage acum este definit prin chiar fundamentul fiinţei sale, anume: esenţa divină (ATMAN). Această etapă înseamnă sfârşitul tuturor limitărilor. Aici se situează de fapt momentul decisiv al mutaţiei spirituale a conştiinţei sau, altfel spus, marea evoluţie, în care Spiritul devine realitatea şi singurul aspect inalienabil, unde corporalitatea şi senzorialul sunt angrenate într-o integrală transmutare şi într-o divină sublimare, care le aduce sub conducerea principiului spiritual. Corpul fizic devine acum un instrument perfect pentru spiritul care se află dincolo de el. Orice act corporal (cum ar fi, de exemplu, AMORUL) devine, graţie transfigurării perfecte, o realitate cu ecouri MACROCOSMICE şi este perceput ca o realitate spontană, multiplu conectată, adevărată şi lipsită de orice falsificare. Meditaţia realizează, la acest nivel, sinteza perfectă între interior şi exterior. În felul acesta, chiar şi moartea este învinsă, pentru că trupul încetează să mai fie esenţa vieţii. Dacă trupul este perfect regenerat şi dominat şi moartea este transcensă şi stăpânită. Mutaţia profundă a conştiinţei ce se produce în această etapă, semnifică simbolic sfârşitul corporalităţii şi simultan, indică naşterea reală a Spiritului în libertate. Adevărata libertate spirituală nu poate fi atinsă decât la acest nivel. A FI se substituie acum lui A EXISTA. În aceste momente, începe existenţa pe deplin eliberată de KARMĂ, care, de acum înainte, nu mai creează suferinţe sau limitări.

Toate limitările născute din timp şi spaţiu sunt complet suprimate pentru totdeauna, iar existenţa cunoaşte o nouă dimensiune divină. Spiritul (ATMAN) îşi revelează acum cea mai elevată putere a sa, care ne apare a fi practic nelimitată. Această infinită putere divină este în mod sugestiv reprezentată de sceptrul dublu pe care AMOGASIDDHI îl ţine în mâna sa ridicată. Acest VAJRA (trăznet) este, în tantrismul tibetan, indiciul pentru cea mai înaltă putere spirituală a unui yoghin sau a unui lama. Dublul sceptru reprezintă totodată cele patru puncte cardinale ocupate de cei patru DHYANI-BUDDHA, având lumea la mijloc şi care are în centru Muntele MERU. Acest focar de integrare spirituală ultimă, cere se găseşte în centru, este reprezentat şi el de VAIROCANA-BUDDHA. Spiritul lui DUMNEZEU şi sufletul Său au ca atribute nontemporalitatea, nonspaţialitatea. Ele sunt fără început şi fără sfârşit. Acela care a realizat această etapă şi care cu adevărat ajunge să trăiască plenar aceste realităţi divine, este într-adevăr liber şi se află pe calea îndumnezeirii.
 
5. PRIZA PERFECTĂ DE CONŞTIINŢĂ A PROTECŢIEI ŞI A ATOTPUTERNICIEI ETERNE A LUI DUMNEZEU
 
Aici se situează desăvârşirea conştientă a integrării divine a tuturor contradicţiilor. Aici se realizează pe deplin procesul de îndumnezeire a fiinţei umane. Claritatea fuzionează în mod inefabil cu obscuritatea, jos şi sus se reunesc, femininul se uneşte în deplină armonie cu masculinul, aici fiind pe deplin transcense cele două aspecte, ultimele contradicţii se dizolvă pentru totdeauna, într-o ultimă şi supremă sinteză. Individul a devenit în mod definitiv SINELE SUPREM (ATMAN) în ETERNITATE şi, atingând starea de NEMURIRE, prin reunirea sa în SÂNUL TATĂLUI CERESC (DUMNEZEU), rămâne în veci fuzionat cu forţele divine originare şi este pururea liber. Cuvântul sanscrit YOGA este tocmai expresia acestei uniri supreme cu transcendentul, cu divinul, cu Creatorul, cu DUMNEZEU şi, în cazul yoghinului desăvârşit, indică această realitate. Fiinţa umană care s-a stabilit pentru totdeauna în esenţa sa divină (ATMAN) a devenit în întregime una cu SINELE său SUPREM. Prin abandonarea voinţei sale nearmonioase, ea se va branşa la voinţa dumnezeiască transcendentă. Orice diferenţieri perturbatoare, tot ceea ce ne separă de DUMNEZEU a dispărut în această ultimă viziune a protecţiei divine universale. La acest nivel, fiinţa umană se uneşte în eternitate cu potenţialul divin, cu infinitul, cu forţele binefăcătoare inepuizabile ale MACROCOSMOSULI şi de acolo îşi va extrage în eternitate propria sa viaţă veşnică. Conştiinţa, la început egocentrică şi limitată, s-a lărgit transcenzând EGOUL într-o ultimă mutaţie, prin fuziunea cu conştiinţa transinfinită, MACROCOSMICĂ a lui DUMNEZEU. Indisolubilitatea aparentă a individualităţii a fuzionat în cele din urmă cu realitatea divină eternă. Prin revelarea deplină a Spiritului Suprem (ATMAN), fiinţa umană a devenit un instrument perfect al atotputerniciei lui DUMNEZEU. Unit pe deplin cu DUMNEZEU, spiritul divin (ATMAN) fuzionează plenar cu claritatea şi pacea eternă cea fără amestec. Această etapă ultimă nu este prezentată sub forma lui VAIROCANA-BUDDHA, care simbolizează integrarea DIVINĂ ultimă a Spiritului (ATMAN) şi transcenderea completă a personalităţii. Spiritualizarea deplină şi iluminarea acestei reprezentări a lui BUDDHA este de o mare putere inspiratoare  şi constituie, întocmai ca şi alţi DHYANI- BUDDHAS-i, o reprezentare auxiliară foarte sugestivă pentru meditaţii.

VAIROCANA, ale cărui mâini sunt acum unite pe piept, simbolizează aici unirea ultimă însoţită de o perfectă TRANSCENDERE a masculinului şi a femininului, graţie unei transmutaţii adecvate însoţite de o armonioasă sublimare. Totodată, acest gest (MUDRA) indică faptul că orice polaritate dispare în totalitate în etapa ultimă a realizării supreme. Mutaţia ultimă a conştiinţei a atins aici simultan obiectivul suprem şi încununarea sa, cel care meditează fiind ACUM gata pentru experienţa extazului divin ultim, care este cunoscut în YOGA sub numele de MAHASAMADHI.
 
SCURTĂ RECAPITULARE, ÎN CARE SE REVELEAZĂ SECRETUL ULTIM AL MEDITAŢIEI
 
Efectele complexe psihice, mentale şi spirituale ale meditaţiei yoghine profunde pot fi comparate cu acelea din HATHA-YOGA. HATHA- YOGA, în primele faze ale sale, ne permite să depăşim limitările corpului fizic; în etapele ulterioare, meditaţia yoghină profundă face acelaşi lucru în domeniul psihic, mental şi spiritual.

Cel care meditează profund şi sistematic dobândeşte, datorită intrării în rezonanţă cu MINTEA şi cu Energiile Divine Subtile ale MENTALULUI lui DUMNEZEU, stăpânirea perfectă asupra psihicului şi mentalului propriu, tot aşa precum hatha-yoghinul obţine progresiv controlul asupra propriului corp. ACESTA ESTE SECRETUL FUNDMENTAL, ULTIM AL MEDITAŢIEI. Cel inteligent îşi va da repede seama de ceea ce se dezvăluie AICI. Ceea ce ne apare uneori în HATHA-YOGA, mai ales la început, când nu prea putem să executăm asanele, drept o limitare corporală, cum ar fi, de exemplu, postura lotusului (PADMASANA) ori postura statului pe cap (SHIRSHASANA), devine gradat, printr-un antrenament sistematic şi răbdător, nu numai posibil, ci chiar uşor şi dătător de mari bucurii psihice şi mentale. În mod asemănător, tot ceea ce ni se pare la început dificil şi inaccesibil în meditaţie devine perfect posibil şi dătător de mari extazuri, printr-o practică gradată şi perseverentă. Ceea ce considerăm la început că sunt limite spirituale, mentale şi psihice de netrecut sunt depăşite la un moment dat NUMAI prin exerciţiu. Să nu uităm că pe MAESTRUL ÎN MEDITAŢIE ÎN FACE NUMAI PRACTICA MEDITAŢIEI. Meditaţia yoghină profundă permite o extraordinară lărgire a câmpului conştiinţei în domenii şi lumi paralele ascunse, totodată ea permite accesul cu uşurinţă la categoriile transcendentale ale fiinţei. Meditaţia yoghină profundă permite integrarea armonioasă a personalităţii; face posibilă depăşirea opoziţiilor şi rezolvă cu uşurinţă problemele psihomentale de tot felul. Aceasta înseamnă că, meditând în mod consecvent, yoghinul acţionează pentru accelerarea propriei sale perfecţionări şi totodată el dobândeşte însutit forţele binefăcătoare şi puterile divine care corespund înzestrărilor sale potenţiale. Fără un antrenament asiduu şi consecvent în meditaţie, această împlinire divină accelerată este imposibilă pentru un fiinţa umană.

În concluzie, putem spune că, în meditaţia yoghină profundă, drumul este următorul :
1. Printr-o meditaţie profundă consecvent realizată, trebuie să ajungem să realizăm plenar că lumea materială, aşa cum ne-o reprezintă simţurile, nu este niciodată totul şi nu poate reprezenta în nici o ipostază totalitatea.

Expansiunea gradată a conştiinţei noastre (datorită intrării în REZONANŢĂ cu Energiile Divine ale MINŢII LUI DUMNEZEU) trebuie să se continue până când ajungem să percepem pe deplin şi să trăim extaziaţi realitatea divină transcendentală care se ascunde dincolo de aparenţele iluzorii (MAYA) exterioare.

Prin meditaţia yoghină şi sistematică, ne putem detaşa cu uşurinţă de toate lucrurile şi aspectele exterioare neimportante care ne înlănţuie. Procedând astfel, putem evita orice falsă grabă, ca şi toate problemele care iau naştere dintr-un ataşament excesiv faţă de fiinţe şi faţă de obiectele materiale.

2. Totul este expresia UNITĂŢII DIVINE. Orice creatură, orice viaţă, orice aspect, orice energie îşi trage existenţa din acelaşi fond MACROCOSMIC creator, care este permanent susţinut de DUMNEZEU. Să lăsăm deoparte toate disensiunile care aparent ne separă, să urmărim să ne depăşim toate îngrădirile şi să ne deschidem plini de dragoste şi bunăvoinţă către orice fiinţă umană care merită atenţia şi simpatia noastră. Să ne depăşim cât mai repede orice egoism şi să realizăm pe deplin în noi marea sinteză divină şi universală.

Atunci când, permanent inundaţi de iubirea ce ne străbate fiinţa venind de la DUMNEZEU, realizăm că a dispărut orice separare, toate meschinăriile noastre se şterg şi, odată cu acestea, acele probleme care decurg de aici. Acţionând astfel, ne eliberăm pentru totdeauna de ură şi de animozităţile care ne chinuie, dobândind totodată o uriaşă energie benefică care ne facilitează libertatea psihică şi mentală.

Prin creşterea gradată a profunzimii şi a fineţii intuiţiei, devenim rapid clarvăzători, iar luciditatea noastră crescută ne permite să rezonăm permanent şi să fim la unison cu adevărurile divine, eterne ale MACROCOSMOSULUI. Astfel ajungem să fuzionăm şi să ne confundăm cu izvorul divin originar al oricărei existenţe. Pentru a ajunge cât mai repede aici, este bine să lăsăm deoparte raţionamentele intelectuale speculative şi sterile, care nasc numai separaţii, izolare, suspiciuni, sofisme, complicaţii şi dificultăţi de tot felul. Să ne învăţăm să gândim global şi armonios în categorii sintetice şi să abandonăm orice formă de evaluare superficială şi pripită. Orice atracţie preponderent inferioară, orice repulsie nefundamentală, orice pasiune josnică ce ne înlănţuie şi orice judecată lipsită de înţelepciune trebuie să dispară: în felul acesta, conştiinţa noastră devine limpede şi pură. Să operăm permanent o selecţie riguroasă printre miile de impresii cotidiene, care adeseori ne fac să rezonăm inconştient cu energii subtile mai mult sau mai puţin rele şi să nu ne lăsăm niciodată conştiinţa să se încarce, prin REZONANŢĂ, cu energii subtile rele pentru ca apoi să se „îmbolnăvească”. Să depăşim gradat şi repede toate limitările noastre născute de timp (ca energie) şi de spaţiu (ca energie) şi să ne eliberăm în felul acesta mentalul de anumite condiţionări.

3. Prin meditaţie profundă, conştiinţa noastră poate realiza accelerat experienţa eliberării decisive de orice lanţuri şi de orice iluzii ale existenţei înlănţuitor şi preponderent materiale. Noi putem trăi atunci experienţa sublimă că mentalul poate mai mult decât corpul fizic şi că ajungem să ne conducem cu adevărat viaţa prin inspiraţii venite de la Spiritul nostru divin (ATMAN), care se reflectă chiar şi la nivelul psihicului. Voinţa noastră, pusă permanent la unison cu VOINŢA lui DUMNEZEU, devine o putere benefică profund creatoare şi ordonatoare, ce acţionează în deplină armonie cu ordinea macrocosmică şi cu legile sale divine. Astfel poate fi amânată şi transcensă moartea corpului fizic, suferinţa, boala, nefericirea şi în general orice rău, fiindcă, datorită rezonanţei noastre cu energiile sublime divine, acestea nu pot atinge decât carnea. Spiritul, mentalul şi sufletul sunt atunci în afară de timp şi rămân perioade enorme de timp INVULNERABILE. La această treaptă, fiinţa umană realizează sinteza spirituală perfectă a interiorului şi exteriorului.

4. Conştiinţa noastră a parcurs accelerat, prin meditaţie yoghină, drumul indicat cu anticipaţie de DUMNEZEU pentru fiecare fiinţă umană, ea s-a lărgit prin expansiune, s-a luminat şi a devenit extraordinar de pătrunzătoare prin meditaţia yoghină profundă. În felul acesta, s-a dezvoltat suficient de mult posibilitatea divină de a percepe în mod direct transcendenţa. Aceasta a atras după sine o evoluţie amplă şi rapidă a conştiinţei. Noi ne-am deschis acum plenar faţă de forţele binefăcătoare, divine atotputernice ale MACROCOSMOSULUI şi ne-am oferit să devenim instrumentele umile ale lui DUMNEZEU în jocul divin al Creaţiei. Acţiunea şi abţinerea noastră de la acţiune urmează acum în mod spontan planul divin şi împlinesc întru totul voinţa atotputernică a lui DUMNEZEU. ÎN PLUS, NOI OFERIM TOATE FRUCTELE ACŢIUNILOR NOASTRE NUMAI LUI DUMNEZEU. În felul acesta, noi devenim un perfect canal de manifestare, permeabil şi transparent care, lăsând (ATUNCI CÂND DUMNEZEU VREA) să treacă prin el forţele divine care ajung aici prin noi, totodată ne încarcă şi pe noi şi ne transformă, făcându-ne să radiem divina armonie atât din interior, cât şi din exterior. Noi SUNTEM atunci fuzionaţi cu realitatea.

Aceasta ne permite totodată să avem revelaţia SINELUI SUPREM (ATMAN), prin meditaţie profundă.

Acum devine cu uşurinţă posibil să intrăm în orice moment în starea de extaz divin cunoscută de yoghini sub numele de SAMADHI. Treapta cea mai înaltă a sistemului YOGA este astfel atinsă.

„Aşează-te nemişcat, Meditează adânc, apoi Detaşează-te de toate pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU.” Aşa a exprimat în câteva cuvinte marele yoghin SWAMI SIVANANDA această experienţă. La rândul său, marele yoghin SWAMI VIVEKANANDA a spus, cu privire la meditaţie: „Ataşează-te numai de ceea ce este DIVIN şi esenţial (ATMAN) şi detaşează-te complet de tot ceea ce este accesoriu”.
 
SAMADHI: EXTAZUL DIVIN ÎN YOGA
 
În cazul în care fiinţa umană a ajuns în cele din urmă la sursa DIVINĂ transcendentă, ea are prin aceasta permanent acces la forţele divine atotputernice din MACROCOSMOS şi, în plus, ea este străbătută şi permanent inundată de o fericire oceanică şi de forţa infinită a înţelepciunii şi armoniei, care indică faptul că, în cazul ei, procesul de îndumnezeire se apropie de desăvârşire.

Starea extatică de superconştiinţă (SAMADHI) închide ultima etapă a înfloririi spirituale a fiinţei umane şi finalizează transmutarea deplină a conştiinţei care culminează în diferitele forme de SAMADHI.

Când această ultimă etapă, SAMADHI, este plenar realizată, totul în fiinţă devine transparent, divin, esenţial şi lipsit de iluzie.

Aici nu rămâne decât experienţa divină, extatică trăită în mod direct. Acest fruct beatific (SAMADHI) se coace numai printr-o lungă şi perseverentă practică a meditaţiei yoghine profunde. Cel care a ajuns aici se integrează perfect ÎN SFERA ULTIMĂ A LUI DUMNEZEU şi devine o parte NEMURITOARE a Acestuia. De acum înainte, celui eliberat spiritual nu i se mai poate întâmpla nimic în afara a ceea ce este divin, beatific, etern şi esenţial. El s-a branşat pentru totdeauna, în veşnicie, la marile izvoare infinite, nemuritoare şi divine, deoarece evoluţia sa spirituală accelerată şi de o înaltă calitate a rezolvat pentru TOTDEAUNA toate problemele existenţei. Extazul său divin, permanent reînnoit clipă de clipă, este marcat de conştiinţa totalităţii lui Dumnezeu. El a ajuns o FIINŢĂ DIVINĂ reală, care şi-a găsit izvorul ultim în unitatea TOTULUI lui DUMNEZEU.

Aceasta a fost, aceasta este şi aceasta va fi mereu scopul final al practicilor YOGA şi al meditaţiei yoghine profunde. Conştiinţa divină individuală (ATMAN) se branşează şi în final fuzionează cu Conştiinţa Spirituală, Macrocosmică, Infinită (Dumnezeu), care este înţelepciunea infinită şi atotputernică a Universului, din care totul s-a născut şi în care, în final, totul se va întoarce. Aici încetează pentru totdeauna devenirea, disoluţia, iluzia, ignoranţa, constrângerea, moartea şi nu mai există decât fiinţa divină absolută în forma sa ORIGINARĂ ULTIMĂ, care acum este îndreptăţită să gândească unită cu DUMNEZEU în eternitate: „EU SUNT CEEA CE SUNT”.
 
 
yogaesoteric
iulie 2007

 

Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga