Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
APARIGRAHA – non-acumularea ne eliberează de tirania dorinţelor materialiste
 
Detaşarea e o piatră de încercare pe calea spirituală

de Monica Dascălu
 
Importanţa lui APARIGRAHA sau non-acumularea bunurilor materiale transpare şi din viaţa exemplară a asceţilor rătăcitori. Mulţi maeştrii yoghini, pe vremuri, le cereau aspiranţilor să renunţe complet la avere înainte de a-i accepta ca discipoli. Şi Iisus le cerea acelaşi lucru discipolilor săi şi nu întâmplător, ci pentru că „mai uşor este să intre o cămilă prin urechea unui ac decât un om bogat în Împărăţia Tatălui Ceresc.” Tot Iisus spunea: „uitaţi-vă la crinii de pe câmpuri. Ei nu torc, nici nu ţes…”
APARIGRAHA este:
• O modalitate inedită de a ne simplifica viaţa;
• Un gest necesar de „igienă” mentală şi psihică;
• Un act de independenţă faţă de compromisurile societăţii de consum;
• Un demers în sensul propriei fericiri.

APARIGRAHA, a cincea regulă din sistemul etic şi moral yoghin, cere aspiranţilor modestia şi cumpătarea în viaţă, „non-acumularea” bunurilor materiale. Deoarece societatea contemporană este însă preponderent şi declarat o societate de consum, în mod cert non-acumularea din codul străvechi YAMA şi NYAMA reprezintă regula cel mai greu de înţeles şi de acceptat de către oamenii care nu sunt angrenaţi într-un demers spiritual autentic. Dar şi pentru numeroşi yoghini, APARIGRAHA este una dintre cele mai dure pietre de încercare pe calea desăvârşirii interioare. Cele mai dificile teste spirituale vin pentru mulţi practicanţi yoga din direcţia planului material. Influenţa nefastă a mediului social îşi spune din plin cuvântul. Societatea contemporană nu valorizează oamenii după ceea ce sunt ei, după măsura în care au activate anumite calităţi umane fundamentale, sau după gradul trezirii lor spirituale. Dimpotrivă, societatea apreciază oamenii mai ales pe baza a ceea ce ei posedă. Cei care nu au o maşină de un anumit tip, apartament sau vestimentaţie de ultima modă sunt desconsideraţi. Dimportivă, cei care îşi permit o maşină luxoasă şi vilă sunt foarte apreciaţi. De unde apare şi ideea că averea şi acumulările materiale pot compensa, de exemplu, carenţele de caracter sau neajunsurile fizice, precum într-o reclamă la un automobil foarte scump: un bărbat urâţel declară că maşina în cauză îl face irezistibil pentru femei.

Efectele publicităţii agresive şi propagării modelului de consum sunt tragice la nivelul global al societăţii, dar şi la nivel individual. Oamenii sunt tot mai agitaţi, mai nefericiţi, într-o permanentă goană după bani şi lucruri, dar şi permanent frustraţi. Este foarte limpede că un om care s-a lansat deja în cursa înnebunitoare a acumulării nu va fi niciodată mulţumit. După ce a muncit ani de zile să-şi ia o maşină ultimul tip, va avea neplăcuta surpiză să constate  că, la câteva luni după aceea, apar noi modele care vor face ca autoturismul actual să pară nesatisfăcător. Şi atunci îşi va dori un altul. Sau măcar un garaj pentru maşina lui cea nouă.

Sărac în dorinţe, bogat în mulţumire

Ce se petrece, de fapt? De ce este atât de grav acest fenomen? În primul rând, pentru că atunci când ne lansăm în cursa febrilă după lucruri materiale pierdem din vedere esenţialul: nimic din tot ceea ce am reuşit să obţinem nu ne poate face fericiţi. Fericirea vine numai dinlăuntrul nostru şi niciodată dinafară. Fericirea izvorăşte din esenţa noastră, Sinele nostru suprem, ATMAN, care este pură existenţă, pură conştiinţă şi beatitudine infinită. Altfel spus, fericirea este condiţia noastră naturală şi înnăscută. Nefericirea nu este altceva decât alienarea, îndepărtarea de Divin şi de Sinele nostru, îndepărtare mult accentuată de goana după lucruri materiale. Este paradoxal, căci uneori ne dorim anumite lucruri pentru a fi mai fericiţi, dar deseori descoperim că tocmai acele obiecte ne generează probleme sau frustrări. Din păcate, numai cei care sunt foarte lucizi pot să conştientizeze acest fenomen. Yoghinii afirmă cu înţelepciune că „cel mai bogat om este cel sărac în dorinţe”.

Mai mult decât atât, deseori indivizii devin sclavii lucrurilor pe care le acumulează. Să presupunem că cineva colecţioneză statuete mici şi delicate de porţelan. Vă imaginaţi ce muncă laborioasă implică întreţinerea unei asemenea colecţii! Iar cel care strânge bani sub saltea sigur nu doarme bine de grija hoţilor...

Şi, mult mai grav, acumularea banilor sau a obiectelor naşte de multe ori nu numai ataşamente, ci şi un imens orgoliu. Un orgoliu care face imposibil ca respectivul om să pătrundă pe „calea cea îngustă” a evoluţiei spirituale. Uneori, acumularea banilor şi a lucrurilor este semnul avariţiei sau chiar al sărăciei, dar alteori poartă marca de neconfundat a trufiei sinucigaşe.

Tot orgoliul este cel care inspiră idei eronate, de genul: APARIGRAHA este propovăduită de neputincioşii care nu sunt capabili să se realizeze în plan social şi material. În realitate, este important să înţelegem faptul că yoga integrală implică starea de armonie la toate nivelurile, inclusiv în plan material. Dar este vorba de armonie şi nu de exces. Să ne asigurăm tot ceea ce ne este necesar pentru o viaţă armonioasă, cu detaşare şi cu justă măsură.

Să renunţi doar la ataşament

În lumina legilor rezonanţei, acumularea de bunuri inutile (încălcarea lui APARIGRAHA) contrazice, la modul fundamental, scopul practicii yoga: revelarea plenară a Sinelui nostru suprem, divin, ATMAN. Pentru că o condiţie esenţială pe calea realizării Sinelui este detaşarea, iar APARIGRAHA vizează eliminarea ataşamentelor.

Privind lucrurile în profunzime, descoperim că non-acumularea din morala yoghină nu înseamnă neapărat că nu ne este permis să avem diferite obiecte care ne sunt utile. Aceasta este o confuzie frecventă, propagată frecvent de opozanţii rău-intenţionaţi ai sistemului yoga. Ei afirmă că diferite şcoli de yoga propovăduiesc o extremă renunţare, mai ales în ideea de a profita de pe urma „adepţilor”. Yoga autentică impune însă doar renunţarea la ataşamentul faţă de bunurile materiale. Mai simplu spus, APARIGRAHA recomandă să nu păstrăm şi să nu căutăm să obţinem decât acele lucruri care ne sunt cu adevărat necesare şi utile. Nebunia societăţii de consum încearcă permanent să ne convingă că avem nevoie de noi şi noi obiecte. Desigur, discernământul spiritual este cel care ne ajută să ne dăm seama când începem să alunecăm pe panta agoniselii inutile.

Obsesia îmbogăţirii tulbură meditaţia
 
Iată care sunt cele mai frecvente erori în contextul lui APARIGRAHA:
– acumularea de lucruri pe care nu le mai folosim, păstrarea obiectelor de prisos;
– ideea aberantă conform căreia „întâi îmi rezolv problemele materiale şi apoi mă voi ocupa de spiritualitate”. Atenţie, aceasta este o capcană periculoasă din care foarte greu vom mai putea ieşi!;
– dacă a câştiga bani sau a achiziţiona anumite lucruri a devenit un scop în sine, este momentul să ne reconsiderăm complet priorităţile lăuntrice;
– a ne consuma timpul în mod iresponsabil pentru a câştiga bani: să avem, de exemplu, un serviciu bine plătit, dar care ne solicită atât de mult, încât nu ne mai rămân timp şi energie pentru practica spirituală (ne vom da seama, uneori prea târziu, că în felul acesta ne vindem, de fapt, viaţa);
– obiceiul de a colecţiona diferite lucruri (timbre, steguleţe, cutii de chibrituri) se revelează a fi, în lumina lui APARIGRAHA complet ridicol;
– excesiva preocupare de a face rost de bani sau de a procura diferite lucruri.

Semne foarte clare pentru cei care nu respectă APARIGRAHA sunt mintea agitată şi imposibilitatea de a realiza meditaţii profunde.

Reguli de aur pentru cumpătare

– Cultivaţi o stare de bucurie şi de mulţumire. Urmăriţi să vă bucuraţi sincer de lucrurile pe care le primiţi, să fiţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi într-un mod cât mai pur şi candid.
– Priviţi, cu recunoştinţă, toate lucrurile pe care le dobândiţi ca pe un cadou de la Dumnezeu.
– Respectaţi cât mai riguros SATYA (adevărul) pentru a ajunge să aveţi o anumită stare de sinceritate lăuntrică, esenţială pe calea spirituală.
– APARIGRAHA este strâns legată de ASTEYA, onestitatea. Cultivarea stării de corectitudine şi onestitate poate fi privită ca o bază care fundamentează detaşarea de bani şi posesiuni materiale.
– Faceţi cât mai des daruri, cultivaţi-vă generozitatea. Mai ales pentru cei zgârciţi, o modalitate eficientă de detaşare este aceea de a dărui sau dona unele dintre lucrurile pe care le-au strâns  (haine vechi, aparate casnice care nu mai sunt folosite) unor persoane care au nevoie de ele. Donaţiile în bani realizate cu detaşare pentru cerşetorii cu adevărat săraci, instituţii filantropice etc. ajută, de asemenea, foarte mult. Să ne amintim cât de mult a preţuit Iisus bănuţul unei femei sărace... şi cât de puţin valorează acest bănuţ, dacă vine din partea unui om bogat care şi-a păstrat restul comorii pentru el!
– Starea autentică de încredere în sine este esenţială. Acela care are o încredere autentică şi profundă în el însuşi şi în forţele proprii nu va putea fi manipulat, nu va avea tendinţa de a se conforma unor norme sociale şi nici nu va simţi nevoia să se autoaprecieze după măsura posesiunilor lui. Încrederea autentică în sine este corelată, în mod tainic, cu starea de revelare a Sinelui.
– Urmăriţi mereu să vă treziţi şi să vă dezvoltaţi discernământul spiritual şi voinţa superioară, pentru a şti precis, în fiecare conjunctură a vieţii, ce anume este bine să faceţi şi pentru a avea puterea de a vă pune în practică deciziile pozitive.
– Dacă uneori pierdeţi în plan material, priviţi aceasta mai degrabă ca pe un gest voluntar prin care renunţaţi la o povară, la un lanţ. Atunci „pierderea” va fi resimţită ca o uşurare. Amintiţi-vă în acest sens cuvintele marelui yoghin Ramakrishna: „un lanţ de aur este tot un lanţ, chiar dacă este de aur”.

Un exerciţiu simplu de vizualizare creatoare

Starea yoghinului care respectă APARIGRAHA este o savuroasă stare de libertate interioară. Dacă vom intui clar şi numai parţial ce minunată este starea de independenţă, putere şi împlinire lăuntrică conferită de respectarea lui APARIGRAHA, vom fi cu siguranţă mult mai motivaţi în eforturile noastre de a ne detaşa de lucrurile pe care le posedăm.

În acest sens, ne putem imagina şi vizualiza ca fiind yoghini complet liberi în această lume, neavând nimic şi nefiind condiţionaţi de nimic. Ne vom imagina astfel, de exemplu, meditând sau plimbându-ne într-un peisaj natural mirific, savurând bucuria inedită de a nu avea nimic şi a fi astfel complet eliberaţi de toate problemele şi grijile, de toate legăturile noastre sociale şi materiale.

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 52

Citiţi şi:
ASTEYA – onestitatea care conferă armonizarea între planul material şi viaţa spirituală

yogaesoteric
martie 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga