Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
TANTRA YOGA în tradiţia SIDDHA-şilor

Scopul acestui articol este acela de a atrage atenţia asupra unui aspect mai puţin cunoscut al sistemului TANTRA YOGA, aspect dezvoltat de către SIDDHA-şi (fiinţe perfecte, realizate spiritual) în secolele de început ale erei noastre.

Contribuţia în acest domeniu a celor 84 de SIDDHA-şi principali, printre care şi Nagarjuna, a fost uitată, din cauza distrugerii masive a literaturii TANTRA YOGA, existentă şi predată în Universitatea Nalanda, atunci când aceasta a fost atacată şi incendiată, în jurul anului 1205. Continuitatea tradiţiei scrise TANTRA YOGA în India a fost astfel întreruptă timp de două secole. Tibetul însă a păstrat aceste tratate. Traducerile tibetane ale scrierilor SIDDHA-şilor au ajutat refacerea verigilor lipsă din tradiţia indiană TANTRA YOGA.

Unul dintre SIDDHA-şii intim legaţi de teoria şi practica sistemului TANTRA YOGA în Nalanda a fost Mahapandita Nadagarta (sau Naropa), a care a murit în 1039. Elev al altui SIDDHA, Tilopa, a transmis această tradiţie discipolului său Marpa, iar acesta la rândul său, l-a iniţiat pe Milarepa, marele yoghin tibetan. Naropa este autorul a 25 de lucrări în limba sanscrită, dintre care 23 s-au păstrat în traducerile tibetane. Numai o singură lucrare a sa există în sanscrita originară şi anume, un amplu comentariu a KALACHAKRA TANTRA-ei, intitulat „Sekoddesa-Tika”. Există multe glose şi adnotări ale acestei lucrări în tibetană, iar Lama-şii din gruparea Kargyud-pa au păstrat până în zilele noastre explicaţii din acest manual.

Textul lui Naropa este valoros pentru viziunea originală pe care o aduce cu privire la TANTRA YOGA şi KALACHAKRA. În termenii lui Naropa, KA se referă la învelişul fizic al fiinţei (KAYA), LA se referă la sistemul energetic (PRANA), CHA la procesele mentale (CHALACHITTA) şi KRA la retragerea controlată a "extensiilor" fiinţei care sunt  îndreptate în mod obişnuit spre exterior (KRAMA-BANDHA). El asociază condiţia stării de veghe cu corpul fizic, somnul profund cu sistemul energetic şi starea de somn cu vise cu procesele mentale. Mai mult, există chiar o identificare analogă a centrilor psihici: capul este în analogie cu starea de veghe, gâtul cu visul, inima cu somnul profund, iar zona ombilicală cu „fericirea”.

Realitatea este o expresie a conştiinţei

TANTRA are multe înţelesuri şi chiar textele tantrice atribuie acestui termen diferite sensuri. Cuvântul tibetan pentru TANTRA este gyud, a cărui semnificaţie este, conform textului „Guhyasamaja Tantra”, „realitatea definită de conştiinţă” (PRABANDHAM TANTRAM AKHYAANAM). Ea include trei dimensiuni ale realităţii: conştiinţa, care nu este altceva decât Pură Existenţă (PRAKRITIH ASAMHARYAPHALAM), fondul pe care apar construcţiile lumii fenomenale (ADHARA) şi modalităţile construcţiilor actuale (UPAYA). Tantra postulează continuitatea conştiinţei (CHITTA SROTA, în tibetană sems-rgyud), iar ca practică, ne ajută să realizăm această continuitate chiar în această existenţă.

La baza tradiţiei VAJRAYANA (TANTRA SIDDHA-şilor) se află ideea de BODDHICHITTA, care în original înseamnă „intenţie de iluminare”, al cărei înţeles a devenit însă cel de „conştiinţă înclinată spontan către propria sa natură indestructibilă”. BODDHICHITTA se află în fiecare dintre noi sub cele două aspecte ale sale: (1) conştiinţa obişnuită, impregnată de senzaţii şi agitată de gânduri şi (2) aspectul ascuns, care se află dincolo de implicările fenomenale, complet liniştit şi intangibil, „lumina veşnică şi de neatins”. Primul aspect este identificat de „Guhyasamaja Tantra” cu mintea (MANAS, în tibetană yid) şi al doilea cu conştiinţa (CHITTA, în tibetană sems).

Scopul TANTRA-ei ca disciplină practică este acela de a transforma MANAS-ul, mintea, pentru a ajunge la CHITTA, conştiinţă. MANAS-ul este caracterizat de impurităţi (KLESHA), în timp ce CHITTA este experimentată ca fericire (SUKHA). Apele agitate ale minţii trebuie liniştite înainte ca strălucirea conştiinţei ascunse dincolo de ea să poată fi percepută. Apele nu pot fi liniştite însă în mod forţat. Arta de a lăsa mintea să se stabilească singură într-o stare de linişte constituie esenţa SADHANA-ei susţinută de SIDDHA-şi.

Revelarea esenţei prin MAHAMUDRA

Percepţia conştiinţei fără conţinut, dar plină de energie, ca rezultat al liniştirii în mod natural a minţii discursive, este denumită VIPASYANA sau viziunea clară (în tibetană rig-pa). Modalitatea spirituală de permanentizare a acestei stări de conştiinţă stabilă şi creativă este MAHAMUDRA. Cuvântul tibetan pentru MAHAMUDRA este phyag-rgya, care semnifică aspectul de „a aprinde”, de „a stabiliza” (phyao) impresia (rgya) înainte ca aceasta să se poată produce. Conştiinţa este considerată ca fiind stabilă atunci când nu mai este deloc agitată de senzaţii şi de gânduri. Impresia se referă la creativitatea conştiinţei.

MAHAMUDRA este definită ca fiind conştiinţa esenţială neperturbată (nishpanda-gapti). În „Guhyasamaja Tantra” se face distincţie între aspectul static şi cel dinamic al conştiinţei. Primul reprezintă conştiinţa ca pură existenţă, indestructibilă, ca sursă a fiinţării noastre. Cel de-al doilea pecetluieşte existenţa omului în lume, în sensul în care acesta este nu mai mult decât „o rotiţă într-o maşinărie”. Astfel, MAHAMUDRA permite aspirantului să acţioneze în lume pornind din straturile cele mai profunde ale fiinţei sale, depăşind prin aceasta, aspectele superficiale ale vieţii, iluziile, stresurile şi conducându-se în viaţă după legile divine. Când existenţa noastră se derulează permanent în starea de conştiinţă stabilă şi indestructibilă, acţiunile noastre capătă o eficienţă extraordinară. Când această eficienţă impregnează toate cele trei dimensiuni ale existenţei (corpul, vorbirea şi mintea), integrarea obţinută ne conduce către sensul cel mai profund al existenţei noastre.

Învăţătura esenţială a adepţilor MAHAMUDRA este: „Renunţaţi la toate ataşamentele şi Esenţa va izvorâ, se va revela, va străluci” (Lama Kong Ka). Prima parte a acestui mesaj se referă la trei aspecte: echilibru, relaxare, spontaneitate. Echilibrul (SAMYA) se referă la armonizarea celor trei dimensiuni ale conştiinţei în manifestare: corp, vorbire şi minte. Învelişul fizic (KAYA), trebuie purificat, expresia verbală trebuie echilibrată prin respiraţie controlată (PRANAYAMA), mintea trebuie antrenată să nu se mai ataşeze de niciun obiect sau gând.

Relaxarea (VISRAMA) reprezintă refuzul de a te lăsa distras de senzaţii sau gânduri. Ea este descrisă ca fiind starea în care lăsăm organele de simţ şi mintea să funcţioneze fără ca acestea să fie agitate. Spontaneitatea înseamnă a nu face niciun efort, a nu te ataşa de ceva, dar şi a nu respinge nimic. Este calitatea de A FI, pur şi simplu. „Non-efortul” are un rol important în practica Mahamudra. El presupune, de asemenea, a te abţine de la  lupta cu gândurile parazite. Se spune că marele handicap al practicanţilor începători este chiar îngrijorarea continuă în ceea ce priveşte distrugerea obstacolelor sau a progreselor în practica spirituală. Manualele care tratează practica MAHAMUDRA-ei oferă anumite metode prin intermediul cărora activităţile zilnice pot fi orientate în scopuri meditative.

Împreună, cele trei aspecte (echilibrul, relaxarea şi spontaneitatea) sunt menite să fuzioneze în „vid”, care nu înseamnă negarea existenţei, ci absenţa gândurilor perturbatoare. Lama Kong Ka sugerează: „Lăsaţi mintea obişnuită să rămână în starea sa naturală. Dacă mintea adaugă sau elimină ceva, atunci ea se identifică cu obiectul minţii. Pentru a practica în mod corect, nu trebuie să manifestaţi nicio intenţie şi niciun efort. Şi totuşi nu trebuie să fiţi perturbaţi nici măcar pentru o clipă.”

Textul lui Naropa insistă asupra faptului că pentru practicarea eficientă a MAHAMUDRA-ei este necesar să înţelegem cum funcţionează energia (PRANA), reţeaua de canale energetice (NADI-uri) prin care ea circulă, precum şi centrii energetici secreţi (CHAKRA).

Cele trei forme de YOGA

TANTRA SIDDHA-şilor recunoaşte trei forme de YOGA ca etape succesive:
1.KRIYA-YOGA-TANTRA, care se bazează aproape exclusiv pe ritualuri exterioare, având drept scop purificare corpului fizic.
2. CHARYA-YOGA-TANTRA, care se bazează în mod egal pe ritualuri exterioare şi pe meditaţii, având drept scop purificarea structurii interioare dominată de vorbire.
3. TANTRA YOGA, care se bazează aproape exclusiv pe meditaţie şi care are ca scop purificarea structurii interioare dominată de gânduri.

Cea de-a treia etapă are două faze, prima fiind cea în care stabilizarea meditativă depinde încă de modalităţi exterioare, iar cea de-a doua (ANUTTARA-YOGA-TANTRA), în care stabilizarea meditativă este spontană şi extatică. Această etapă presupune purificarea completă a corpului, a vorbirii şi a minţii împreună.

YOGA celor şase aspecte

„YOGA celor şase aspecte” îşi găseşte relevanţa şi împlinirea în cea de-a treia etapă prezentată mai sus. Cele şase aspecte menţionate în „Guhyasamaja Tantra” şi explicate în „Sekoddesa-Tika” sunt denumite în ordinea lor: PRATYAHARA, DHYANA, PRANAYAMA, DHARANA, ANUSMRITI şi SAMADHI. Atât numele, cât şi unele dintre aspectele pe care le implică acestea, corespund anumitor categorii ale sistemului YOGA clasic. Apar însă şi diferenţe de semnificaţie, iar derularea lor variază, de asemenea, în mod semnificativ.

PRATYAHARA înseamnă retragerea funcţiilor simţurilor de la sferele lor de acţiune exterioară. În acelaşi timp, înseamnă întoarcerea gândurilor înspre natura esenţială şi indestructibilă a fiinţei. Ea presupune suprimarea efectivă a intenţionalităţii procesuale şi eliminarea polarităţii subiect-obiect.

PRANAYAMA se referă la folosirea respiraţiei ritmate şi controlate pentru a integra energiile vitale (PRANA) în conştiinţa individuală. DHARANA (concentrarea) este, în această accepţie, stabilizarea conştiinţei energizate în zona ombilicului, zonă care este consdierată centrul individualităţii sau, alternativ, în zona din mijlocul capului, adică în centrul conştiinţei cognitive.

DHYANA este contemplarea intensă a imaginii reflexive a naturii esenţiale şi indestructibile. ANUSMRITI este observarea detaşată şi lucidă a viziunilor sau imaginilor reflexe care se proiectează pe ecranul minţii. Aceasta ar trebui să genereze înţelegerea reală a naturii existenţei fenomenale (SAMVRITI-DARSANA).

Faza finală, SAMADHI, este contemplarea profundă, din care răsare cunoaşterea eliberatoare. Asimilarea acestei cunoaşteri înseamnă distrugerea ultimă şi ireversibilă a tuturor impregnărilor care fac ca fiinţa individuală să fie ignorantă şi implicată în lumea fenomenală. Atunci, conştiinţa fiinţei nu se mai identifică cu diferitele stări mentale, bazate pe relaţii şi afectate de stresuri şi stereotipii. Ea este însăşi pura existenţă a fiinţei şi este descrisă ca fiind fericirea nepieritoare. Acesta nu este numai cel mai înalt aspect al existenţei umane, ci şi esenţa indestructibilă a conştiinţei. De aici decurge relevanţa sa pentru TANTRA.

Citiţi şi:
Tradiţia natha-yoghinilor, inspirată de supremul Adinatha     
Sinteza învăţăturii din Katha-Upanishad 


yogaesoteric
ianuarie 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga