Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Farmecul spiritului YOGA tradiţional al Indiei

Născută în India, YOGA este un dar divin oferit tuturor oamenilor în egală măsură

de Monica Dascălu

Înţelepţii yoghini consideră YOGA un dar oferit de Dumnezeu tuturor oamenilor, pentru a avea soluţii practice eficiente atât pentru rezolvarea oricăror probleme personale, cât şi pentru dezvoltarea armonioasă şi desăvârşirea fiinţei umane. YOGA nu este o religie şi nu se bazează pe elemente specific orientale, ci este o ştiinţă universal umană. Ea oferă tuturor o metodă şi o cale către împlinirea celor mai importante idealuri umane. Din păcate, una dintre prejudecăţile cele mai comune în Occident privind YOGA este aceea că acest sistem se potriveşte doar orientalilor sau doar indienilor. Argumentele aduse sunt de obicei legate de religie, cultură şi chiar... climatul specific Indiei. Pentru că nu suntem deloc de acord cu această prejudecată, vă prezentăm în acest articol nişte idei care vă pot ajuta să vă apropiaţi de YOGA fără prejudecăţi sau complexe. Prin aceasta dorim totodată să vă ajutăm să percepeţi spiritul tradiţional fascinant care înconjoară YOGA în India.

Idealurile Orientului sunt legate de spiritualitate

Pentru europeni este greu de înţeles importanţa spiritualităţii în Orient. În Occident, fie că vorbim de epoca actuală, fie de ultimele două milenii, idealurile şi modelele general acceptate, care polarizează şi direcţionează formarea umană, sunt de o natură mult mai concretă. Occidentul a ajuns de la idealizarea unor modele precum eroii, regii, artiştii, oamenii de ştiinţă, exploratorii, la modele din ce în ce mai desuete: sportivii, cântăreţii, actorii, prezentatorii TV. În India sau Tibet însă, principalul model şi ideal uman a fost, secole de-a rândul, acela al sfinţilor, înţelepţilor, asceţilor sau yoghinilor. Eroismul, nobleţea, regalitatea, arta sunt în Orient direct asociate cu spiritualitatea şi cu practica YOGA.

De ce atât de mulţi hinduşi indieni practică YOGA? Principalul motiv este acela că încă din copilărie au fost educaţi cu povestiri despre mari înţelepţi, sfinţi şi eroi ai trecutului care au dat dovadă de capacităţi extraordinare şi de o mare forţă interioară – toate obţinute prin yoga – având un nivel spiritual net superior maselor de oameni în mijlocul cărora s-au născut. Probabil toţi indienii au auzit numeroase povestiri despre acest subiect sau au citit câteva texte tradiţionale YOGA, pentru că atât hinduismul, cât şi budismul – principalele religii ale Asiei, au preluat şi promovat metode, principii practice şi idei filozofice din YOGA.

Spiritualitatea nu înseamnă numai religie

În India oamenii acceptă în general ideea că suferinţa umană este rezultatul cauzal al propriilor acţiuni din trecut. Condiţia umană nu este supusă fatalităţii, ci devenirii, şi întreg destinul poate fi modificat printr-o practică spirituală adecvată. Contextul cultural şi religios, subconştientul colectiv, îi ajută să înţeleagă mai uşor faptul că împlinirea sau desăvârşirea fiinţelor umane este de natură spirituală (şi nu materială sau socială) şi poate fi obţinută fie prin religie, fie printr-o altă cale spirituală, iar dintre căile spirituale, pe locul de frunte se află YOGA.

În Occident – şi ne interesează în primul rând să vorbim de Europa – puterea socio-politică a Bisericii Creştine, fie ea ortodoxă sau catolică, a impus forţat în timp ideea că spiritualitatea este exclusiv domeniul religiei şi mai mult, doar al religiei creştine. Occidentalii tind să gândească – şi sunt forţaţi să o facă de o anumită propagandă abil întreţinută – că YOGA, deoarece vorbeşte de Dumnezeu şi de spiritualitate, este o religie; mai rău decât atât, s-a lansat ideea că şcolile de YOGA sunt secte religioase.  Totuşi acest lucru nu este adevărat. YOGA oferă exerciţii practice, deci o metodă, susţinută de un sistem filozofic amplu şi coerent, şi poate fi practicată fie de sine stătător, fie ca metodă adiţională în angrenarea religioasă a credinciosului creştin, hindus, budist, mahomedan, taoist etc.

În India, hinduismul, religia predominantă în India în perioada apariţiei şi dezvoltării sistemului YOGA, este şi mai ales, era, în urmă cu câteva milenii, una dintre cele mai tolerante religii ale umanităţii. În India nu s-a făcut niciodată confuzia dintre YOGA şi religie şi toate religiile care s-au perindat pe teritoriul Indiei au beneficiat de învăţăturile sistemului YOGA. Marii yoghini erau mult mai iubiţi, cunoscuţi, apreciaţi şi respectaţi decât regii sau decât preoţii diferitelor culte religioase.

Dezideratul evoluţiei spirituale

Marea majoritate a europenilor creştini nu cred în reîncarnare şi mai ales, în aroganţa lor, mulţi dintre ei îşi imaginează că prin această convingere ei pot determina realitatea de fapt (altfel spus: e adevărat doar ce vrem noi să credem). Dacă e să le urmăm raţionamentul, lucrurile stau totuşi exact pe dos, pentru că peste două treimi din populaţia globului crede în reîncarnare. Pentru indieni de exemplu, trecerea succesivă de la o viaţă la alta se încadrează într-un proces gradat de evoluţie, care include treapta existenţială umană. Altfel spus, fiinţa evoluează de la piatră la plantă, la animal şi apoi devine om, după sute de mii de încarnări succesive. Iar omul la rândul său trebuie să evolueze către condiţia divină, plenar desăvârşită. Ţelul acestui lung şir de existenţe succesive este ca fiinţa creată să îşi împlinească menirea fundamentală de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, Creatorul său şi a tot ceea ce există.

Succesiunea vieţilor sau a încarnărilor impune şi un alt fel de responsabilitate asupra faptelor pe care oamenii le săvârşesc. Pentru că, în viziunea înţelepciunii orientale, absolut tot ceea ce noi facem are consecinţe inexorabile pe care va trebui să le suportăm la un anumit moment. Singura modalitate de a pune capăt unui lanţ fatidic de cauze şi efecte care ne obligă să trecem prin diferite conjuncturi existenţiale este practica spirituală adecvată.

Iată cum această concepţie a vieţilor succesive, atât de profund înrădăcinată în subconştientul colectiv al indienilor, îi face să accepte practica spirituală ca pe o necesitate – nu neapărat urgentă şi imperioasă. Dar, în viziunea lor, toţi oamenii, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge să păşească pe o cale spirituală, să îşi caute un Ghid Spiritual şi să acţioneze în mod adecvat pentru a-şi accelera evoluţia sprituală. Pe de altă parte, indienii au şi o mare largheţe şi îngăduinţă (dacă am vrea să fim critici, am putea-o numi lene). Pentru mulţi dintre ei nu este neapărat necesar să înceapă aceste eforturi spirituale acum. Cu siguranţă însă ei acceptă că la un moment dat va trebui să o facă.

Ghidul spiritual, GURU, cel care îndepărtează întunericul şi aduce lumina

Din toată tradiţia yoghină, elementul probabil cel mai bulversant şi mai greu de asimilat pentru mentalitatea occidentalilor este noţiunea de ghid spiritual, GURU. Pentru indieni însă, el face parte din firea lucrurilor. Ei ştiu, pentru că au o tradiţie sprituală lungă de milenii, că evoluţia spirituală este ceva extrem de dificil, care necesită, înainte de toate, o îndrumare competentă din partea cuiva care deja a reuşit să se desăvârşească din punct de vedere spiritual. Indienii nu au nevoie de explicaţii, pentru ei este limpede: cine vrea să păşească pe o cale spirituală are înainte de toate nevoie de un GURU (ghid spiritual).

Etimologic, cuvântul GURU înseamnă „cel care împrăştie întunericul ignoranţei şi aduce lumina cunoaşterii”. Acest titlu în India denotă un foarte mare respect şi este atribuit „învăţătorilor” spirituali. Occidentul a ridiculizat şi batjocorit acest termen prin folosirea sa inadecvată. Şi nu ne referim numai la campania de presă anti-MISA din România, care foloseşte cuvântul „GURU” ca şi cum ar fi o insultă. În America, pe de altă parte, termenul este folosit în publicitate cu sensul de expert într-un anumit domeniu (muzică, modă, psihologie,etc.).

Oricum, în India statutul de GURU implică şi anumite manifestări exterioare ale respectului – ceremonii precum oferirea unor ofrande sau sărutarea picioarelor sunt frecvent întâlnite – şi de aceea nu considerăm adecvată pentru predarea sistemului YOGA în Occident, preluarea acestui model. Dar chiar şi renunţând la aspectele acestea de adoraţie exterioară cu care indienii îşi înconjoară ghizii spirituali, pentru occidentali noţiunea rămâne o provocare de proporţii. Unul dintre cele mai grele lucruri pentru europeni este să înţeleagă corect şi să abordeze cu deschidere relaţia, ca începător în YOGA, cu Ghidul spiritual pe care l-au ales.

Dacă ne gândim puţin, refuzul acesta este chiar paradoxal, pentru că europenii acceptă şi preiau cu o docilitate surprinzătoare o mulţime de sfaturi şi sugestii de viaţă din partea unor necunoscuţi pentru ei (moderatorii unor emisiuni TV, sau cei care scriu articole cu „sfaturi de viaţă” în revistele mondene). Ei acceptă să se plieze, extrem de cuminţi, unor reguli impuse de modă, prejudecăţi sociale, gura lumii, şefi, politicieni etc. Rareori dau dovadă de independenţă, autonomie şi creativitate. Dar, când vine vorba de spiritualitate şi evoluţie spirituală, resping cu teroare ideea unui ghid spiritual, fără a realiza că acest gen de relaţie nu aduce după sine nici un fel de contrângere. Ei bine, în India această problemă nici măcar nu există. Calea spirituală are ca axiomă relaţia cu Ghidul spiritual. Ceea ce nu miră, nu provoacă, nu sperie şi nu scandalizează pe nimeni, ci trezeşte numai respect şi admiraţie.

Miracole şi puteri paranormale

Începătorul în YOGA, care citeşte unele lucrări de YOGA, poate fi surprins de faptul că la un moment dat toate textele yoghine ajung să vorbească de puteri paranormale. Pentru cititorul neavizat este surprinzător nu numai faptul că se abordează acest subiect, cât şi faptul că el este considerat normal şi perfect posibil. Astfel că unii începători vor fi nu numai derutaţi, ci chiar vor privi cu neîncredere toate informaţiile despre YOGA, pentru că educaţia şi cultura lor îi fac să nu creadă deloc că astfel de lucruri sunt posibile, să le accepte foarte greu, sau să le considere efectiv „neserioase”.

Occidentul are o atitudine ambiguă vizavi de puteri paranormale, minuni şi miracole. Probabil şi aici perioadele negre ale creştinismului (inchiziţia) şi atitudinea bisericii faţă de acest subiect au contribuit din plin la formarea unui subconştient colectiv care oscilează între scepticism şi credulitate. În India însă, oricine a văzut nenumăraţi yoghini sau fachiri făcând dovada unor puteri paranormale uluitoare, iar povestirile tradiţionale abundă de relatări ale unor minuni şi evenimente ieşite din comun. Dacă pentru majoritatea europenilor este percepută ca surprinzătoare şi şocantă doar abordarea acestui subiect, pentru indieni el face parte din realitatea cotidiană. Levitaţia, mersul pe foc, oprirea completă a respiraţiei şi bătăilor inimii, inducerea unor percepţii colective, rezistenţa excepţională la căldură sau la frig, invizibilitatea sunt performanţe care pot fi văzute deseori la colţ de stradă, efectuate de fachiri.

Din contră, pentru yoghinii serioşi se pune problema să nu exhibe deloc eventualele puteri paranormale care apar inevitabil prin practica YOGA, să nu le considere deloc un scop şi să se ferească de amplificarea orgoliului care poate apărea odată cu o astfel de reuşită yoghină. Cel care înţelege principiile practicii yoghine înţelege totodată că fiinţa umană şi întreaga realitate nu se rezumă doar la aspectele materiale. Prin energizarea adecvată a centrilor de forţă (CHAKRA-e) absolut oricine poate ajunge să se confrunte cu fenomene supranaturale.

***

Occidentalii care încep să practice yoga devin de multe ori fascinaţi de cultura indiană şi de tradiţia hindusă sau budistă şi, în lipsa unei ghidări adecvate, fac unele confuzii regretabile. Astfel, unii dintre ei ajung să se convertească la hinduism sau budism şi să urmeze anumite practici religioase orientale confundându-le pe acestea cu YOGA. Alţii ajung să fie atât de fascinaţi de tradiţia yoghină indiană încât sunt convinşi că yoga se poate învăţa şi practica numai în India. Dincolo de lunga şi consistenta tradiţie yoghină a Indiei, există acum posibilitatea de a învăţa YOGA de la instructori experimentaţi şi în Occident, inclusiv în România, unde există cea mai mare şcoală de YOGA din Europa, şcoală fondată de Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA).

Citiţi şi:

Saddhu-şii şi misticii Indiei
Yoga şi credinţa
Sectă sau Cale Spirituală?

 

yogaesoteric
noiembrie 2007



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga