Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Şivaism >Articole >
Stările de conştiinţă şi analiza lor comparativă din perspectiva şivaismului din Kashmir (II)
 
de profesor yoga Dan Bozaru
 
Citiţi aici prima parte a acestui articol:
 
Cu toate că pe parcursul evoluţiei lui spirituale yoghinul se confruntă adeseori cu testele şi încercările la care îl supun anumite tipuri de forţe şi energii limitatoare ale conştiinţei Universale a lui SHIVA, aceste tendinţe nu reprezintă totuşi singurele obstacole pe care el trebuie să le depăşească pentru a dobândi eliberarea spirituală supremă (MOKSHA). De pildă, aspirantul sincer la desăvârşirea spirituală trebuie să reziste eroic în faţa extraordinarei tentaţii de a folosi în scop egoist şi personal puterile paranormale (SIDDHI) pe care el le-a dobândit. În acest caz, ca şi în cele precedente, metoda fundamentală la care el trebuie să recurgă este aceea de a se interioriza profund şi, eliberându-se astfel treptat de reprezentările mentale discursive, să urmărească să fuzioneze plenar cu Principiul Suprem (SHIVA), care este omniprezent şi omnipotent. Odată ce yoghinul a reuşit să atragă această stare profundă contemplativă, problema principală este aceea de a face să devină permanentă.
 
Această resorbţie extraordinară în Sine implică aproape în mod automat suspendarea respiraţiei grosiere şi a mişcărilor pe care ea le determină în exterior (suflul devenind atunci extrem de subtil), ceea ce are ca rezultat direct încetarea simultană a activităţii intelectului (BUDDHI), a mentalului inferior (MANAS), a ego-ului (AHAMKARA) şi a energiilor subtile ale simţurilor (JNANENDRIYA-uri etc.). Când yoghinul revine din această stare de resorbţie profundă la conştiinţa experienţei vieţii obişnuite, el se confruntă imediat cu posibilitatea de a “cădea” din nou în planurile inferioare ale Creaţiei, care sunt generate de MAYA (sau Iluzia Universală), dacă el nu reuşeşte să menţină conştiinţa realităţii superioare pe care a experimentat-o (permiţând, de pildă, gândurilor şi diferitelor altor “construcţii mentale” să-i oculteze viziunea iluminatoare pe care el o dobândise).

Fii una cu respiraţia

Una dintre modalităţile esenţiale prin care yoghinul poate menţine fuziunea conştiinţei sale individuale cu Realitatea Supremă (care este Conştiinţa Absolută a lui SHIVA) este aceea de a urmări să se identifice cu “pulsaţia” respiraţiei atunci când aceasta (respiraţia sau suflul) se constituie ca prima etapă de transformare a Conştiinţei Universale în cadrul procesului Creaţiei. Procedând în acest fel, yoghinul îşi poate dezvolta capacitatea intuitivă de a percepe unitatea care este inerentă tuturor aspectelor emanate de Conştiinţa Absolută a lui SHIVA în diferitele sfere ale manifestării (fizică, mentală etc.). Astfel, el realizează de fapt că propria lui natură esenţială este prezentă pretutindeni, în tot ceea ce el percepe şi că prin urmare, TOTUL se găseşte în el însuşi. Această experienţă şi totodată cunoaştere spirituală extatică a yoghinului îi conferă acestuia libertatea absolută a conştiinţei sale la orice nivel de manifestare, inclusiv la nivel individual, adică acolo unde respiraţia, mintea, simţurile şi trupul sunt active.

Dacă însă yoghinul nu a atins acest nivel de conştiinţă extrem de evoluat, el trebuie prin urmare să-şi purifice şi mai mult conştiinţa, pentru a înţelege astfel gradat faptul că natura lui divină esenţială (care totodată este şi natura universală a Creaţiei) manifestă toate lucrurile.

Ca urmare directă a rafinării percepţiei sale conştiente, el descoperă prezenţa inefabilă a lui SHIVA în oricare dintre sferele conştiinţei lui individuale, care se eşalonează de la respiraţie (ce reprezintă, aşa după cum s-a precizat anterior, prima transformare a Conştiinţei Universale în direcţia obiectivităţii) până la realitatea exterioară ponderală. În această stare de conştiinţă, mintea yoghinului devine perfect liniştită şi calmă, deoarece oriunde s-ar deplasa, conştiinţa yoghinului îl percepe doar pe SHIVA şi natura lui esenţială. Prin urmare, conştiinţa individuală este astfel eliberată de orice „referinţe” exterioare, iar subiectivitatea yoghinului (cu alte cuvinte, tendinţa lui de a se autoidentifica cu diferite structuri din manifestare) este purificată de identificarea mai ales cu corpul său fizic sau cu orice altceva din sfera obiectivă a percepţiei. Efectul principal care decurge este acela că yoghinul devine detaşat de antagonisme (plăcere-durere etc.), transcenzând astfel lumea efemerităţii şi fiind perfect liber în nemărginire.

Dacă însă, aflându-se în această fază, yoghinul mai permite totuşi conştiinţei sale individuale să fie înlănţuită de puterea contrariilor în Manifestare, el va înregistra un regres foarte accentuat. Această “cădere” este chiar mai periculoasă decât celelalte care au fost deja menţionate, deoarece pe lângă faptul că yoghinul devine limitat de restricţiile care sunt impuse de limitele conştiinţei individuale, el mai este în plus afectat şi de KARMA pe care astfel o acumulează. Astfel, urmărind să evite durerea şi dorind să amplifice plăcerea în existenţa sa, el este forţat să acţioneze pentru a reduce influenţa uneia (durerea) şi a amplifica pe cealaltă (plăcerea), fiind astfel condus în mod treptat spre nivelele inferioare ale subiectivităţii încarnate (SAKALA). Pentru a reveni la starea precedentă de conştiinţă foarte elevată (pe care a pierdut-o), yoghinul va trebui să ascensioneze din nou gradat, prin graţia lui SHIVA, de la un nivel de subiectivitate la următorul, eliberându-se astfel în mod progresiv de limitările nivelurilor inferioare ale Creaţiei, pentru a dobândi astfel o libertate mai mare şi pentru a-şi expansiona din ce în ce mai mult conştiinţa.

Pe măsură ce acest proces de “revenire la origini” avansează, sfera obiectivă evoluează de la nivelul celor mai grosiere percepţii fizice spre percepţiile de natură lăuntrică, subtilă, mentală, pentru ca în final să atingă nivelul de subiectivitate care conţine întreaga manifestare obiectivă în interiorul său, yoghinul fiind astfel liber să o exteriorizeze (sau, cu alte cuvinte, să o emane) la voinţă.

Evoluţia acestui proces depinde, însă, de gradul de conştientizare a celei de a patra stări de conştiinţă (TURIYA), fapt care a fost precizat şi în articolul precedent. La început, yoghinul experimentează acest nivel de conştiinţă doar intuitiv, ca o străfulgerare. Dacă însă el va reuşi să prelungească această percepţie în sfera subiectivităţii sale, atunci aceasta (adică starea respectivă de conştiinţă) va deveni din ce în ce mai intensă, pe măsură ce sfera cognitivă şi cea obiectivă din Manifestare vor fi în mod gradat pătrunse şi vitalizate de energia acestui nivel de conştiinţă. Există multe astfel de momente în experienţa noastră zilnică, ce pot fi folosite drept tot atâtea ocazii pentru rafinarea acestei experienţe spirituale; de pildă, sentimentul satisfacţiei pe care unii oameni îl resimt după ce au servit o masă copioasă, încântarea plină de rafinament estetic care poate fi experimentată atunci când se ascultă o muzică de calitate, plăcerea erotică intensă care ia naştere în timpul unei angrenări amoroase tantrice cu continenţă etc. În toate aceste momente deosebite ale experimentării unei mari fericiri şi încântări a sufletului şi a inimii, conştiinţa individuală a yoghinului poate pătrunde fulgerător în propria natură esenţială a Conştiinţei lui SHIVA prin intermediul „contactului” inefabil pe care atunci ea îl realizează cu aceasta (adică, cu Realitatea Supremă) în libertatea absolută a purei subiectivităţi a celei de a patra stări de conştiinţă (TURIYA). Prin dezvoltarea capacităţii de a fi mai mereu conştient de acest nivel suprem al conştiinţei şi de menţinere a lui în experienţa zilnică, în cele din urmă el (adică, acest nivel suprem de conştiinţă) se va stabiliza şi va deveni o realitate permanentă a vieţii yoghinului, conferindu-i astfel acestuia condiţia supremă de eliberare în viaţă (JIVANMUKTA).
 
Marele înţelept eliberat Abhinavagupta precizează faptul că ceea ce îl împiedică în mod constant pe yoghin să realizeze această stare supremă de conştiinţă nu reprezintă neapărat circumstanţele cu care el se confruntă în viaţa de zi cu zi, ci mai ales dorinţa lui intensă, născută din ignoranţă, pentru plăcere, dorinţă care nu constituie altceva decât sursa tuturor impurităţilor care ocultează conştiinţa. Această tendinţă de a căuta plăcerea abate atenţia şi totodată „vigilenţa spirituală” a yoghinului către exterior, către lucrurile lumeşti, determinând astfel „captura” lui în plasa ţesută de diferitele construcţii mentale. Pentru a se elibera de dorinţele sale lumeşti şi a inversa tendinţa conştiinţei sale individuale de a se îndrepta spre exterior, yoghinul trebuie să elimine cu hotărâre cauza fundamentală a acestei atitudini, care este atracţia plină de ataşament către plăcere. Eliberarea de succesiunea speranţelor şi dezamăgirilor pe calea spirituală şi totodată eliminarea definitivă a posibilităţii „căderii” survin numai prin fuziunea perfectă şi completă cu Realitatea Ultimă, care este SHIVA. Această fuziune constituie ea însăşi eliberarea spirituală supremă şi în chiar momentul în care ea apare (prin graţia lui SHIVA), yoghinul devine imediat pe deplin şi în eternitate liber de orice limitări. De altfel, una din faimoasele afirmaţii ale textelor tantrice relevă faptul că „cel care percepe în mod direct realitatea Supremă a lui Dumnezeu Tatăl (PARAMASHIVA), chiar şi doar pentru o fracţiune de secundă, se eliberează chiar în acea clipă de toate limitările şi tentaţiile înlănţuitoare şi nu se va mai renaşte niciodată”.

Chiar dacă după ce a dobândit eliberarea supremă trupul şi mintea yoghinului continuă să „funcţioneze” ca mai înainte, ele nu mai reprezintă totuşi decât nişte simple „învelişuri” exterioare care conţin, dar nu mai ocultează în nici un fel, atotputernica şi luminoasa conştiinţă a yoghinului, care acum operează perfect liberă şi necondiţionată prin intermediul acestor învelişuri. Trupul yoghinului este atunci asimilat întregului Macrocosmos, simţurile lui sunt nenumăratele energii care îl vitalizează, mintea lui reprezintă formidabilele energii MANTRA-ice subtile, ritmul respiraţiei lui este însăşi pulsaţia timpului, iar natura lui lăuntrică, esenţială, afirmă plenar conştiinţa dinamică universală.

Aflat cu mult dincolo de necesitatea sau atracţia oricărui tip de practică sau activitate care este supusă dualităţii şi, prin aceasta, fiind dincolo de orice posibilitate de a mai cădea sau a mai fi tentat spre nivelurile inferioare ale Manifestării, yoghinul realizează atunci cu putere că, de fapt, el a fost întotdeauna perfect liber şi că prin periplul lui prin tărâmul întunecat şi complicat al Iluziei Universale nu a reprezentat altceva decât un vis sau, cu alte cuvinte, o construcţie mentală a propriei sale imaginaţii creatoare.

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 43
 
Citiţi şi:

yogaesoteric
martie 2008


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga